„De
ce, fug?
Fug
de mintea mea colindând,
prin
eterul zilei de mâine,
Fug
de viziunea arătată,
în
imagini mentale de tine,
Fug
în eterul înalt,
de
albastrul răsărit, pentru mine,
Fug
de vedenii nălucă,
de
vis neîmplinit de posibil.
Fug,
alergând către tine!”
„Dimineață
de poezie
și
basm,
Alb
și albastru-n
fereastră
și-n minte,
Alb
de ninsoare,
așezată-n
morminte,
de
idei eclipsate,
de
luna în gemeni de fulgi.
Albastru
de eter,
în
valuri de mări cosmice,
ale
surfingului de planuri divine……….
Alb-astru,
de lună selenară,
descrescând
pentru tine!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu