Lumea de lângă noi

„Ți-am spus despre un dor,

care mă făcea să mor,

Acum, dorul s-a dus,

A rămas de neatins,

pe un nor de vis,

într-un gând din vis,

când tu vii, poposești și pleci,

spunându-mi povești,

despre același vis,

ce rămâne un vis!”

„În povestea de ieri,

erai acolo cuprins,

în camerele inimii mele.

Azi, stai liniștit,

în fotoliul sufletului

și nu știi mișcarea potrivită:

Să pleci,

închizând ușa,

 eternității sufletului?

Să stai,

savurând pacea,

liniștii iubirii din inimă?

Ești confuz,

în minte și insensibil,

la percepții de viață!

Oare poți fi,

mai mult de o statuie,

a sufletului mort?”