„Ai
îngropat sufletul tău,
în
mormântul de mizerii știute.
Vrei
învierea morților de apoi,
pentru
viața din noi,
Vrei
înapoi frumosul,
din
sufletul tău, din noroi,
Vrei
înapoi iubirea,
zăcută-n
cute de suflet, pe fața știută,
Vrei
să primești binecuvântare,
de
regăsite cărări-nflorite,
pe
drumul de viață-ngropată,
în
chinuri și-amar.
Vrei
strălucirea-n ochii divini,
din
perechea,
oglindă-n
rai!”
„Unde
s-a dus,
Eterul
s-a stins,
Eu
am rămas,
un
chip sculptat,
în
versuri de tine,
de rai în
mâine !”


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu