„O
coasă de lună stă,
atârnată-n
colțul senin,
al
iernii din tine,
E
frig și e ger,
E
frig de trufie, în sufletul tău,
E
ger de blamare, în inima ta,
E
iarnă ce-ngheață-n eter,
Visul
posibil de mâine,
din
cer!”
„Agresivitatea
cuvintelor,
s-a
așternut pe hârtie,
trecând
printr-un gând,
Buclele
scrisului dezvăluie,
tonalitățile
vocii tale spunând,
Muzica
glasului a tăcut,
în
amintiri tăcute de gând,
Tăcerea
a cuprins o mare de vânt…..
te-ai
oprit, paralizat!
Raze
de vânt s-au pornit,
în
cuvinte găsite-n sertarul,
de
intenții uitate-n minte,
Tonuri
de glas s-au stârnit,
în
liniștea oprită de timp,
Ai
vorbit!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu