Lumea de lângă noi

„Fitilul lumânării stă cocârjat

și arde mocnit de roșu, în jos.

Pare un om aplecat, peste mormânt,

înclinat spre crucea divină a vieții de mâine.

Flacăra se-ntinde la cer, invocând cu nesaț, 

o altă șansă a vieții comune de zile,

lăsate-n iubirea de ieri, pentru mâine.

Va arde mocnit, până mâine!”

„Soarele a venit timid,

crăpând ziua de nea,

din viața mea.

Raze timide încearcă,

să stingă aduceri aminte trecute,

Pe cer, norii aleargă spre vest,

ducând înspre tine regăsirea,

în norii de nea, cu fulgi modelați,

în cristale de viață, din noi!”