Lumea de lângă noi

„Cuvântul s-a anagramat,

în gândul avut de neștiut,

Cuvântul și-a încurcat literele,

în ața vieții dorite,

Cuvântul și-a pierdut,

ideea primară de gând,

Cuvântul se reașează-n cuvânt

și scrie pe cerul minții un gând:

IUBIRE DIN NOU!”

„Ieri, te-ai oprit, să gândești!

Erai obosit, de-atâta fugit

și te-ai oprit,

un moment în infinit,

Timpul a stat, mintea a stat,

viața a gândit,

pentru tine în infinit,

Te odihnești și iar gândești,

Gândul de mâine,

găsit în infinit,

Când vei pleca, odihnit,

ca să te pierzi,

în infinit?”