Lumea de lângă noi

 

Con-formare Versus Integrare

Mediul de existență interior sau exterior presupune existența semnificațiilor și  semnificatorilor. Existența  semnificațiilor și  semnificatorilor este ceea ce s-a de-numit incognoscibil. Pentru o ființă structura energiei sexuale deținute conferă potențialul de „inteligență” (α) și resursa de viață (Ω), ceea ce numim posibilitate sau probabilitate de a cunoaște. Structura energiei sexuale deținute este pentru: femei - 20% (α-cunoscut) și 80% (Ω-necunoscut)- bărbați - 80% (α-cunoscut) și 20% - (Ω-necunoscut). Mediul interior este „oglinda magnetică” a mediului exterior, adică oglinda de re-cunoaște-re interioară a celor exterioare. Folosirea resurselor interioare sau exterioare necunoscute, este ceea ce numim „viață interioară”.

La maimuțele antropoide, delfin și om, partea cerebrală (sistemul limbic) responsabilă de viață interioară este ne-evoluată. Evoluția constă conștiență (cadrul referențial omni-direcțional) și în realizarea „construcției” interioare, prin folosirea resurselor interioare, în vederea construcției gândului, urmată de diseminarea acestuia în exterior, în vederea „schimbării” posibilității de utilizare a resurselor exterioare.

Instinctul uman de cunoaștere induce comportamentul de existență, într-un grup social. Scopul vieții și beneficiul unui grup social, din viață, este rezultat din garantarea reciprocă, sub forma unui „răspuns”. Răspunsul este inclus în respons-abilitate, dat de modalitatea prin care este aplicată inteligența.

Normativul social este „imaginat” de OM, în planul intelectual, sub forma legilor juridice.  Normativul natural, legea  naturii umane,  este garantarea reciprocă, prin a da și a primi energie vitală.

Comportamentul de existență poate fi dobândit prin:

ü  obișnuință (automatism sau imitare) sau educație formală (socială); noțiunile integrate intelectual sunt vizualizate sub forma „imaginilor” și exprimate sub forma opiniilor.

ü  modalitatea de a gândi, de a îndeplini funcția cerebrală și de conștiența propriului gând, are ca rezultat o „bio-in-form-ați-e”; bio-in-formația a devenit, pentru om, o a doua „hrană” materială și energetică, datorită conținutului de viață; bio-in-formația este afirmată personal, sub forma unui  im-pact (șoc) sau a unui im-puls, asupra unei ființe sau a unui grup.  

Evoluția, sistemelor deschise biologic, se bazează pe o dezvoltare „deschisă”, sub influența mediului, prin atenție și intenție, asupra resurselor interioare sau exterioare. Influența mediului exterior este realizată prin bio-in-form-ați-e și bio-feed-back, sub forma gândului.

Bio-in-form-ați-a va duce la:

·        con-formarea creierului, prin tabuu, obicei sau fetiș, în vederea utilizării resurselor interioare sau exterioare, cu modul de utilizare a majorității ființelor exterioare;

·        ruperea con-formării resurselor interioare și la opț-iunea unei alte posibilități de utilizare a resurselor interioare sau exterioare.

Aspectele garantării reciproce, între interior și exterior, pot fi identificate, ca  realitate interioară sau exterioară, sub forma:

·     afirmării propriului interes, prin exploatarea auto-îndreptățită, a resurselor de viață, deținute de celălalt; ceea ce numim, ca standard social, negociere sau co-laborare;

·     împărțirii „hranei” (împărtășire de viață), prin alegerea interesului întregului grup, ceea ce numim co-opera-re, pentru un bine comun sau  a fi complementar celuilalt.

Înlocuirea  memoriei filogenetice, a schimbării memoriei deținute (auto-cunoaștere), în sistemul limbic, este realizată prin presiunea realizată de „im-plant-are-a” gândurilor (educație formală sau socială), în vederea con-formării sociale.

Absorbția gândurilor diseminate, exteriorizate în atmosfera înconjurătoare, de către alte ființe, fără funcționarea sistemului limbic, este ceea ce de-numim „mo-lipsire” – a fi lipsit de „ceva”- a fi lipsit de inteligență sau de viață. Acest proces va fi re-simțit, la nievelul trupului, ca o teamă de a fi ridicol sau o rezistență față de prezența celuilalt.

Fluxul existenței este dat de fluxul noțiunilor sau ideilor (gând) și a sunetelor, existente în atmosfera mediului de viață. Con-tact-ul este realizat, la nivel personal, prin componenta cerebrală numită sistem limbic, care leagă ființa existentă de filogenia speciei, ca funcționare a trupului și de „cultura” speciei sau ca funcționare a componentei psihice.

Canalul fluxului noțiunilor sau de existență poate fi:

ü    „in-form-are”; la animale, „instruirea” presupune re-cunoaște-rea filogenetică; în natură, la vertebrate, „instruirea” presupune doar pregătirea cortexului, în vederea pregătirii „participării”, prin explorare inconștientă a mediului de viață; pentru om,  fluxul semnificațiilor, din mediul de viață, a fost înlocuit de fluxul „instruirii” formale, prin in-fluență sau con-formare, pentru cunoașterea filogeniei. 

ü     „con-tact” necesar desfășurării vieții, cu  direcții re-vers-ibile, în vederea „aplicării” (utilizării) in-form-ației „captate” din mediu și procesare prin modul de a gândi, ceea ce va duce la cunoașterea propriei  ontogenii; „contactul” cu un gând interior sau exterior ființei, se realizează prin acțiunea de „ex-plor-are” a vieții interioare sau exterioare; modul de a gândi implică co-laborarea sau co-opera-rea celor trei planuri existente cerebral, având ca rezultat folosirea in-formației receptate, „așezarea” în propria „construcție” de viață-existență, în vederea desfășurării vieții.