Lumea de lângă noi

„O închisoare de convingeri,

Am construit până ieri,

Ziduri înalte am ridicat,

din false credințe în gând,

Sârmă ghimpată am pus,

să rănească dur în cuvânt,

Alarme vibrante-n pericol,

să doară în sufletul mort,

Zăvoare la memorii uitate,

să plângă cu lacrimi de dor,

Chei aruncate în râu,

să fie pierdute pe veci,

M-am pierdut ……!”

„Sufletul bate la ușa închisă,

a inimii ferecate de dor,

Și bate și bate-n zadar,

Zgomot aiuritor de inimă aude,

prin ziduri de mușchi,

Și bate și bate-n zadar,

Șuvoaie se sânge se văd,

pulsând într-o sistolă vie,

Și bate și bate-n zadar,

O diastolă vine cu pauza-n

bătaia inimii grele,

Și bate și bate-n zadar,

Să prevină infarctul inimii,

în moartea sufletului de dor!”