„Visul meu prea frumos,

se dorea realitatea ta,

și se-ntâmpla pe covoare întinse,

de flori albastre ale ochilor tăi,

în nemărginite mări albastre,

de gânduri înălțătoare,

în regăsirea sinelui tău!”

„Te-ai pierdut în cotloanele,

psihicului Pandorei,

unde trăiai iubirea tabu.

Ai rătăcit cărările drumului,

către sufletul tău.

Te-ai afundat în labirintul,

imaginației bolnave de tine.

Te-ai așezat în colțul egoului și

ai tras sforile păpușilor,

unei imaginate fericiri de vis.

Păpușile drogate au dansat isteric,

rupând corzile sforilor mentale și

căzând cadavre de suflet murdar,

pe podeaua minții lucide,

producând finalul........ morții de tine!”

„Ninge alb,

în fereastra sufletului meu,

Ninge alb,

printre vise legate cu tine,

Ninge alb,

în fulgi neștiuți de tine,

Ninge alb,

cu steluțe de suflet curat,

Ninge alb,

în vise lucide mental,

Ninge, ninge,

ninge ………alb!”

„Ești pe un fulg de nea,

alergând spre viața de mâine!

Fulgul se va face covor alb,

de pași către mine,

Pașii vor desena flori de iubire,

în trandafiri roșii,

Înfloriți de sufletul tău,

pentru mine!”

Oare mă iubeai?

Cortina a căzut…………….

dezvăluind intenția ta:

Iubirea imaginată de mine,

era ura ta,

Mângâierea așteptată de mine,

era controlul tău,

Alintul spus, șoptit auzit,

era manipularea ta,

Mărturisirea crezută,

era exploatarea mea,

Visul visat,

era învinovățirea mea,

Cuvintele tale toate,

erau amăgire de mine,

Și toate,

pentru că iubirea ta,

se pierduse în labirintul,

psihicului tău!”

„Am crezut,

că într-o zi, vei intra,

în castelul sufletului tău,

pentru a găsi minunea,

comorii ascunsă acolo:

nemărginire și dor,

mângâiere si-alint,

unire și-mpărtășire,

iubire și regăsire,

iluminare și înălțare,

în înalturile iubirii noastre!

Dar, în visul tău, ai uitat!”

„Pomul vieții mele s-a îmbrăcat,

cu fulgii de nea, cernuți de mintea ta!

Promoroaca de mâine, din crengi,

va adăpa inima mea cu seva ta,

Florile iubirii vor înflori în inflorescențe,

de vise, cernute în fulgii de nea,

Fructele iubirii vor pârgui,

din împerecherea,

regăsirii sufletelor pereche!”

„Pe hârtie am așezat,

mii de gânduri,

în valuri curgând,

Pe hârtie am imaginat,

mii de scenarii în gând,

Pe hârtie am construit,

un castel de nisip,

Aștept, valul care va

transforma visul în…..

realitatea ta!”

„ Nor de albastru,

pe ecranul minții mele,

Cu intersecții de viață,

necunoscută,

Arcuri electrice de ciocniri,

în gânduri viitoare de destin,

Pete roșii și săgeți zburând,

prin eterul sufletului,

Tu:  un soare arzând!”

„În fereastra nopții cu ziua,

apar zorii poleiți cu argintul,

zăpezii de pur alb selenar,

Tu alergi pe un fulg de nea,

Lumini în noapte se sting,

Alb de ziuă se așează-n întins,

Pâlpâiri de nou se-aprind,

printre fulgii cernuți în eter,

Tu..... rămâi pe un fulg!”

„Cinci!

Cinci de destin,

Cinci ani de supărare,

Cinci ani de împăcare,

Cinci al tău,

Cinci al meu,

Cinci de moarte,

Cinci de viață,

Unu al nostru!”

„Generica femeie,

este peste tot!

Generica femeie,

fără identitate de sine,

este în:

ura travestită-n iubire,

relația de comod material,

realitatea sinelui ascuns,

relația perfectă în regie,

amăgirea fardată cu bine,

moartea ce va să vie,

binecuvântare dată ție!”

„Grăuntele de nisip al iubirii

s-a ascuns în perla vieții.

Șiragul de perle,

frumos ambalat,

în poezii de iubire,

este dăruit ofrandă,

pentru iubirea din tine.

Bijuteria vieții,

atârnă suspendată,

în întâmplări enigmatice,

ale iubirii de sine,

sclipind în iluminări ……….

de regăsire!”

 „Caiete de poezii,

pentru tine,

Cuvinte în poezii,

pentru mine,

Vorbe de dor și de iubire,

Vise de regăsiri în pereche,

Combinații matematice,

De litere luate în cuvinte,

De  doi câte doi,

De rău câte bine,

De tine câte mine,

De iubire câte viață!” 

„Neputință!

Neputință de opțiune de viață,

Neputință de știință a vieții,

Neputință de trasee mentale,

Neputință de adevăr de sine,

Neputință de iubire,

Neputință!”

„La apelul catalogului,

iubirea era absentă.

Colinda printre oameni,

să-și găsească o casă de suflet.

Obosită de fantome de oameni,

se pierde, printre suflete negăsite,

în balta vieții neștiute.

Numai Soarele și Luna, o alină,

pe mii de petale, ale lotusului nufăr!”

„Mii de cuvinte hidoase,

cuprinse în dicționarul vieții,

s-au adunat, pentru a scrie,

povești de monștri sufletești.

Monștrii trăiesc, între paginile,

întâmplărilor de intenții ascunse,

Monștrii joacă scenariul,

imaginat de regizorul sufletului,

Monștrii sunt iluzii hidoase,

de imaginație ale iubirii de sine,

proiectați pe ecranul sufletului,

de ego, regizor nebun!”

„Urâtul tău ego a venit,

la mine, mascând, sufletul tău.

Se machiase cu farduri de:

Ipocrizie și învinovățire,

Control și manipulare,

Minciună și exploatare,

Toate cu culori țipătoare,

de suflet amețit în beția iubirii.

În dușul vieții, a fost spălat

și a rămas masca de ego,

ridată și încrețită,

a vieții sărace de suflet!”

„În fiecare dimineață,

te întâlnesc,

în fotografii vechi de vreme,

În fiecare dimineață,

rămâi veșnicul absent,

patrulând-n eter,

În fiecare dimineață,

vrei să ieși din povestea,

imaginată de mine,

În fiecare dimineață,

intri în viața neștiută,

de mâine!”

„Alaltăieri,

Am așezat, în palmele tale,

petală după petală,

construind sufletul meu,

între ele.

Fiecare petală,

dăruită iubirii din tine,

a prins viață, în inimă,

împărtășind sufletului tău.

Iubind, fiecare petală,

a cunoscut controlul,

manipularea și exploatarea,

egoului psihicului tău.

Sufletul a fost strivit,

strecurându-se, spre sinele său,

printre balamalele psihicului tău.

Ieri,

Sufletul și-a îngrijit,

și-a plivit, și-a grădinărit iubirea,

care-nflorit, într-o mie de petale.

Azi,

O așează, iar, dăruindu-ți-o,

între palmele tale………

Mâine,

ce vei face? Ai s-o dăruiești!”

„Ești o muză, de poezie mentală,

ce curge, în valuri de gânduri,

Ești ideea, ce prinde contur pe hârtie,

din visul lucid al zilei de mâine,

Ești imaginea, ce se-așează pe

ecranul minții cosmice, transferată-n

sentimentul meu, pentru tine,

Ești irealul eterului întrupat,

pentru viața de mâine,

Ești posibilul imposibil al

visului, de gânduri divine!”

„Te-am luat în sufletul meu,

pentru a scrie despre tine,

Am dansat cu tine, în norii de vis

ai posibilului de mâine,

Te-am îmbrățișat cu mintea,

în eterul visului visat de mine,

Te-am alintat în leagănul inimii,

pentru a uita dorul de tine,

Te-am adormit, în cântece,

de poveste narată de mine,

Te-am sărutat în zefirul vântului,

de est, aducând briza la tine,

Te-am mângâiat cu fulgii de nea,

coborând  albastrul peste tine,

Ți-am spus Te iubesc!,

pentru sufletul pereche, din tine!”

„Cuvinte și fapte,

Cuvinte, veșminte pentru fapte,

Faptele nude, fără veșminte, îmbracă:

Veșminte țesute din mincinoase

cuvinte de ego ucigaș,

Veșminte acoperind mizerii

sufletești ale trădării de sine,

Veșminte poleite cu amăgiri

de cuvinte încrucișate,

Veșminte festonate cu intenții

prea îndepărtate de suflet,

Veșminte cu petice de adevăr,

peste țesătură de falsuri hidoase,

Garderobă întreagă,

pentru fapte voite,

în sezonul de iarnă, 2013!”

„Fapta ta a devenit a mea!

Fapta s-a travestit, cu intenția mea,

Fapta a plecat în târgul inimii,

Fapta umblă chiaună prin vene,

în căutarea victimei suflet,

Fapta aleargă tembelă,

prin gânduri mentale de viață,

Fapta privește-n oglindă,

o faptă, pereche de faptă,

Fapta explodează-n,

mii de cuvinte ale dicționarului,

de întâmplări preaștiute!”

„De ce, fug?

Fug de mintea mea colindând,

prin eterul zilei de mâine,

Fug de viziunea arătată,

în imagini mentale de tine,

Fug în eterul înalt,

de albastrul răsărit, pentru mine,

Fug de vedenii nălucă,

de vis neîmplinit de posibil.

Fug, alergând către tine!”

„Dimineață de poezie

și basm,

Alb și albastru-n

fereastră și-n minte,

Alb de ninsoare,

așezată-n morminte,

de idei eclipsate,

de luna în gemeni de fulgi.

Albastru de eter,

în valuri de mări cosmice,

ale surfingului de planuri divine……….

Alb-astru, de lună selenară,

descrescând pentru tine!”

„În povestea albă,

erai un fulg,

În povestea vieții,

erai un om,

În povestea mea,

erai un personaj,

Fulg, om și personaj,

erai în sufletul meu.

În povestea ta,

ce ești?”

„Un fulg dansează-n

flacăra lumânării aprinse.

Se prinde de focul

inimii mele și dansează,

pe pământul zilei de mâine,

devenind eterul,

din briza minții mele,

fugare de tine.

E ciclul de viață aprins,

de dorul din tine,

pentru mine!”