„Erai, în vis, un pribeag,

pe calea iubirii de tine,

Pășeai,

pe flori de emoții,

trecute în straturi de ieri,

Striveai,

cu privirea,

albastrul din cerul etern,

Atârnai,

de un gând obosit,

de vis lucid nedormit,

Și, pășeai,

în eterul gol,

spre inima plină,

de dorul,

iubirii de tine!”

„Pe calea albastră,

din eter,

pășeai agale,

spre inima mea și,

într-o stea,

albastru-azur,

fixai:

cu ochiul drept,

estul sufletului meu,

cu ochiul stâng,

vestul iubirii de ieri!”

„Visul meu,

festonat cu <te iubesc!>,

a rămas,

în eterul dintre noi,

plutind,

într-o mare,

de <OFFF>………. !

„Cerul îmbină,

fulgii de nea,

în ninsoarea albă, curată,

Mintea îmbină,

idei de viață,

în strategii perfide,

de oameni,

Sufletele așteaptă,

decizii albe și curate,

de nea bucurie!”

„Isterie și zbatere sterilă,

Cuvinte și replici de ură,

Atitudine și proiecții neștiute,

Atacuri și pretexte aruncate,

Dominare și ură încinsă,

Omul,

secolului XXI!”

„Reflecția ta,

în oglinda celuilalt,

este hidoasă și rea,

Ea vrea să smulgă avidă,

bucăți de suflet lipsă din ea,

Te știi frumos, te vezi urât și

nu-nțelegi imaginea din față…..

O viață de furt proiectezi,

în ceilalți,

pângărind suflete,

în împroșcarea avidă de furt!”

„În înaltul cerului cenușiu,

picuri de apă se-adună,

Să spele durerea divină,

a iubirii ascunse, de nori,

Picuri cad,

ropotind în fereastră,

să aducă din nori,

un nou început,

de iubire adâncă……

Picuri clari de iubire,

alungă din tine,

teama de mâine!”

„Ninge,

alene-n fereastră,

gânduri amestecate-n apă,

încolăcite-n eter,

în idei necaptate,

Ninge,

cu apa-n modele,

modele știute de minte,

Ninge,

să spele din suflet, idei și

gânduri știute,

Ninge,

alene……….. cu fulgi,

ce valsează-n viață,

o muzică nouă,

de tine!”

„Te-am pierdut,

într-un fulg de nea,

Ai alunecat prin eter,

din gândul de ieri,

Ai zburat, balansat,

de dorința ascunsă,

Ai planat, coborând,

pe o rază de gând,

Ai aterizat, pe pământ,

în stratul de nea,

ce acoperă, mizeria grea,

a sufletului uitat,

în sinele curat……..”

„Într-un ocean de iubire,

te-aș azvârli,

să înveți,

undele iubirii,

spre malul din tine……..

Ca să poți înota,

până la mine,

în valuri albastre,

de unde pline,

de viață știută-n eter,

doar de mine ……”

„Emoțiile s-au pierdut,

în deșertul poveștii de amor,

Fiecare gând este o poveste,

narat-n ideea iubirii,

Fiecare idee este un simbol,

al iubirii posibile neîmplinite,

Fiecare sentiment privește atent,

la întâmplarea dorită,

Emoțiile au plecat,

ideile germinează,

gândurile scriu și

sentimentele pictează,

realități închipuite,

ale unei iubiri, știute de minte!”

„Sufletul tău, în eter,

și-a oftat din adânc,

iubirea nespusă-n

cuvinte de amor,

Sufletul tău a trucat,

o tăcere adâncă de tine,

Sufletul tău a gemut,

în cuvânt o tristețe,

ascunsă în minte,

Sufletul tău a vibrat,

spunând tăcut și chinuit:

Te iubesc, puiul meu!”

„În înaltul cerului cenușiu,

picuri de apă se-adună,

Să spele durerea divină,

a iubirii ascunse, de nori,

Picuri cad,

ropotind în fereastră,

să aducă din nori,

un nou început,

de iubire adâncă……

Picuri clari de iubire,

alungă din tine,

teama de mâine!”

„Am ales un cuvânt,

să mă joc cu el, în eter:

L-am dus,

în înalt de cer,

L-am scăldat,

în aur solar,

L-am topit,

în argint selenar,

L-am modelat,

apoi, într-un mit,

L-am cântat,

înapoi în eter,

L-am așezat, modelat,

într-un gând,

alături de alt cuvânt!”

„Ți-am scris despre un dor,

care mă făcea să mor,

Acum, dorul s-a dus,

A rămas de neatins,

pe un nor de vis,

într-un gând din vis,

când tu vii, poposești și pleci,

spunându-mi povești,

despre același vis,

ce rămâne un vis!”

„Te-am văzut,

într-un punct:

Erai, minuscul de mic,

Erai, infinit în finit,

Erai, visul din vis,

Erai......

E   RAI!”

voi reveni, dupa inregistrarea acestor scrieri.......
sarbatori fericite!!!!

 

Ieri, am scris, aş zice din minte, pornind de la diverse „stimulente”, numite de noi uzual „motto” .................. azi, încerc să scriu „altfel”....... „citind” într-o imagine....intenţia este de a demonstra ceea ce numim „sistem de gândire” = un concept necunoscut!

În viaţă, o fiinţă este supusă acţiunii a două forţe opuse: a crea versus a exista, ambele fiind componete ale sursei de viaţă, ce se doreşte a fi descoperită. Câteodată, sursa de viaţă este considerată forţa vieţii, pulsul vieţii, apa vieţii, kundalini, şarpe dublu, Hades etc. De ce omenirea nu a stabilit „cuvântul” propriu imaginii „sursă”, nu ştiu! Poate, creatorul a fost nehotărât..........

Care creator? Sursa! Sau, poate, „sursa” nu a fost descoperită! A lucrat „sub acoperire”!..... Văluri, maya, iluzii, Neptun etc..........

În „citirea” imaginii date, sursa este sufletul! Al cui suflet? Al creatorului, care „citeşte”. Abilitatea de a citi necesită, poate, sute, mii de sinapse mentale în creier, identificarea vizuală a literelor şi combinaţiilor acestora, detectarea de sensuri şi semnificaţiile cuvântului, în final, descoperirea „folosului” de a citi. Cine uneşte aceste instrumente? Cine le exprimă într-o formă unică? Creatorul – sufletul fiinţei, desfăşurând activitatea de a citi. O fiinţă vegetală poate citi? Nu ştim! O fiinţă animală poate citi? Nu ştim! Dacă ulterior fiinţa va scrie, cine va scrie? Mâna creatorului sau sufletul? Şi unul şi celălalt! Asocierea fiind dată de starea fiinţei. Starea este viaţa? Da! Deci creatorul are viaţă prin stare. Sursa determină starea sau viaţa? Viaţa este o putere, starea este efectul puterii.

Ce este puterea? Amalgamul de viaţă cu suflet. Fiinţa poate avea 4 stări (analoge stărilor fizice: gazoasă, lichidă, apoasă, solidă): adormire, visare, treyire şi totală. Fiinţa are o stare fizică deosebită, starea coloidală, în care se amestecă cele patru stări fizice. Fzic starea coloidală este influenţată de cantitatea de apă deţinută de către fiinţă. Este această afirmaţie un adevăr? Pare a fi adevărată, dacă starea coloidală este corelată cu cu fenomenul de dizolvare a componentelor existente şi ci intervenţia dinafară, acestea acţionând drept factori de „iluminare” a stării.

Starea este un conglomerat şi poate fi folosită ca „instrument”.......... Poate, instrumentul „gândirii”, un simţ impalpabil, într-o realitate dispărută, imaterială.......... Poate, instrumentul „legătură” dintre „pământul” ferm, stabil, indistructibil al creierului şi „cerul” imaterial şi inefabil al sufletului, adică starea de a fi în propriul „inel”. Nu de a dezvolta „zale de lanţ”, înafara fiinţei.

Are această legătură interioară vreun folos? Da, re-cunoaşterea.......... cogniţia şi cunoscutul! Ce re-cunoaştem? Pe creator! Vrem să-l re-cunoaştem? Dacă da, atunci viaţa va fi pusă în slujba altor fiinţe..... De ce? Simplu! Ceea ce poţi re-cunoaşte în tine se află peste tot! Aceeiaşi demonstraţie este valabilă şi pentru demiurg, partenerul de zi cu zi al creatorului!!

voi reveni.......... (scuze pentru imaginea de proastă calitate.......mă voi perfecţiona în „arta” de a posta)  

Motto: „Si a zis <<Sa fie lumina!>> Si a fost lumina”

Dumnezeu a facut cerul si pamantul, iar duhul sau era deasupra apelor, loc de unde „zicea”, acum la timpul perfect compus. Verbul „ a zice”, conform DEX, inseamna: „ a exprima prin viu grai, a rosti”.......... Astfel intelegem ca esenta „a rostit”.... A cui esenta?? Nu stim!! Ce a rostit?? „Sa fie lumina!”.

Sa incercam intelegerea cuvintelor scrise: „sa fie” - timp verbal derivat din verbul „ a fi”. Ce sa fie?? Stim deja: lumina! Conform DEX, a fi inseamna: „a avea fiinta, a exista”. Suntem indreptati, vrand nevrand, sa ajungem prin rationament logic, la conceptul „fiinta”. Urmam indeaproape rationamentul.......... Conform DEX, fiinta inseamna: „a exista, a fi in fiinta”........... Si asa in labirintul mental, nu am aflat nimic......... A fi in fiinta............. Nu este clar, ce, cine este in fiinta??

Cuvantul „lumina” ce inseamna?? Conform DEX, lumina inseamna: „radiatie de natura electromagnetica emisa de corpuri incandescente (cu sau fara flacara) sau luminiscente, care are capacitatea de a impresiona ochiul omenesc”.

Intelegem ca, „sa fie lumina!” este egal cu a fi lumina in fiinta, adica fiinta stapaneste o radiatie de natura electromagnetica, care are capacitatea de a impresiona ochiul omenesc.

Pana acum, nu stim:

• Unde este esenta?
• Ce, cine este in fiinta?
• Ce, cine este radiatie?

Putem intelege, insa, ca a intelege Biblia este mai greu decat a intelege VIATA!.......... Si totusi voi incerca o demonstratie a propriei intelegeri enumerand „descoperirile” facute timp de 60 de ani.........

Sa incepem, descoperind NATURA, locul, spatiul, teritoriul, biotopul VIETII............ Este necesara revenirea la „instrumentele” vietii sau „instrumentele” inventate de catre om. Pana acum am folosit patru instrumente diferite, sub forma de carti: opera Aristotel (iHr), (biblia Sec III iHr), si doua dictionare moderne (anii 2000 dHr). Din aceste constatari intelectuale pot spune ca intersectiile” de informatii sunt putine. De ce?? Care cale a fost intrerupta in transmiterea acestora??

Oricum, cuvintele: „esenta” si „fiinta” par a fi cele mai interesante.

Voi reveni........

Motto: „si pamantul era netocmit si gol,

                  intuneric era deasupra adanc

                      si Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor”

                             Poate, ar fi utila definitia fiintei............ Conform DEX, fiinta inseamna: „ceea ce are viata”........ Oare viata este sinonim cu pamant??? Poate, putem crede ca esenta este viata, viata este pamantul din fiinta.deci, dumnezeu este in fiinta??? Atat de simplu??!!

                              Ce, cine are VIATA? FIINTA! In biologie, viata este definita conform dic'ionarului de biologie Oxford:”rezultatul miscarii si organizarii materiei in natura”. Aplicam algoritmul de intelegere, definind pe rand, conform DEX, cuvantul miscare - „iesirea din starea de imobilitate, de fixitate, de repaus pentru schimbarea locului, a pozitiei”; cuvantul organizare - „randuiala, ordine”; cuvantul materie - „substanta din care sunt alcatuite corpurile; cuvantul natura - „tot ceea ce exista”.

                   Intelegem ca VIATA este miscarea pentru randuiala, ordinea substantei in tot ceea ce exista. Spuneam ca, fiinta este un lucru si un fenome. Definim cuvintele, conform DEX, cuvantul lucru -”profit, folos”; cuvantul fenomen - „manifestare realitate”. Rezulta ca, FIINTA are un folos din care manifesta realitatea. Care este folosul unei fiinte?? O miscare a substantei! Care substanta?? Ajungem iar la esenta, adica substanta concentrata.

                         Cu mult inainte de scrierea bibliei, Aristotel scria in „Metafizica” ca necesitatea vietii este „folos”, folos prin care „stiinta” descopera cognoscibilul (cunoscutul). Oare cei care au scris biblia au citit Aristotel?? Pare ca nu, daca ar fi facut-o, nu erau atat de aroganti ;i nu introduceau cuvantul dumnezeu prin schingiuirea cuvantului „zeu”. In toata opera lui Aristotel nu exista cuvantul dumnezeu De ce?? Pe de alta parte, Aristotel defineste „stiinta” ca „ratiune de a fi”. Oare „duhul lui Dumnezeu” este ratiunea de a fi, care „se purta deasupra apelor”?? De unde au aparut „apele” pentru ca „pamantul era netocmit si gol”?? Cu asemenea cuvinte poate fi manipulata orice gandire umana!                                  De ce?? Pentru ca, ratiunea de a fi (stiinta) este depozitata in esenta ;i este necesar a fi exploatat „folosul”, pentru a cunoaste........... Daca „stiinta” are ca „folos” numai placerea carnala nu exista „folos”. Este „stiutor” acela care capacitatea de a transmite cunoastere (informatie). 

                        Un zeu poate transmite prin sens si prin semnificatie informatia detinuta, dar un dumnezeu fara sens si semnificatie, ce transmite?? Cine ar fi „zeul”?? Conform DEX, cuvantul zeu inseamna: „persoana cu putere de influenta”. Deci, este o persoana?! Oare „putere de influenta” nu inseamna „a transmite”??

voi continua, in postari ulterioare.................

Motto 1: ~ La inceput a facut dumnezeu cerul si pamantul~ biblia

Scriu aceste randuri din imboldul personal, detinut timp de 60 de ani, de iubire nesfarsita pentru VIATA!! Totul a inceput cu un copil extaziat de VIATA descoperita in pamantul parcului..... O lume intreaga de vietati mici printre lujere de plante.....De acolo, azi, aici, in fata unei foi e hartie si in fata celei mai mari incercari: a pune in cuvinte o intelegere de VIATA, compusa din idei, ganduri, afecte si cuvinte. Caleidoscopul VIETII este precum o jucarie fascinanta in mainile unui copil, cu o singura tinta: descoperirea!!!

Pentru a descoperi este necesara folosirea unor instrumente ale vietii, la fel de nestiute si necesar a fi descoperite......... Care sunt acestea?? Insusi cuvantul ~instrument~ ridica alte semne de intrebare...... Conform DEX, instrument inseamna: „unealta, aparat, masina care executa o operatie”.

Cine este Dumnezeu?? Conform DEX, dumnezeu este: ”divinitate suprema, creatorul si stapanul lumii”......... Aici, chiar suntem intr-o capcana mentala....... Asta deoarece definitia nu explica esenta cuvantului, ci invarte substanta, punand-o in alte cuvinte............ mai incercam o data........... Conform DEX, divinitate este: „esenta”; creator este: ”cel care creeaza, intemeietor, inventator”; iar, stapan este: „ posesor de bunuri materiale”......... din cele scrise ar rezulta ca Dumnezeu este: o esenta care creeaza, posesorul de bunuri materiale............ Conform DEX esenta este: „ceea ce exista de sine statator”, „ substanta concentrata”. Deci, Dumnezeu este o esenta care exista............ unde exista?? nu stim!!!

Conform DEX, substanta este: „ceea ce constituie esenta lucrurilor si fenomenelor”. O confirmare: substanta este esenta, dar in „lucru” si in „fenomen”. Intelegem ca Dumnezeu este „un lucru” care are capacitatea de a face, adica poate fi si „un fenomen”.

Conform DEX, a face inseamna: „a da fiinta, a produce ceea ce nu era, a crea, a infaptui”. Ce a facut dumnezeu? Cerul! Conform DEX, cer inseamna: „aer, vazduh, atmosfera” Ce a mai facut? Pamantul! Conform DEX, pamant inseamna: „planeta a sistemului solar, locuita de oameni, intindere (delimitata) de teren, teritoriu”. Aceste doua definitii induc intelegerea ca notiunile de „cer” si „pamant” se refera la mediul de viata. Dar, este posibil si aspectul „a da fiinta”, ceea ce ar induce gandul ca ceea ce a facut este „o fiinta”, intr-un mediu de viata. Daca este o fiinta, aceasta are un „cer” si un „pamant”, altele decat cele pe care le numim comun cer si pamant.

Ceea ce am scris, pana aici, deschide interpretari multiple........... Cine este Dumnezeu? Ramane un mister!!

Rational, cognitiv si pragmatic, cunoastem cu totii, VIATA! Sa fie ea Dumnezeu? Viata este un substantiv de gen feminin, Dumnezeu este un substantiv de genul masculin......... poate exista ceva feminin numit printr-un masculin? Ce este genul? Cer si pamant sunt amandoua substantive neutre....... Oare dumnezeu masculin in viata feminina facea numai lucruri neutre??

Probabil, dumnezeu ramane un mister, deoarece existenta (VIATA) nu poate fi demonstrata, dar ii poate fi atasat un inteles (desi este neutru!) = dumnezeu. Conform DEX, inteles inseamna: „care a fost patruns cu mintea, sens, semnificatie, rost, talc”........... Oare sufletul (substantiv de gen neutru) este „intelesul”. De ce biblia a ales cuvantul dumnezeu, in locul cuvantului suflet? Conform DEX, suflet inseamna: „suflare, principiu imaterial al vietii”, iar a sufla inseamna: „a raspandi, a vorbi”........... rezulta ca, dumnezeul asta este „la inceput”, cum ni se spune si nu prea stie ceea ce va urma............

Continuarea in alte postari ulterioare.............