Lumea de lângă noi

„Patrulezi, în gândul meu,

cu bocancii tăi de noroi,

Lași urme adânci pe un șanț,

Vrei să aluneci, pe buza de vânt,

într-un sărut infinit,

cu alte buze de vânt,

E prăpastia ta de suflet,

ascunsă de un gând,

ce apare din infinit, iar și iar,

iar apare obsedant, să te ducă,

în prăpastia de suflet adânc neștiut….”

 

„Ți-ai pierdut, perechea în vânt,

Vântul a dus-o, acolo!

Vântul o va aduce-napoi!

Vântul cosmic,

pentru neștiutul din noi,

bate puternic din est,

E crivățul răsăritului de nou,

E vântul ce-aduce înapoi perechea, 

pierdută-n vântul d-apoi!”