Lumea de lângă noi

 

ÎNGROPĂCIUNE de SATAN în OM

Zi de ploaie....... plouă cu picături de apă, în valuri de detergent pentru simțire, emoție și sentimente avute, exprimate, neînțelese și transformate în scuturi de protecție.............. Scuturile cad prăvălite într-o realitate aparentă de obiceiuri superstițioase: „de morți numai de bine!”

Spirite luminoase dansează-n eter, transformând realitățile materiale știute și neacceptate......... planificările umane cad ca pietrele de domino: îngropăciune devansată, înainte de ora programată......... și alte programări materiale încurcate.......

Pe catafalc, mândră, arogantă și urâtă, stă masca omului din viața pământeană........... deasupra sufletul plutește în capelă, spre trinitatea desenată în boltă.......

Participanții, perplexați de realitate, nu-și găsesc exprimările potrivite...... doresc accesarea superstițiilor, dar acestea sunt ascunse.......... cu toții simt că vorbele sunt ascunse și false, dar spuse și nimeni nu le cunoaște pe cele adevărate......... sunt ascunse în realitatea astrală, pierdută prin constrângere socială......... tristețea și regretul nu-și găsesc drumul spre inimile îndoliate...........

Slujba începe......... este clară și neobișnuită.............

Carcasa omului își mișcă degetele dorind să comande, prin elementarii subordonați, desfășurarea slujbei religioase ortodoxe........ preoții stau grupați, diaconii cântă, iar sufletele pulsează.......... Sfântul Ioan, pictat în dreapta capelei, se înalță în planul șapte astral, însoțit de incantări divine de regăsire a vieții veșnice, ținând de mână un suflet pierdut în întunericul vieții pământene.......... se înfățișează mamei divine.......... se roagă, pentru iertarea păcatelor sufletului pierdut și îl lasă acolo....... Sfântul Ioan coboară, în pictura murală, să asiste la liturghie........ se supune superstițiilor: să-și ia rămas buc de la carcasa umană satanică........

Se pleacă............. în convoi, spre mormântul criptat, pentru așezarea carcasei în veșnicie........... suflete întrupate, curate și vindecate conduc carcasa............ carcasa învie, într-o ultimă forțare, să ia o criptă o inimă, din convoiul partener................ pământul se așează pe albul interior al coșciugului, iar carcasa atacă inima curată........ nu o poate lăsa pură și curată............ inima carcasei se sparge, în astralul inferior,  în alte inimi negre și mici.......... Inima sufletului curat se zbate-n ghiarele carcasei............ este protejată divin și salvată........... Dumnezeu comandă noua formă a realității imediate......... o transformă în eliberare..............

Mașinile demarează spre pomenirea carcasei, într-un parastas bulversat de aranjamentele satanice......... spirite luminate vegheză din înalt atmosfera..........

O ultimă sforțare de atac a carcasei satanice: lovituri în genunchii sufletului curat, pentru a nu urma calea luminii: „vino cu mine, în întunericul cel mai adânc, în adâncul morții veșnice din om!”...................

Sufletele curate și luminate slujesc genunchii celui atacat și-l ajută în lupta eternă.................. s-a sfârșit, a rămas în  LUMINĂ!!!!

Casa învie, spiritele dansează, sufletele se vindecă!! Dumnezeu cerne lumină aurie peste sufletele vindecate, arhanghelii și îngerii dansează-n cer hora unei noi vieți pământene! Mulțumim!!!!

București, 30 martie 2015, ora 10,34 (lună)