„Pe-nserat,
ai poposit,
într-un
gând de alint,
pe
un nor alb argintiu,
Aștepți,
ascuns de gând,
argintul
lunar,
să
se reverse pe cerul minții,
În
eternul neștiut,
de
emoții plin,
în
negrul zilei de mâine!”
„Erai,
în vis,
un
pribeag,
pe
calea iubirii din tine,
Pășeai
în flori de emoții,
trecute
în straturi de ieri,
Striveai
cu privirea,
albastrul
din cerul etern,
Atârnai
de un gând obosit,
de
vis lucid nedormit,
și,
pășeai, în eterul gol,
spre
inima plină,
de
dorul iubirii din tine!”


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu