„Altădată,
gândurile
curgeau,
în
valuri de poezie,
Acum,
s-au oprit….
De
ce?
Eterul
s-a înțepenit,
într-un
punct,
să
explodeze-n
scântei
de avânt,
în
mintea trezită,
în
zori de gândul,
zilei
de ieri!”
„Câteodată,
te
urăsc,
pentru
gândul distrus,
cu
cinism,
pentru
viața aruncată-n vânt,
pentru
iubirea spartă-n bucăți,
pentru
sufletul gol,
cel
de ieri!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu