Lumea de lângă noi

„Stăteai, într-un colț,

pitit și priveai în infinit!

Punctul privirii tale era fixat,

în ținta vieții de acolo,

Distanța din infinit,

era dorința ta de finit,

Distanța a devenit punctul,

din infinitul gândului pitit,

Punctul pitit, erai tu în finit!”

„Cheia vieții tale, am găsit-o,

printre spațiile tăcerii de tine.

Era ascunsă în zăvorul,

sufletului pierdut,

în infinitul vieții de apoi.

Cheia strălucește-n eter,

sclipiri din cer, neștiute de tine,

Cheia am prins-o-n brelocul de dor,

în locul de amintirii de ieri,

din viitorul de dor!”