Lumea de lângă noi

„Mi-ai dat,

o ecuație de viață,

să o rezolv,

folosind iubirea.

Am adunat și

mi-a dat NOI,

Am scăzut și

mi-ai dat TU,

Am înmulțit și

mi-a dat  INFINIT,

Am împărțit și

mi-a dat NIMIC,

Am extras radicalul și

mi-a dat EU,

Am derivat o dată și

mi-a dat UN INEL,

Am derivat a doua oară și

mi-a dat FAMILIE,

Am rezolvat o integrală,

de la mine, la tine și

mi-a dat CUNUNIE,

Am integrat multiplu și

mi-a dat DESPĂRȚIRE,

Am găsit necunoscuta: TU!!

Fără soluție de infinit!!!”

 

„În domeniul de existență,

matematic,

de la 1 la 2,

în care ai definit,

existența lui NOI,

a pătruns,

un intrus 3!!

Ce păcat,

n-ai știut că era,

divinitatea din noi!

Confundând,

sfânta treime cu 3,

plin de noroi!

Tu te-ai închinat la 3,

pentru că era sufletul tău,

furat de intrusul pătruns,

Eu l-am exclus pe 3,

Pentru că doream,

numai eu, sufletul tău,

pentru NOI........

Ai rămas cu 3,

l-ai exclus pe 2,

ai ales alt 2,

mizerabil ca 3,

și așa, tot jucându-te,

cu 2 și 3,

l-ai pierdut pe 1,

din tine,  în cer,

lângă sfânta treime,

pur și divin,

neștiut în eter!”