„În cerurile deschise în noapte,

Rugile se înalță-n providență,

Îngeri și arhangheli dansează,

În zbor cristalin de eter,

Luna crește împlinirea de mâine,

a viitorului luminos,

Scorpionul simte arcul lui Cupidon,

din inima ta adormită!”

„Simboluri și vise,

Creier și gânduri,

Cuvinte și intenții,

Declarații și vorbe,

Cuvinte și iubire,

de veșnic știut,

în infinit!”

„În călătoria vieții,

ai schimbat, trenurile

și rutele destinului,

Ai urcat și-ai coborât,

din gară în gară,

pentru a găsi,

un suflet pereche de vară,

Acum ești iar, în gară

și nu știi,trenul ce vine,

să-l iei?

Stai pe peron,

înțepenit de gând,

E ultimul tren,

ce vine pe șină,

E trenul iubirii,

uitate-n vis!

Trenul a plecat,

tu ai rămas,

înțepenit de gând,

pe peronul gol.......”

„Povestea rescrisă a rămas,

în caietul cu pagini cuvinte,

te-așteaptă s-o știi, în zadar,

într-o noapte, la somnul de veghe,

al perechii iubite, ce-a scris,

o poveste din nou!

În cuvinte de vis și poveste!”

„Te-am găsit și te-am pierdut,

în eterul lumii veșnice!

Te-am pierdut și te-am găsit,

în akasha inconștientului,

colectiv de oameni răniți.

Te voi pansa cu flori de suflet,

în mir de iubire veșnică!”

  „Plouă,

plânsetul tău peste mine!

Plâns de regrete amare,

Plâns de vinovății știute,

Plâns de iertări pentru mine,

Plâns de neputințe de tine,

Plâns de lacrimi adânci,

Plâns de suflet rănit,

Plâns ………. ”

„Iubirea avută,

a fost un tabu!

Ai trăit,

și-ai avut un tabu:

Tabu de cruzime,

Tabu de infatuare,

Tabu de perversitate,

Tabu de manipulare,

Tabu de adevăr mascat,

Tabu de alb în negru,

Tabu de lumină în întuneric,

Azi, viața tabu,

a devenit bumerangul,

manipulării tale.

Tabuul s-a spart,

în iubirea,

din cutia Pandorei!”

„Cioburi de tabu,

risipite în suflet,

Cioburi de tabu,

în eternul etern,

Cioburi de tabu,

în amintiri împroșcate,

Cioburi de tabu,

scuipând venin,

Cioburi de tabu,

lipite-n mormânt!”

„2 căi parcurse și înfundate,

2 căi neștiute și nedorite,

2 căi ale fiecărui unu suflet,

2 de unu, suflet pereche!”

„Dansează-n șuierul nopții,

susurul glasului tău de mâine,

Dansează-n fereastra zilei de mâine,

dorința ta, neostoită de mine,

Dansează-n lumina întunericului,

regăsirea sufletelor noastre perechi,

Dansează-n în sclipirea stelelor,

cristalele ochilor tăi albaștri,

Dansează-n eter pâlpâirea,

Petalei roz de trandafir și

parfumul fin al pielii tale,

Dansează-n catifeaua de alinte,

îngereșți viitoare,

sufletul tău!”

 „Bulgări roșii de vise,

prinși în verdele copacului,

Ramuri unduind,

pe ritmuri de vânt aprins,

Unde de simțire,

venind din eterul îngeresc,

Suflet roșu de ură,

atârnat în vârful ființei,

Stindard al neîmplinirilor,

neștiute de tine!”

„Mâine, peste ani,

Amintirea va naște,

iubirea îngropată,

în adâncurile ființei tale,

nemărginite și necunoscute,

de mine, de tine!” 

„Doamne, 

spune-mi tu,  

un amor,

iar, într-un nor,

despre care mor,

Doamne, 

adu-mi tu,

o ploaie de lacrimi,

să pot spăla un dor,

de care am să mor,

într-un nor,

Doamne, 

dă-mi tu,

un zâmbet,

să-mi alin un dor,

de care mor!”

 

„Râul,

curge la vale,

să spele,

negreala din tine,

Ești zglobiu,

în valuri albastre,

de iubire eternă,

divină!”

„Patrulezi, în gândul meu,

cu bocancii tăi de noroi,

Lași urme adânci pe un șanț,

Vrei să aluneci, pe buza de vânt,

într-un sărut infinit,

cu alte buze de vânt,

E prăpastia ta de suflet,

ascunsă de un gând,

ce apare din infinit, iar și iar,

iar apare obsedant, să te ducă,

în prăpastia de suflet adânc neștiut….”

 

„Ți-ai pierdut, perechea în vânt,

Vântul a dus-o, acolo!

Vântul o va aduce-napoi!

Vântul cosmic,

pentru neștiutul din noi,

bate puternic din est,

E crivățul răsăritului de nou,

E vântul ce-aduce înapoi perechea, 

pierdută-n vântul d-apoi!”

„Trei lumânări dansează-n eter, 

dumnezeirea din sufletul tău,

Una îți spune gândul de ieri,

Alta îți spune dorința avută,

Ultima vrea să te-anunțe,

că a venit clipa dorită,

Își dau mâna-n eter,

sporind scânteia divină,

din numărul trei!

Acolo-i misterul,

din dorința clipei,

ce poate veni din eter!”

 

„Deși vrei să afli, nu afli nimic,

totu-i mister, în eter!

Eterul s-a încins și a explodat,

în scântei de divine idei,

aruncate în zborul cosmic de ieri,

pentru gânduri de mâine,

în mintea deschisă-ntre vânturi,

vânturi de mari împliniri,

în schimbarea, promisă de ieri!”

„Stoluri de păsări zboară-n dans,

parcă sorțile s-au prins în balans,

Soarta ei cu a ta și a mea,

O soartă prea veche,

face un dans pentru inima mea,

Soarta se-nalță în văzduh,

să aducă în jos, iar în dans,

Soarta nouă, de pereche a mea!”

 

„Am venit din nou în soartă,

să continui, ce am uitat,

să ne amintim din vechime,

ce am lăsat neterminat,

în sufletul plecat,

Acum, vom putea termina,

visul de-atunci, părăsit și amânat,

dar din nou înviat, într-o soartă,

pereche de ieri!”

„Am ales un cuvânt,

să mă joc cu el în eter:

l-am dus în înalt de cer,

l-am scăldat în aur solar,

l-am topit în argint selenar,

l-am modelat, apoi, într-un mit,

l-am cântat, înapoi în eter

și s-a așezat, modelat,

într-un gând,

alături de alt cuvânt!”

„Ai venit, pe un gând,

Ai poposit, din infinit,

în cuvinte alese meșteșugit,

o iluzie mască de adevăruri proprii,

o pânză pictată  aruncată,

pe mizerie de suflet!

Ai plecat pe alt gând!”

„În claritatea zilei,

gândul tău,

În foșnetul frunzelor,

murmurul tău,

În zefirul vântului,

surâsul tău,

În sufletul meu,

gelozia ta,

TU!”

 „Gri, în gânduri ascunse,

Gri, în albastrul cerului plumburiu,

Gri, în sufletul tău măcinat,

Gri,  la orizontul faptelor tale,

Gri, ce vine mai gri decât plumbul,

Gri,  ce cade covârșitor peste mine,

Gri, de viață amară,

în finaluri de viață necunoscute!

Alb și negru amestecate,

în gânduri perverse de mine,

Gri!” 

„Nor de albastru,

pe ecranul minții mele,

Cu intersecții de viață,

necunoscută,

Arcuri electrice de ciocniri,

în gânduri viitoare de destin,

Pete roșii și săgeți zburând,

prin eterul sufletului,

Tu:  un soare arzând!”

 

„În fereastra nopții cu ziua,

apar zorii poleiți cu argintul,

zăpezii de pur alb selenar,

Tu alergi pe un fulg de nea,

Lumini în noapte se sting,

Alb de ziuă se așează-n întins,

Pâlpâiri de nou se-aprind,

printre fulgii cernuți în eter,

Tu..... rămâi pe un fulg!”

„În lumina sclipitoare a

zăpezii așternută covor,

În strălucirea apei din nori,

În cristalul fulgului de nea,

s-a așezat, inima mea!”

 

„Scorpionul lunar și-a așezat

pârtii de vis selenar,

Scorpionul lunar a plâns,

picături cristaline de lacrimi,

Scorpionul lunar a trimis

gânduri de nea …… pentru ea!”

„Verdele florilor din fereastră

se amestecă cu clipocirea

zilei de mâine.

Minutele de așează în ore

de poezii candide,

Muguri de viață stau să crape

pe crengile vieții de mâine!

Soarele eclipsat aruncă,

eclipsa pe luna din tine!

Visul devine realitate în

Verdele florilor din fereastră!”

„Stau la masă și scriu.

Mâna lunecă pe hârtie.

Gândurile curg de la mine,

ideile vin din eterul din tine.

Scriu despre NOI!

Noi, cei de mâine!” 

„Mi-ai dat,

o ecuație de viață,

să o rezolv,

folosind iubirea.

Am adunat și

mi-a dat NOI,

Am scăzut și

mi-ai dat TU,

Am înmulțit și

mi-a dat  INFINIT,

Am împărțit și

mi-a dat NIMIC,

Am extras radicalul și

mi-a dat EU,

Am derivat o dată și

mi-a dat UN INEL,

Am derivat a doua oară și

mi-a dat FAMILIE,

Am rezolvat o integrală,

de la mine, la tine și

mi-a dat CUNUNIE,

Am integrat multiplu și

mi-a dat DESPĂRȚIRE,

Am găsit necunoscuta: TU!!

Fără soluție de infinit!!!”

 

„În domeniul de existență,

matematic,

de la 1 la 2,

în care ai definit,

existența lui NOI,

a pătruns,

un intrus 3!!

Ce păcat,

n-ai știut că era,

divinitatea din noi!

Confundând,

sfânta treime cu 3,

plin de noroi!

Tu te-ai închinat la 3,

pentru că era sufletul tău,

furat de intrusul pătruns,

Eu l-am exclus pe 3,

Pentru că doream,

numai eu, sufletul tău,

pentru NOI........

Ai rămas cu 3,

l-ai exclus pe 2,

ai ales alt 2,

mizerabil ca 3,

și așa, tot jucându-te,

cu 2 și 3,

l-ai pierdut pe 1,

din tine,  în cer,

lângă sfânta treime,

pur și divin,

neștiut în eter!”