„Păsări
zboară pe cer,
să
aducă idei de eter,
în
sufletul gol,
Frunzele
copacului,
tremură-n
vânt,
foșnind
murmure,
de-aduceri
aminte de dor,
alinate-n
verde incolor,
pe
unde de tonuri,
de
mi-e dor!”
„Ai
dat plasă amintirilor,
pentru
a le strânge-n eter,
în
mintea bolnavă,
de
dor amar......
Ce-ai
făcut?
Te-ai
înșelat!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu