Con-formare Versus Integrare
Mediul
de existență interior sau exterior presupune existența semnificațiilor și semnificatorilor. Existența semnificațiilor și semnificatorilor este ceea ce s-a de-numit
incognoscibil. Pentru o ființă structura energiei sexuale deținute conferă potențialul
de „inteligență” (α) și resursa de viață (Ω), ceea ce numim posibilitate sau probabilitate
de a cunoaște. Structura energiei sexuale deținute este pentru: femei - 20%
(α-cunoscut) și 80% (Ω-necunoscut)- bărbați - 80% (α-cunoscut) și 20% -
(Ω-necunoscut). Mediul interior este „oglinda magnetică” a mediului exterior,
adică oglinda de re-cunoaște-re interioară a celor exterioare. Folosirea
resurselor interioare sau exterioare necunoscute, este ceea ce numim „viață interioară”.
La
maimuțele antropoide, delfin și om, partea cerebrală (sistemul limbic) responsabilă
de viață interioară este ne-evoluată. Evoluția constă conștiență (cadrul
referențial omni-direcțional) și în realizarea „construcției” interioare, prin
folosirea resurselor interioare, în vederea construcției gândului, urmată de
diseminarea acestuia în exterior, în vederea „schimbării” posibilității de
utilizare a resurselor exterioare.
Instinctul
uman de cunoaștere induce comportamentul de
existență, într-un grup social. Scopul vieții și beneficiul unui grup
social, din viață, este rezultat din garantarea reciprocă, sub forma unui
„răspuns”. Răspunsul este inclus în respons-abilitate, dat de modalitatea
prin care este aplicată inteligența.
Normativul
social este „imaginat” de OM, în planul
intelectual, sub forma legilor juridice.
Normativul natural, legea naturii umane, este garantarea reciprocă, prin a da și a
primi energie vitală.
Comportamentul
de existență poate fi dobândit prin:
ü obișnuință
(automatism sau imitare) sau educație formală (socială);
noțiunile integrate intelectual sunt vizualizate sub forma „imaginilor”
și exprimate sub forma opiniilor.
ü modalitatea
de a gândi, de a îndeplini funcția cerebrală și de
conștiența propriului gând, are ca rezultat o „bio-in-form-ați-e”; bio-in-formația a devenit, pentru om, o a doua
„hrană” materială și energetică, datorită conținutului de viață;
bio-in-formația este afirmată personal, sub forma unui im-pact (șoc) sau a unui im-puls, asupra unei ființe sau a unui grup.
Evoluția,
sistemelor deschise biologic, se bazează pe o dezvoltare „deschisă”, sub
influența mediului, prin atenție și intenție, asupra resurselor interioare sau exterioare.
Influența mediului exterior este realizată prin bio-in-form-ați-e și
bio-feed-back, sub forma gândului.
Bio-in-form-ați-a
va duce la:
·
con-formarea
creierului, prin tabuu, obicei sau fetiș, în vederea utilizării resurselor
interioare sau exterioare, cu modul de utilizare a majorității ființelor exterioare;
·
ruperea con-formării resurselor
interioare și la opț-iunea unei alte posibilități de utilizare a resurselor
interioare sau exterioare.
Aspectele
garantării reciproce, între interior și exterior, pot fi identificate,
ca realitate interioară sau exterioară,
sub forma:
· afirmării
propriului interes, prin exploatarea auto-îndreptățită, a resurselor de viață,
deținute de celălalt; ceea ce numim, ca standard social, negociere sau co-laborare;
· împărțirii
„hranei” (împărtășire de viață), prin alegerea interesului întregului grup,
ceea ce numim co-opera-re, pentru un bine comun sau a fi complementar celuilalt.
Înlocuirea memoriei filogenetice, a schimbării memoriei
deținute (auto-cunoaștere), în sistemul limbic, este realizată prin presiunea
realizată de „im-plant-are-a” gândurilor (educație formală sau socială), în
vederea con-formării sociale.
Absorbția
gândurilor diseminate, exteriorizate în atmosfera înconjurătoare, de către alte
ființe, fără funcționarea sistemului limbic, este ceea ce de-numim „mo-lipsire”
– a fi lipsit de „ceva”- a fi lipsit de inteligență sau de viață. Acest proces
va fi re-simțit, la nievelul trupului, ca o teamă de a fi ridicol sau o
rezistență față de prezența celuilalt.
Fluxul
existenței este dat de fluxul noțiunilor sau ideilor (gând) și a sunetelor,
existente în atmosfera mediului de viață. Con-tact-ul este realizat, la nivel
personal, prin componenta cerebrală numită sistem limbic, care leagă ființa
existentă de filogenia speciei, ca funcționare a trupului și de „cultura”
speciei sau ca funcționare a componentei psihice.
Canalul
fluxului noțiunilor sau de existență poate fi:
ü „in-form-are”;
la animale, „instruirea” presupune re-cunoaște-rea filogenetică; în natură, la
vertebrate, „instruirea” presupune doar pregătirea cortexului, în
vederea pregătirii „participării”, prin explorare inconștientă a mediului de
viață; pentru om, fluxul semnificațiilor,
din mediul de viață, a fost înlocuit de fluxul „instruirii” formale, prin
in-fluență sau con-formare, pentru cunoașterea filogeniei.
ü „con-tact” necesar desfășurării vieții,
cu direcții re-vers-ibile, în vederea
„aplicării” (utilizării) in-form-ației „captate” din mediu și procesare prin
modul de a gândi, ceea ce va duce la cunoașterea propriei ontogenii; „contactul” cu un gând
interior sau exterior ființei, se realizează prin acțiunea de „ex-plor-are”
a vieții interioare sau exterioare; modul de a gândi implică co-laborarea sau co-opera-rea
celor trei planuri existente cerebral, având ca rezultat folosirea in-formației
receptate, „așezarea” în propria „construcție” de viață-existență, în vederea
desfășurării vieții.
