„Te-am găsit, pe un drum,

când m-ai inoculat,

cu fulgerul tău,

dorul tău de ieri!

Era albastru și intens,

Era de viață și de neant,

Era, acolo, neștiut!

Era ploaia de apoi,

în perdele de lacrimi curate,

ce avea să se așeze-n noi, peste

pulberi divine de gânduri în ploi,

Trăsnetul tău, răsuna-n zori,

ploaia spăla noroiul tău,

Viața curgea-n valuri de mare,

spălând totul în cale!”

„Acolo, în viitor:

Te-ai ascuns, după un dor!

Te-ai prefăcut, statuie de gând,

Te-ai aruncat, în eterul etern,

Te-ai sublimat, în sufletul tot,

Te-ai cristalizat, într-un dor,

mai intens decât ieri!”

„Curios, în ochii tăi am citit,

lumea de ieri!

Erai, tot așa,

cu albastru-n zorii de nea,

Erai, tu acela,

neștiut de dorit în zare,

Erai tu, același de ieri,

care l-am lăsat pe drumul de ieri,

Erai și vei fi tu,

același de azi!”

„Azi, se va naște din ieri, cel știut,

Azi, vei fi tu, cel de ieri dorit,

Azi, vei fi dimineața frumoasă,

din zorii iviți dintre nori,

Azi, vei fi alinarea de viață,

dorită în viața de ieri,

Azi, ai ajuns la limanul

plimbării de ieri,

Azi, vei fi visul lucid,

din povestea de ieri!”

„Am venit din nou în soartă,

să continui, ce am uitat,

să ne amintim din vechime,

ce am lăsat neterminat,

în sufletul plecat!

Acum, vom putea termina,

visul de-atunci, părăsit și amânat,

dar din nou înviat, într-o soartă,

pereche de ieri!”

„Copilul nostru, născut din neștiut,

ne-a recunoscut acum deși nu a știut,

că noi eram cei doi, părinți ai lui!

Copilul era, dar nici noi nu știam,

că îl vom găsi, iar în infinitul din noi,

Copilul avut, avea să ne strângă din nou, 

într-un azi de nou, cunoscut de ieri,

pentru mâine din noi!”

„Ți-ai pierdut, perechea în vânt,

Vântul a dus-o, acolo!

Vântul o va aduce-napoi!

Vântul cosmic,

pentru neștiutul din noi,

bate puternic din est,

E crivățul răsăritului de nou,

E vântul ce-aduce înapoi perechea, 

pierdută-n vântul d-apoi!”

„Stoluri de păsări zboară-n dans,

parcă sorțile s-au prins în balans,

Soarta ei cu a ta și a mea,

O soartă prea veche,

face un dans pentru inima mea,

Soarta se-nalță în văzduh,

să aducă în jos, iar în dans,

Soarta nouă, de pereche a mea!”

„Deși vrei să afli, nu afli nimic,

totu-i mister, în eter!

Eterul s-a încins și a explodat,

în scântei de divine idei,

aruncate în zborul cosmic de ieri,

pentru gânduri de mâine,

în mintea deschisă-ntre vânturi,

vânturi de mari împliniri,

în schimbarea, promisă de ieri!”

„Patrulezi, în gândul meu,

cu bocancii tăi de noroi,

Lași urme adânci pe un șanț,

Vrei să aluneci, pe buza de vânt,

într-un sărut infinit,

cu alte buze de vânt,

E prăpastia ta de suflet,

ascunsă de un gând,

ce apare din infinit, iar și iar,

iar apare obsedant, să te ducă,

în prăpastia de suflet adânc neștiut….”

„Zbaterea peștelui după apă,

a încetat, a murit sufocat!

A devenit peștișorul de aur,

din visul avut pe-nserat,

el înoată, acum, în marea iubirii,

de aurul plin, al libertății de sine!”

„Trei lumânări dansează-n eter, 

dumnezeirea din sufletul tău,

Una îți spune gândul de ieri,

Alta îți spune dorința avută,

Ultima vrea să te-anunțe,

că a venit clipa dorită,

Își dau mâna-n eter,

sporind scânteia divină,

din numărul trei!

Acolo-i misterul,

din dorința clipei,

ce poate veni din eter!”

„Schimbarea te-așteptă,

în ușa închisă a sufletului tău………..

Cheia e ascunsă, lacătul este afară,

tu ești înăuntru,

Captiv în idei și-n cămară,

Prin minte trec alert alergând,

alte idei de semințe în fructe,

de suflet arzând de dorință………..

Cine va deschide lacătul,

captivității sufletului tău?”

„Ai plecat, într-o noapte adâncă,

Să colinzi neștiutul din tine,

Noaptea e lungă,

Neștiutul e mare,

Felinarele aprinse în sufletul pierdut,

sunt pale în noapte,

Ai luat-o pe străzi înfundate,

te întorci, iar la noapte,

Ai pierdut Luna între nori,

și steaua polară din cer,

Te-ai rătăcit între nori,

și-n noaptea adâncă………

Te-ai trezit, iar în noapte,

cu sufletul gol, în neștiutul din tine,

Colinzi, agonind după ziua de mâine………..”

„O băltoacă stă, la picioarele tale,

și oglindește, în apa murdară,

viața trecută-n zadar și-ntr-o doară,

E plină de imagini trecute,

de ofuri și chinuri avute,

E plină de gânduri,

cernute în țărâna granule,

a nisipului minții din tine,

Țărâna ascunde o perlă,

de vis neștiut,

E noroiul din minte,

E perla de suflet avut,

Preferi mintea,

ce-ascunde în noroi,

Perla de suflet zâmbind…………”

„Minutele ceasului s-au amestecat,

cu ore întregi ale zilei de ieri,

Orele vin mai aprige-acum,

Ore întregi, tu aștepți minutul,

de foc din inima ta………….

Minutul de ore întregi,

când inima va fi ea!”

„Câteodată, îți amintești,

să mai mori, pentru a avea:

pajiști întinse de flori,

gânduri minunate de zori,

dorințe ascunse în suflet,

visul împlinirii  și

viața de apoi !”

 

„Ai găsit o monedă, pe jos,

O ridici și te uiți la un șoim,

Șoimul înălțimii din tine,

Șoimul devenirii de tine,

O întorci și vezi chipul dorit,

Și nu știi, este prevestit?”

„Inima a pierdut ritmul vieții,

din puls,

Sunetele bătăii s-au estompat,

Sângele a stat în artere,

Gândul a oprit inima în loc,

Iubirea a plecat în eter,

Viața s-a dus…………… acasă!”

„Undeva, acolo, te pot găsi,

Acolo, la capătul drumului,

Tu, ai promis că vei fi:

Tu, cel care nu promiți nimic,

Tu, cel care știi infinite texte,

Tu, cel care vrei să trăiești cu mine,

Tu, cel care ai tonuri stridente,

Tu, cel care nu știi fericirea,

Tu, cel care ai uitat iubirea…….”

„O închisoare de convingeri,

Am construit până ieri,

Ziduri înalte am ridicat,

din false credințe în gând,

Sârmă ghimpată am pus,

să rănească dur în cuvânt,

Alarme vibrante-n pericol,

să doară în sufletul mort,

Zăvoare la memorii uitate,

să plângă cu lacrimi de dor,

Chei aruncate în râu,

să fie pierdute pe veci,

M-am pierdut ……!”

„Sufletul bate la ușa închisă,

a inimii ferecate de dor,

Și bate și bate-n zadar,

Zgomot aiuritor de inimă aude,

prin ziduri de mușchi,

Și bate și bate-n zadar,

Șuvoaie se sânge se văd,

pulsând într-o sistolă vie,

Și bate și bate-n zadar,

O diastolă vine cu pauza-n

bătaia inimii grele,

Și bate și bate-n zadar,

Să prevină infarctul inimii,

în moartea sufletului de dor!”

„Acolo, în spatele cuvântului,

te-ai pitit ascuns, de un gând,

Stai și aștepți un moment,

Stai și privești în neant,

Stai și gândești în eter,

Stai și dorești în van,

Stai și decizi în viață,

Visul de ieri pentru azi!”

„Cuvântul e paravanul gândului,

ascuns în inima ta,

l-ai împodobit cu duhori,

l-ai pavat cu dure intenții,

l-ai visat din nou,

l-ai pictat cu divin,

l-ai pervertit, înapoi în esențe,

l-ai desenat mai frumos,

pentru viața de mâine!”

„Piruete amețitoare de gând,

Picaje de idee-n cuvânt,

Volte înalte descrise-n eter,

Balansări de posibil în leagăne,

alergând spre un alt gând,

O  joacă,

în mintea cuprinsă de gânduri,

de zboruri înalte de timp…….”

„Timpul a stat un minut,

Se odihnește în gând,

E pauza mare în viață,

E pauza-n vânt,

Timpul a pornit la minut,

desfășurarea partidei de gând,

Aleargă tembel, prin eter,

și se oprește o clipă în minte,

iar!”

„Un gând s-a înfipt,

în mintea golită de gând,

Este în ținta de viață,

privită în cer,

pe calea Lactee,

Și caută acolo,

locul de punct infinit,

într-un gând…….

E gândul de mine înfipt,

înfipt într-o țintă în vânt…….”

„Gândul sare sprințar,

prin mintea deschisă-n zadar……..

Sare la dreapta și-n lături,

Apoi la stânga lovește,

Sare-napoi, iar în lături,

Și lovește puternic un zid,

E zidul de moarte,

al vieții de apoi……”

„O succesiune a poposit,

printre cuvinte………

A fost și va fi……..ce?

Nu este, acum!

O etapă din succesiune,

O etapă s-a încheiat,

O etapă s-a deschis,

Etape de viață în destin………

Ce e asta? De ce?”

„Săgețile se încrucișează,

în zborul lor de gând,

Vin din dreapta spre stânga,

în vântul crispat de neant,

Pleacă din stânga la dreapta,

prin aerul gol de eter,

Se încrucișează în mintea,

gândului închis, cel de ieri,

și iute străbate în gând posibilități,

de eter…………..

Săgeata a stat, gândul a plecat!”

„Vorbesc, 

cu tine în gândul de mâine,

Vorbesc, 

cu tine în visul de ieri,

Vorbesc, 

pentru mâine de azi,

Vorbesc, 

în unde de vis și de dor,

Vorbesc, 

de un amor nestins,

Vorbesc, 

despre tine azi, cel de ieri,

Vorbesc, 

în tonuri albastre,

de noi zori, 

pentru noi!”

 „Te-am așezat,

într-o bilă roșie,

pe o rază de lună,

Te-am trimis în eter,

să te aducă înapoi,

în tabla neagră, nescrisă,

o rază de soare, de foc,

din ieri pentru mâine,

din nou!” 

„O lună nouă a venit,

să aducă din cer pe pământ,

Sclipiri de iubire și înalt,

pentru suflet curat,

Ia-o în mâinile tale de azi

și fă o statuie din ea,

Ia-o în sufletul tău de ieri

și fă un gând în eter,

Ia-o în zâmbetul tău curat

și fă un dans purtat,

în valuri de amor curat,

Ia-o în brațe de tot

și fă o viață în tot!”

„Ceasul rămâne în urmă

și-arată viitorul d-apoi,

Minutele trec prea încet,

spre eternul de ieri,

Vii, azi din eter,

cu gândul de ieri,

pentru mâine de azi…….

Ce s-a-ntâmplat, iar?

Ai aflat!”

„În liniștea dimineții de azi,

văd trecutul de ieri,

Îl simt aproape de suflet,

miez de iubire fierbinte,

Te vreau lângă mine, acum,

Te vreau în gândul meu nebun,

Te doresc, ca atunci,

dar tu luneci în gând,

Vino, acum, tu,

cel de-atunci!”

„Atunci, era frig,

dar cald în inima ta,

Atunci, ai venit,

cu focul de jar, în inima mea,

Vreau ca atunci,

să fie acum,

în punctul fierbinte de jar,

încins pentru inima ta!”