„Visul
meu prea frumos,
se
dorea realitatea ta,
și
se-ntâmpla pe covoare întinse,
de
flori albastre ale ochilor tăi,
în
nemărginite mări albastre,
de
gânduri înălțătoare,
în
regăsirea sinelui tău!”
„Te-ai
pierdut în cotloanele,
psihicului
Pandorei,
unde
trăiai iubirea tabu.
Ai
rătăcit cărările drumului,
către
sufletul tău.
Te-ai
afundat în labirintul,
imaginației
bolnave de tine.
Te-ai
așezat în colțul egoului și
ai
tras sforile păpușilor,
unei
imaginate fericiri de vis.
Păpușile
drogate au dansat isteric,
rupând
corzile sforilor mentale și
căzând
cadavre de suflet murdar,
pe
podeaua minții lucide,
producând
finalul........ morții de tine!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu