„Inima
ta este ferecată,
într-o
fortăreață autoimpusă
Și
țipă isteric,
invocându-ți
iertarea înțelegerii.
Sufletul
tău, hămesit de iubire,
plânge
amarul regretelor nevoite,
mustite
din istoria vieții.
Îngerii
tăi te-au pierdut,
în
neantul vieții neștiute!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu