„Fulg după fulg,

se-așează omătul,

de ani și ani,

în ființa avută!

Omătul,

îmbracă germinația,

ființei de mâine!”

 

„Ești, acolo,

 în fulgii de albă nea,

imaculat, imaginat,

Ești, aici,

materializat,

ființat,

Ai venit!”

„Iarnă după iarnă,

am privit fulgii,

alunecând din cer,

în valsul unduios,

în muzica sferelor,

în ochii tăi albaștri,

în cerul ființei tale!”

„Cândva,

sub omătul depus,

în picături albe de nea,

ițește un ghiocel,

alb-verzui de iubire,

dăruită-n viața,

începută din nou!”

„Zbori,

printre fulgii de nea cernuți,

Zbori,

din eterul plin,

să te-așezi pe gândul deplin,

Zbori,

din minte-n minte,

să aduci,

din nou fericirea,

din cerul plin!”

 

„Într-un întâi decembrie,

ai început să-ți ningi,

vise de-mplinire,

în fulgi de pudră,

asvârliți din cer,

peste sufletul meu!”

„Pudră de fulgi,

alunecă din cer:

Ninge!

Fulgi de viață,

știută-n ființă,

Ninge!

Fulgi de apă vie,

cernută-n ninsoare,

Ninge!”

 

”Te-ai așezat,

pe un fulg,

să aluneci,

spre mine!

Valsezi,

prins,

de un fulg,

să aduci,

din cerul plin,

misterul tău,

spre mine!”

„Plâng,

în rafale de lacrimi,

de roșu crăciun,

în inima golită............

de tine!”

 

„Ninge,

alb și curat,

Ninge,

liniștit și alene,

Ninge,

adânc și profund,

Ninge!”

„Unde muzicale,

valuri albastre,

de tine........

Alunecă, alene,

la mine,

să mă-mpresoare,

iar.......”

„Tonuri albastre,

de unde-n vine,

vine........

De albastre culori,

în amintiri vechi,

de vine-năuntru,

de tine!”

„Pe acoperișul,

vieții mele,

umbli,

să pavezi,

cu flori de rai,

o iubire!”

 

„În înălțimea,

cerului din mine,

sclipești, auriu,

în albastru marin,

sclipești,

să aduci,

iubirea,

din nou!”

”Peste viață,

vine-nserarea,

în stoluri de păsări,

zburând,

să aducă stelar,

iar, din nou,

iubirea în suflet,

arzând!”

”Un pescăruș,

se-ndreaptă,

zburând,

spre viața de mâine,

în cânt!”

„Iubire!

Totul, a început din cuvânt!

Iubire de înaltul cerului din tine,

Iubire de strălucirea stelelor din el,

Iubire de Soarele și de Lună,

atârnate în sclipirea ochilor,

Iubire de seninul zilei,

în albastrul gândului tău,

Iubire de murmurul apelor,

curgând din lacrimi de dor,

Iubire de adierea aerului pur,

în șoapte de alint rostite de tine,

Iubire de întunericul nopții,

adus de tine în stele,

Iubire de pământul reavăn,

în catifelarea pielii tale,

Iubire de viață pulsând în sângele, 

oceanului sanguin de roșu regal,

Iubire de regăsire a sufletului pereche,

din tine în mine………..

Iubire!”

„Va fi o furtună,

de gânduri aprinse,

în mintea nebună!

Va arde vâlvătaie,

în mintea nebună,

de vechituri,

aprinse de lună!

Va străluci,

din nou,

un suflet,

plăpând,

de dorul adânc!”

„Steluța de om,

clipocește,

în marea de suflet,

din neant,

din avânt și

din cânt!”

„În înserarea serii

și-n amurgul vieții,

te prelingi pe unda albastră,

într-o limbă de mare,

senină, bordată,

cu albastru azuriu,

al cerului violet din tine!”

„Săgeți,

albastre și negre,

pornesc spre noi,

zări de safir,

să se-ntreacă-n iubiri!”

„Acolo,

în adâncuri,

stăteai,

statuetă felină,

ca să prinzi,

un semnal de eter,

într-o inimă plină!”

„La orizont,

erai un punct,

în infinitul de cer,

luminai stelar,

în cerul de ieri,

ce-ai vrut ieri!”

”Undeva,

în amintire,

într-o mare,

de vise lucide,

te pierdeai,

în plimbare,

în nisipul din zare!

Venea,

un val,

dintr-o mare de vise,

albastre de zare,

mental de lucid,

într-o zare!”

„Violet în albastru,

Suflet din cer,

Adio, atunci,

Vino, acum,,

Cerul din suflet,

Albastru în violet!”

 

„Mașina iubirii,

alergă pe digul,

despărțirii de ieri!

Aleargă,

să prindă,

un tren spațial,

al voinței divine,

al unirii de azi!”

„Stoluri de păsări,

planează în gând,

pe cerul din tine,

arzând,

Aleargă să prindă,

un gând,

din alt stol de gând!”

 

„Suspinul pământului,

a poposit,

agale,

într-un gând neștiut,

e urma de plânset avut,

e vina de suflet pierdut,

e dorul de pur alint,

e inima frântă,

de cânt!”

„Ai venit,

în poezie,

să-ți faci un culcuș,

de amor în părcuș,

pictat cu tuș!”

În lacrimi,

te prelingi,

pe obrajii ridați,

de simțiri infinite,

Vrei să speli,

neguri de gânduri,

mizerii de suflet!”

”Acolo, sus,

într-un ciripit divin,

erai ascuns,

în aerul plin,

de promisiuni,

în tril necunoscut!”

 

”Câteodată,

ești atât de aproape,

că te ating în zefir,

te iau în brațe în cânt,

te seduc în cuvânt,

te mint într-un gând,

te alin în alint și vânt!”

„Sub norii plumburii,

răsare neștiutul,

doritul și vrutul,

de mâine,

în zori!”

 

„ Schiezi,

pe un nor,

să aduci un dor, 

să nu mai mor,

de același dor!

Dor e rod,

rodul iubirii eterne,

de tine,

ascunsă–n nor!”

„În crepusculul serii,

se naște un soare,

de mâine-n azi,

pierdut ieri și găsit mâine,

după selenarul de coasă-n

vântul din tine!”

 

„Gri metalic,

de albastru fer,

în cer,

privește în jos,

mai prejos,

în suflet,

adâncul din tine,

pentru mine!”

„Te-am întâlnit și

aveai în brațe,

un gând!

Gândul umflat,

de pânze-n vânt,

cu avânt,

a zburat într-un nor,

să prindă alt gând!”

 

„Cerul sublim,

a venit,

să aducă-n

lumina crepuscul,

un corpuscul,

de suflet-nviat,

pentru alineat!” 

„Acolo,

sus,

pe un nor,

aveai un dor!

Aici,

pe inima ta,

sufletul meu,

în dor!”

 

„Crinul și-a lăsat,

petalele-n gând,

Gândul a rămas,

în petala dusă de vânt,

în neantul din ființa,

ucisă de vânt!