Lumea de lângă noi

„De dimineață, luna mă privea,

din fereastră, în albul de nea.

Un sfert de lună a rămas în cer,

dovadă a nestinsului dor,

ca să-mi spună, întregul dor:

Dor de albastru întins în pupile,

Dor de scântei jucăușe-n eter,

Dor de uitate povești între nori,

Dor de neuitat alean sufletesc,

Dor de amor închis cu zăvor,

Dor de iubire în inima,

plină de dor!”

„Răvașele curg din eter,

în vârful stiloului greu,

Se-ntind pe hârtia din față,

în cuvinte de dor și amor:

Cuvinte timide de-aduceri aminte,

Cuvinte ce spală dureri neștiute,

Cuvinte ce-nvie sufletul mort,

Cuvinte de-alint pentru noi,

Cuvinte ce leagă-n eter, 

Ziua de mâine, din nou…….!”