„Steluța
de om,
clipocește,
în
marea de suflet,
din
neant,
din
avânt și
din
cânt!”
„În
înserarea serii
și-n
amurgul vieții,
te
prelingi pe unda albastră,
într-o
limbă de mare,
senină,
bordată,
cu
albastru azuriu,
al
cerului violet din tine!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu