„Gândul
născut, în eclipsa de Soare,
a
colindat Pământul din vest,
Plictisit,
de-atâta Pământ,
s-a
întors, iar la primul gând,
Fotoliul
eclipsei de Lună era gol,
invitându-l
la statutul de nou,
în
alt peisaj de amor,
al
dorului din eclipsa de Soare avut,
în
gândul născut,
de
iubirea avută în Soare,
pe-ascuns!”
„În
fereastra eclipsei din Soare,
de-atunci,
era Luna ascunsă-n eter,
Dorea
să mascheze un amor,
încins
de dorul, din inimi știute,
Avea
o iubire imensă de dat,
Dorea
un suflet curat……
Așa că, a păstrat-o în Lună,
enigma
știută de Soare,
pentru
eclipsa de Lună,
pe
cerul iubirii din zare!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu