Lumea de lângă noi

 știați că ..............

Viața umană este desfășurată pentru (auto)cunoașterea, chibzuința și înțelegerea existenței. Viața umană este o „chemare” lăuntrică pentru co-operare în viața trupească și pentru con-sacrarea impulsului vital conținut, toate fiind  necesare pentru a învăța „totul”.

(Auto)cunoașterea, chibzuința și înțelegerea existenței sunt dualități date de „jocul” com-punerilor dintre trup și trăire, dintre „știința” deținută și cunoașterea realului exterior, prin „atitudine” sau prin „certitudine”.

„Atitudinea” este o propagandă a noțiunilor memorate sau propriul obicei memorat, o contribuție a obsesiei de control, asupra mediului, o viziune nebuloasă a gândirii asupra impresiei suportate și o dorință de „copia” și „multiplica” ideile luate „de-a gata” din mediu. „Atitudinea” este expresia impulsului nervos, a  voliției unui organism uman.

„Certitudinea” este viziunea de gândire și de creație a celor „discernute” în viața proprie și în co-operare cu mediul de viață, prin puterile ființiale, între cele două componente ale ființei: trup și impuls vital. „Certitudinea” este expresia viețuirii unui organism uman.

Impulsul vital este „instrumentul”, care construiește „viul”, care întrețesere viețuirea, prin sunetul invizil întrețesut în culoarea fenomenului. Schimbul energetic natural are sensuri reversibile, între două organisme similare. Schimbul energetic este exercitat prin cele două componente ale organismului: trup și ceea ce numim „suflet”. Ambiguitatea dată de de-numirea impulsului vital, sub forma noțiunii de „suflet” a permis ca limbajul să fie „alunecos”, prin posibilitatea de interpretare multiplă a acestei „noțiuni”. Viața este impuls vital, un „fior sfânt”, fără de care n-ar putea exista viața. Lipsa acestuia este de-numită „moarte”, constatată prin rigidizarea trupului (cadavru). Impulsul vital este preluat prin „întrupare” și apoi re-aprovizionat, prin schimbul energetic între organism și mediu sau între două organisme similare.

Puterea ființială a unui organism este o expresie autonomă și unică dată, prin direcția cunoașterii interioare și a impulsului vital spre exterior, ca simbolizare a viețuirii sau ca erudiție a cunoașterii.