„Erai,
în vis, un pribeag,
pe
calea iubirii de tine,
Pășeai,
pe
flori de emoții,
trecute
în straturi de ieri,
Striveai,
cu
privirea,
albastrul
din cerul etern,
Atârnai,
de
un gând obosit,
de
vis lucid nedormit,
Și,
pășeai,
în
eterul gol,
spre
inima plină,
de
dorul,
iubirii
de tine!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu