„Deși
vrei să afli, nu afli nimic,
totu-i
mister, în eter!
Eterul
s-a încins și a explodat,
în
scântei de divine idei,
aruncate
în zborul cosmic de ieri,
pentru
gânduri de mâine,
în
mintea deschisă-ntre vânturi,
vânturi
de mari împliniri,
în
schimbarea, promisă de ieri!”
„Patrulezi,
în gândul meu,
cu
bocancii tăi de noroi,
Lași
urme adânci pe un șanț,
Vrei
să aluneci, pe buza de vânt,
într-un
sărut infinit,
cu
alte buze de vânt,
E
prăpastia ta de suflet,
ascunsă
de un gând,
ce
apare din infinit, iar și iar,
iar
apare obsedant, să te ducă,
în
prăpastia de suflet adânc neștiut….”


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu