Lumea de lângă noi

„Inima ta este ferecată,

într-o fortăreață autoimpusă

Și țipă isteric,

invocându-ți iertarea înțelegerii.

Sufletul tău, hămesit de iubire,

plânge amarul regretelor nevoite,

mustite din istoria vieții.

Îngerii tăi te-au pierdut,

în neantul vieții neștiute!”

 

„Coruri îngerești cântă,

muzica divină a regăsirii de tine,

Tu privești absent darurile divine, 

neimaginate de tine,

Posibilul este imposibil nepermis,

de constrângeri autoimpuse,

Gardul privirii se înalță,

până la cer!

Dumnezeul tău,

lipsește”