Toate materialele scrise pe acest blog îmi aparțin în totalitate. Respectă-te pe tine! Nu copia din acest site! dreptul de autor îmi aparține

luni, 29 septembrie 2014

„Ne zbatem între dorință și așteptare,
Ne zbatem între uitare și amânare,
Ne zbatem între conștiență și inconștiență,
Ne zbatem să ne atingem și să ne simțim,
și să devenim forma informă,
închipuită a contopirii noastre,

visată de tine!” 

duminică, 28 septembrie 2014

„Posesiunea mea
este a ta, pentru că:
sufletul meu,
se zbate sălbatic,
între tine și mine.
Cum ar fi mai bine,
să rămână al meu
sau

să fie al tău?”

sâmbătă, 27 septembrie 2014

”Când mă scufund,
în albastrul ochilor tăi,
amețesc până la rău
și
lumea se transformă
în promisiuni pline
de incertitudini:
Dacă vei face?
Ce vei face?
De ce vei face?
Când vei face?
Cum vei face?
Și asta pentru că ceea ce eu
nu vreau,
este să fii o întrebare,

fără răspuns” 

vineri, 26 septembrie 2014

„Aș vrea ca să te pot uita,
ca între mine și tine,
să pot așeza,
cele mai întinse distanțe:
Deșertul Sahara,
Oceanul Atlantic,
Polul Sud și Nord,
la un loc.
Pentru că, poate astfel,
din neputința noastră
de a ajunge unul la altul,
vom uita,

amăgirea noastră!” 

miercuri, 24 septembrie 2014

„TU, 
ești departe și pașii tăi
se îndreaptă, spre ce?
Ieri, 
pasul tău mic ce l-ai făcut,
te-a oprit paralizat de infinit.
Mâine, 
pasul tău te va duce în același infinit.
Oare când vai face pasul cel mare,
spre infinitul cel mai finit?”


luni, 22 septembrie 2014

”Va trebui ca într-o zi,
să am puterea de a spune
prima NU.
Privirii ochilor tăi albastrul azur,
Inevitabilei tentații a mângâierii tale,
Susurului șoaptelor tale dulci și calde,
promisiunilor tale știute dar, 
niciodată,

în putință de a fi împlinite!” 

duminică, 21 septembrie 2014

„Semnificații noi dăm zilnic
cuvintelor noastre de teama
neputinței noastre.
Trebuie să oprim curgerea
amăgirii împotriva firii.
Trebuie să oprim aiureala de viață,
pe care fiecare o trăim!”


vineri, 19 septembrie 2014

„Telefonul sună 
aducând,
din eterul tău, 
în eterul meu,
semnale de vis:
visul meu despre dragoste
și împlinire, 
visul tău despre dorință și regăsire,
visul nostru nedefinit și prea dorit.
Viitorul cui sună mai bine, 
din eter în eter?

Atunci, când, 
telefonul sună iar?” 

miercuri, 17 septembrie 2014

„ Zilnic trebuie să furăm
secunde, minute, ore din viață,
pentru sufletul nostru.
Acum furăm, apoi fugim,
dar niciodată ne vom opri, fără
să epuizăm infinita dorință a noastră.
Când ne vom opri, ce vom fi?
Vise, iluzii, împliniri sau regăsiri?”


duminică, 14 septembrie 2014

„Când îți scriu, 
ești aproape.
Când îți spun, 
ești atât de aproape,
că totul se topește, 
în sufletul meu,
de frica aproprierii tale.
Ce vrei să fii?
Visul meu, când scriu

sau iubitul meu?” 

sâmbătă, 13 septembrie 2014

„În încăperea goală,
într-un colț,
mă aflu EU.
În aer, peste tot,
ești TU,
ca și în sufletul meu.
Când vei deveni

amintirea mea?” 

joi, 11 septembrie 2014

„Cuvintele aleargă prin aer,
Gândurile așteaptă rostirea,
Ideile sunt suspendate-n eter,
Mintea este spălată cu zel,
Sufletul s-a pierdut,
arestat de alții,
Simțurile sunt opturate,
Masca percepută există,
Spiritul a dat de …. tine,

în septembrie 2012!” 

miercuri, 10 septembrie 2014

„Acum și mâine,
Suntem și vom fi,
într-un război al declarațiilor.
Ne gândim,
să găsim cuvintele care să fie originale
și
cu care să putem construi declarații!
Când, acest război,
se va sfârși,
ne vom iubi?”


duminică, 7 septembrie 2014

”Viața ta s-a împletit,
dintr-o eroare cu viața mea.
Avem, acum, viața noastră,
în care ne străduim,
zi de zi,
să desfășurăm ghemul
până la sfârșitul aței!


sâmbătă, 6 septembrie 2014

”Zgomotele lumii se estompează,
atunci când tu îmi vorbești
și îmi povestești.
Vocea ta, este o melodie
despre dragoste și regăsire.
Vocea ta vine, vine și mă-nvăluie
cu primul cuvânt: ”puiule!”
Acum, sunt puiul tău,
dar voi crește mare,
mare și voi deveni visul tău
cu 5 camere, pline toate,

cu muzica ta!”

vineri, 5 septembrie 2014

A veni alături de noi…………..
Avem absolut nevoie de comunităti care pot realiza împreună actul enorm de imaginatia spirituală si intelectuală, care pot însufleti si participa co-creator la trezirea necesară civilizatiei noastre.
De obicei „eroic"  se referă la individul separat de grup, de comunitate. 
Într-adevăr, termenul "eroic" în Surse ale Sinelui,  a filosofului individ ca Socrate sau individului profet ca Isaia, defineste o viziune morală, în contrast puternic cu comunitatea mai mare, în ciuda antagonismului intens cu societatea. 
Profetul ebraic si filozoful grec experimentează o relatie individuală directă cu o sursă mai mare de adevăr, un domeniu transcendent al sensului, valorii si scopului, aducând o viziune care este experimentată ca fiind superioră consensului colectiv, si, probabil, necesară pentru viitorul societătii, o fuziune a idealului de eroism si a idealului de întelepciune (viziune spirituală, intelectuală si morală).
Modernitatea  a condus la aparitia decisivă a sinelui individual, într-o lume obiectivă
Forma modernă de individualism radical - a rationalismului egolui uman, într-un univers concret neutralizant, a produs situatia în care ne aflăm astăzi. 
Privind retrospectiv, putem vedea că realizarea deosebit de distinctă a "profetului-filosof", numită stiintă, a fost aceea de a discerne un adevăr nou, mai mare decât vechile mituri si ipoteze si de a aduce o vastă interactie de viată nouă care a răsturnat complet vechile conceptii despre o lume informată spiritual care cuprinsese experienta umană. În acest mod, spiritul individual a fost rupt de ierarhiile arhaice divin-rege (politico-religios-cosmice) si a fost legat direct de persoanele fizice ca sursă mai mare de adevăr si de a fi.
Nu putem sustine actul extraordinar de imaginatie participativ co-creator, care ar permite constelarea însufletită, într-o civilizatie care a anulat anima mundi si si-a însusit sufletul, mintea, spiritul, scopul si sensul de a fi al sinelui uman. Individul nu poate face nimic singur. Chiar si eroii nu se pot face nimic fără o comunitate. Putem face doar ca acest mare act să fie o nouă viziune axială sfidătoare într-o comunitate. 
Există necesitatea cadrelor de sens si de valoare, de "spatiu moral", în care identitătile sunt fundamentate si orientate. 
Sustinerea spatiului moral sau cadrelor de referintă presupune posibilitatea de a comunica semnificatii comune în comunităti.  Sinele este definit, hrănit si creat doar într-o comunitate de alte euri cu care este în relatie dialogică.
Astăzi, civilizatia noastră are nevoie de un nou tip de erou comunitar si de mai multe comunităti eroice, pentru propriul viitor si pentru viitorul planetei. 
Este necesară o transformare a psihicului colectiv în sine, printr-o schimbare a zeilor, o transformare a principiilor si a simbolurilor fundamentale, deoarece viitorul lumii depinde de starea în schimbare rapidă a psihicului uman si a constiintei colective.
Astăzi, suntem nevoiti să evoluăm si să discernem, prin rigoare si prin imaginatie, o nouă interactie de viată în care actiunile si gândurile noastre umane vor asigura cresterea coerentă si viata
Numai o comunitate poate detine spatiu pentru o astfel de transformare, pentru aparitia si articularea unei noi interactii de viată. Intuitiile eroice individuale si afirmatiile nu pot reusi în această sarcină pe cont propriu. O comunitate prevede un "spatiu de exploatatie" emotional si spiritual necesar pentru fiecare, pentru a merge adânc în interior, pentru a se conecta la acest motiv de sens care nu este recunoscut de către mediul extern cultural. 
Această călătorie este de multe ori una dificilă si periculoasă, psihologică, precum si în orice alt mod. Adevăratul erou solar nu numai urcă, ci de asemenea coboară, merge în jos ca Soarele, a doua zi moare în noapte, pentru a renaste în creuzetul întunecat al psihicului profund.
Astfel, omul cel vechi este deconstruit, în scopul de a fi transformat, permitând Soarelui si Lunii să se unească în căsătoria sacră. Un astfel de proces profund necesită persoane pline de grijă în comunităti. Deci, într-un fel, avem nevoia de a depăsi pozitia eroicului singuratic, care merge înapoi la rădăcinile vechi si la fundatiile moderne, dar avem si nevoie de pozitia eroicului, a profetului, filozofului si omului de stiintă, în comunitate.
Civilizatia noastră în sine si lumea a trebuit să coboare mai adanc in sine determinând o mare criză de initiere, întâlnirea sa cu o mortalitate pe o scară planetară, cu responsabilitatea de Homo sapiens căptusită de umbra lui, criza de sens, deconstructia identitătii sale vechi.
Știm că incertitudinea este esentială pentru orice transformare adevărată si puternic initiatică. Nimic nu reconfigurează valorile existentiale mai mult decât întâlnirea cu mortalitatea cuiva.
Cultura are nevoie de o mai mare claritate de iluminare a misterelor profunde ale cerului de noapte, anima mundi, inconstientului, interiorului cosmosului si adâncurilor propriei fiinte, care transportă un fel de lumină profetică de întelegere mai profundă. 
O comunitate hrănitoare pentru sine poate oferi un vas în care persoanele fizice îsi pot găsi propria lor viziune asupra anima mundi, care a fost atât de negată de mentalitatea de masă. Însă trebuie să fim constienti de potentialul de umbră a oricărei comunităti eroice, acela de a deveni un cult, necritic, uniform, sechestrat si izolat.
Comunitatea  eroică trebuie să se străduiască să fie o matrice pluralistă de individualizare autentică pentru multi membrii săi dincolo de orice dogma totalizatoare.
Cu toate acestea, comunitatea transportă un cadou deosebit de important, un cadou cosmic de vindecare, vindecarea de ruptura cerului si a pământului, de psihic si de cosmos, de interior si de exterior, de sine si de lume, cuprinzând unicitatea, precizia si profunzimea.  Acest cadou detine spatiul cosmic interior, ca o matrice în care civilizatia si speciile ar putea trece prin criza planetară.
Comunitatea de viată contine pragul de transformare, ca o initiere în interactie de viată, devenind un participant de co-creatie într-un mister de evolutie mai mare. 
Noi nu suntem o ciudătenie izolată de constiintă într-un univers inconstient aleator, un fir de praf, care caută sensul de praf într-un vast vid cosmic. Suntem participanti la ceva mult mai mare, un cosmos de mare semnificatie si scop. 
Cu acest motiv de încredere în univers, ca o prezentă subtilă de vindecare si de centrare pentru comunitatea umană, putem oferi posibilitatea de a parcurge transformarea initiatică profundă a epocii noastre, prin cursuri on-line de dezvoltare durabilă personală.


”Sus, deasupra, albastru cer imaculat,
La mijloc, alb spumos în vise,
Mai jos, verde crud de viață,

Jos, urâtul din oameni!” 

miercuri, 3 septembrie 2014

”Ieri, din imprudență,
cu inconsistență,
am alunecat în infinitul și
incertitudinea
legăturii noastre.
Astăzi, înotăm
umăr la umăr,
cu prea mare prudență,
prin
infinitul fiecăruia.
Poate, mâine vom consuma
și vom uita infinitul
și incertitudinea noastră,
pentru a afla

regăsirea fiecăruia!” 

marți, 2 septembrie 2014

dicteuri tonale

„Orar și scheme de viață,
Șoareci și telefoane încinse,
Plecări și veniri neștiute,
Viitor și decizii amânate,
IQ și speranțe uitate,
Eu și tu,
în începuturile

anilor școlari de viață!”