Lumea de lângă noi

„Te-am găsit, pe un drum,

când m-ai inoculat,

cu fulgerul tău,

dorul tău de ieri!

Era albastru și intens,

Era de viață și de neant,

Era, acolo, neștiut!

Era ploaia de apoi,

în perdele de lacrimi curate,

ce avea să se așeze-n noi, peste

pulberi divine de gânduri în ploi,

Trăsnetul tău, răsuna-n zori,

ploaia spăla noroiul tău,

Viața curgea-n valuri de mare,

spălând totul în cale!”

„Acolo, în viitor:

Te-ai ascuns, după un dor!

Te-ai prefăcut, statuie de gând,

Te-ai aruncat, în eterul etern,

Te-ai sublimat, în sufletul tot,

Te-ai cristalizat, într-un dor,

mai intens decât ieri!”