„În
memoria mea au ars,
amintirile
vieții trecute,
Focul
se stinge încet, după ani,
de
imense clipe grele,
Erai
în ele, acolo, afișând,
neîncetat
scene trecute-n zadar,
Ardeai
o dată cu ele, în focul,
încins
de dorința divină,
Fumul,
cu parfum de eter,
te-aducea
din ziua de ieri,
pentru
azi neștiut,
de
miracol în fum!
Ești
acolo,
în
fumul miracolului de mine,
din nou, cel nou!”
din nou, cel nou!”
„Câteodată
trăiesc în vis,
viața
d-apoi, cea de ieri
și
scriu neimaginate povești,
ale
vieții în doi!”


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu