Lumea de lângă noi

 

Ieri, am scris, aş zice din minte, pornind de la diverse „stimulente”, numite de noi uzual „motto” .................. azi, încerc să scriu „altfel”....... „citind” într-o imagine....intenţia este de a demonstra ceea ce numim „sistem de gândire” = un concept necunoscut!

În viaţă, o fiinţă este supusă acţiunii a două forţe opuse: a crea versus a exista, ambele fiind componete ale sursei de viaţă, ce se doreşte a fi descoperită. Câteodată, sursa de viaţă este considerată forţa vieţii, pulsul vieţii, apa vieţii, kundalini, şarpe dublu, Hades etc. De ce omenirea nu a stabilit „cuvântul” propriu imaginii „sursă”, nu ştiu! Poate, creatorul a fost nehotărât..........

Care creator? Sursa! Sau, poate, „sursa” nu a fost descoperită! A lucrat „sub acoperire”!..... Văluri, maya, iluzii, Neptun etc..........

În „citirea” imaginii date, sursa este sufletul! Al cui suflet? Al creatorului, care „citeşte”. Abilitatea de a citi necesită, poate, sute, mii de sinapse mentale în creier, identificarea vizuală a literelor şi combinaţiilor acestora, detectarea de sensuri şi semnificaţiile cuvântului, în final, descoperirea „folosului” de a citi. Cine uneşte aceste instrumente? Cine le exprimă într-o formă unică? Creatorul – sufletul fiinţei, desfăşurând activitatea de a citi. O fiinţă vegetală poate citi? Nu ştim! O fiinţă animală poate citi? Nu ştim! Dacă ulterior fiinţa va scrie, cine va scrie? Mâna creatorului sau sufletul? Şi unul şi celălalt! Asocierea fiind dată de starea fiinţei. Starea este viaţa? Da! Deci creatorul are viaţă prin stare. Sursa determină starea sau viaţa? Viaţa este o putere, starea este efectul puterii.

Ce este puterea? Amalgamul de viaţă cu suflet. Fiinţa poate avea 4 stări (analoge stărilor fizice: gazoasă, lichidă, apoasă, solidă): adormire, visare, treyire şi totală. Fiinţa are o stare fizică deosebită, starea coloidală, în care se amestecă cele patru stări fizice. Fzic starea coloidală este influenţată de cantitatea de apă deţinută de către fiinţă. Este această afirmaţie un adevăr? Pare a fi adevărată, dacă starea coloidală este corelată cu cu fenomenul de dizolvare a componentelor existente şi ci intervenţia dinafară, acestea acţionând drept factori de „iluminare” a stării.

Starea este un conglomerat şi poate fi folosită ca „instrument”.......... Poate, instrumentul „gândirii”, un simţ impalpabil, într-o realitate dispărută, imaterială.......... Poate, instrumentul „legătură” dintre „pământul” ferm, stabil, indistructibil al creierului şi „cerul” imaterial şi inefabil al sufletului, adică starea de a fi în propriul „inel”. Nu de a dezvolta „zale de lanţ”, înafara fiinţei.

Are această legătură interioară vreun folos? Da, re-cunoaşterea.......... cogniţia şi cunoscutul! Ce re-cunoaştem? Pe creator! Vrem să-l re-cunoaştem? Dacă da, atunci viaţa va fi pusă în slujba altor fiinţe..... De ce? Simplu! Ceea ce poţi re-cunoaşte în tine se află peste tot! Aceeiaşi demonstraţie este valabilă şi pentru demiurg, partenerul de zi cu zi al creatorului!!

voi reveni.......... (scuze pentru imaginea de proastă calitate.......mă voi perfecţiona în „arta” de a posta)