„Visul meu,

festonat cu *te iubesc!*,

a rămas în eterul dintre noi,

plutind într-o mare de *Offfff*!”

 

„Cheia inimii tale,

am pierdut-o în zarea,

iubirii tale zăvorâtă,

cu cuvinte nevrute,

de angajament egotic!”

„Din ceața dimineții,

te-ai ivit în orizont,

curios de viața din jur,

deschizi ochii tăi azur,

vezi ceață și nori,

în octombrie jos!

Păsări, în zbor,

te-nsoțesc între nori!

Te înalți să cobori,

te cobori....... să te-nalți!”

„Cerul,

se zbate-n aripi de vis,

să aducă un cânt,

Cânt de-nchinare în gând,

să aducă iertările-n vânt,

Vânt de alint,

în zbateri de gând!”

„Încerci, 

să-mi spui totul, tăcând,

Încerci, 

să-mi dai speranța, privind,

Încerci, 

să-mi mărturisești dorință, cântând,

Încerci, 

să-mi dai dragostea, făcând,

Când vei vorbi?

Răspunzând <lozincilor mele>?” 

„Erai, acolo, pe un nor,

de ploaie, în vânt,

Stăteai cuminte,

adunând cu un vânt,

un cuvânt, în picături,

de litere apoase, plouate în lacrimi,

pe aripi de vânt, prelinse în obraji,

de rumene temeri-n emoții,

spălate-n sufletul plin,

de ape plouate-n cascade,

spre malul etern,

al iubirii din cale!”

 

„În negrul nopții,

sub stelele argintii,

stai așezat, în noapte,

pe o rază de lună,

privești, iar în vis,

cobori, iar în viață,

urci, iar, în dor,

gândești, iar  în amor,

visezi, iar  în zori!”

„În gândul meu,

erai sufletul meu, în eter,

În gândul tău,

eram deznădejdia ta, în idee,

În minte, te-am găsit,

în cuvinte monolog,

În eter, te-am găsit,

în iubirea pierdută,

În idee, te-am găsit,

în arhetipul uitat,

Te voi păstra, în suflet,

în eterul plin,

în gândul gol

și-n ideea de mâine!”

„Pe un nor,

te-ai așezat,

în eterul minții mele,

Stai și privești gânduri,

de dor și de amor,

Contempli și gândești idei,

de iubire și regăsire,

Admiri și decizi în gânduri,

monade de lumină,

Să trimiți în eter,

spre mine,

regăsirea de mâine!”

„Ieri ai vrut ceva,

Azi vrei altceva,

Mâine revii,

Nici tu nu știi,

Ce-i mai bine ieri,

să faci pentru azi?

Mâine vei știi!”

„Gândurile s-au sfărâmat,

de stânca minții avute,

Visul tău avut n-a putut,

intra printre credințe-nvechite

și s-a transformat în apa,

ce spală țărmul minții tale!

Valurile visului te-au cuprins,

în spuma dorințelor vii,

Ești în valul ce vine suind,

un țărm nesfârșit de iubire,

Surfezi înălțimea,

din inima ta,

Ești prea sus,

Ce vei face acum?”

„Ce s-a-ntâmplat?

Cu tine, cel de ieri?

Te-ai transformat de neimaginat:

Din visul frumos în nebulos,

Din gândul fugind în statuie de gând,

Din omul iubit în ideea fugind,

Din dansul dorit într-un fugit,

evadat din idei și din gând!”

 „În inelul promis,

ai alergat circular,

spre infinit,

Inelu-i în vis, tu ești în el,

captiv de vis neîmplinit,

Stai și te-nvârți,

ai amețit și speri,

în ieșirea centrifugă,

din mișcarea rotundă!”

„Reflecția ta, în oglinda celuilalt,

este hidoasă și rea,

Ea vrea să smulgă avidă,

bucăți de suflet, lipsă din ea,,

Te știi frumos, te vezi urât

și nu-nțelegi imaginea din față,

O viață de furt,

proiectezi în ceilalți,

pângărind suflete,

în împroșcarea avidă de furt!”

„Ai vrut să trăiești, 

fără să cunoști,

Ai vrut să fii fericit, 

fără să dai,

Ai vrut să iubești, 

fără smerenie,

 Ai vrut să fii tu, 

fără slujire,

Ai rămas,

un străin de tine!”

„Tone de apă,

în fulgi de mări,

întinse de alb,

Gheață,

banchize de gânduri,

poposește,

în marea deschisă,

Pescărușul,

de pe banchiză,

flutură steagul 

….. păcii!”

 

„Feeric,

de arome dorite,

Feeric,

de viață așteptată,

Feeric,

de beculețe aprinse,

Feeric,

de artificii pe cer,

Feeric,

de tine în mine!”

„Ți-ai ales culorile,

pentru a te exprima:

Alb, ca să ascunzi,

Roșu, ca să mâniezi,

Oranj, ca să gelozești,

Galben, ca să pictezi,

Verde, ca să iubești,

Albastru, ca să spui,

Indigo, ca să gândești,

Violet, ca să trimiți,

și ai pictat: TE IUBESC!,

pe bolta ochilor tăi!”

 

„Foșnete,

în tonuri muzicale,

Foșnete,

în murmure de frunze,

Foșnete,

în mișcările sufletului,

Foșnete,

în viață!”

„În fumul din aer,

al focului roșu,

se-agață un gând,

de idee a ta,

devenită cuvânt,

de-nălțare-n-esență,

de suflet găsit!”

 

„Ceața acoperă natura,

gândul și voința,

Este afară și-năuntru,

Este sus și jos,

Ascunde, ascunde.............

de tine, de mine,

viitorul de mâine!”

„Ai fost,

un înger frumos,

ce-ai decăzut,

dintr-un nor,

pe pământul fertil,

al iubirii,

dorite în zori!!”

„Aș vrea să-ți pot da,

comoara din sufletul meu,

Aș vrea  să te pot alina,

cu zefirul gândului meu,

Aș vrea  să te pot mângâia,

cu ideea iubirii, divine din cer,

Aș vrea  să  fii tu, 

cel de ieri!”

„Am deschis o cale,

Am închis un drum,

Am văzut  o stea,

Am prins  un fluture,

A zburat, a fâlfâit,

A pipăit și-a uitat!”