Lumea de lângă noi

 

Inter-relaționarea cu mediul de viață este o lege naturală a viului. Legea naturală a existenței umane trupești este dată de legea electro-magnetică a inter-relaționărilor, prin inter-conectare și inter-dependență.  Inter-conectarea interioară este numită „con-știință”, adică existență, ca energie vitală a trupului și amintirile anterioare deținute deținute de ființa reală (știință).

Datele existențiale ale unui ființe umane cuprind trupul și amintirile anterioare ale ființei.

Amintirile anterioare sunt o „bibliotecă” de știință proprie, care conține  aspectele implicite „criptate” sau „codate” privind tonalul corespunzător con-figur-ației de viață și normelor de viață ale specie.   Cadrele  de referință ale speciei umane se află în:

·        „ancorările” con-figur-ațiilor de viață, în concordanță cu cadrele de con-viețuire și cu normele speciei;

·        actul interior al gândirii lăuntrice, folosit pentru cunoașterea și înțelegerea lor, ca limbaj  generat și utilizat sau ca logos generat și folosit în existență.

Legătura de conectare creier-minte este parte a matricii existențiale, realizată prin activitatea de direcționare a fluxului de date și energie în epicentrul existențial al trupului și în cel al ființei. Activitatea  de direcționare va determina „traseul” identității și parcursul ființei, necesare „descifrării” și „discernerii” datelor, ca înțeles al acestora.

Rațiunea conștientului nu este gândire lăuntrică, deoarece aparține mecanismului mental rațional automat al trupului, codat în filogenia speciei mamifere. Toate mamiferele superioare posedă rațiunea conștientului. Modul de aplicare al rațiunii va defini treapta evolutivă a mamiferului. Mecanismul  mental rațional automat al trupului conține memoria filogenetică „spațială” necesară găsirii hranei materiale substanțială, circumstanțială, conjuncturală și senzuală a trupului, reprezentată ca  „resursă” de viață. Memoria  spațială a mamiferelor este necesară adaptării și supra-viețuirii trupului. Învățarea trupului prin „imitație” este însușirea naturală a conștientului mamiferelor superioare.

Pentru om, rațiunea conștientului trupesc este „logic-a”. Rațiunea conștientului va „arăta” „ancorările”, făcute prin „imitarea” realității exterioare reale sau va construi credințele, con-vingerile, pre-judecățile viitoare.

Memoria spațială a mamiferelor a fost „trans-mutat-ă”, în decursul timpului, pentru om, în „a crede în existența resurselor nevăzute”, când resursele lipseau, ceea ce a dus la dezvoltarea filosofiei, religiei și a ritualurilor.

„Dogmele” dezvoltate, prin interpretarea realităților, sub forma „zeilor” sau „demonilor”, a dus la perseverența în frustrare și eșec, date de „lipsa resurselor” materiale substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și senzuale a trupului și la supunerea creierului, ca organ al trupului, la suferință.

Suferința existențială a trupuluieste dată de a-suma-rea unui „motiv” rațional, neconcordant cu tonalul propriu al organismului. Suferința creierului, generată de tensiunea dinamică, prezentă la nivelul creierului, a fost „ancorată” ca „amintire” implicită.

„Amintirea” implicită a fost însărcinată, prin tonalul incorporat și prin neasumarea acesteia, cu determinarea comportamentului trupec și a modului de gândire logic și demonstrativ. „Amintirea” implicită este „predictorul” interior, de-numit graviton,  component al materialului genetic sexual și moștenit prin transmiterea genetică, între generațiile speciilor. Modul de aranjament „logic” demonstrativ, al semnificațiilor și cadrelor de referință, de-notă „știința” deținută, adică cunoașterea preluată sau cea trăită de trup.

Perseverența în frustrarea trupului, prin neasumarea personală a riscului generat de „tensiunea dinamică” a creierului mamifer sau a amintirii „credinței” în eșec, a dus la dezvoltarea „obiceiurilor”, ca nevoie de adaptare a trupului, prin con-formarea socială cu alții și prin raportul de supra-viețuire a trupului, față de mediul de viață,

„Con-formarea” în a NU exprima neplăcerea sau repulsia trupului, față un eveniment trăit a dus la „practica” corelaționării prin violență, ceea ce va consolida con-vingerea, pre-judecata sau credința avută.

În acest fel, a fost dezvoltat un „algoritm” senzorial și senzuală, o structură „di-adică”, magnetic activă, numită „predictor” interior.

„Descifrarea” memoriilor deținute de predictor, cuprinde două părți: electrică (saliență-sarcina avută) și magnetică (tonalul). Saliența de-notă sarcina „semnificației” colegată de tonal. Colegarea  semnificațiilor contrare tonalului complementar va duce la „confuzie” mentală. În „spiralele de abstracții” (ideologii)  semnificația are sarcină negativă, iar tonalul este pasiv, capabil de „împământarea” în trup a semnificației date fenomenului.

„Descifrarea” datelor existențiale deținute de predictor, ca mod de aranjament al secvențierii din fluxul captat, de-notă cunoașterea amintirilor filogenetice și ontogenetice deținute de un trup. Înțelegerea modului de aranjament al secvențierii semnificațiilor și cadrelor de referință „existențiale” ale trupului, se face prin vigilitatea inteligenței, numită „atenție” interioară sau „cititor” interior, care de-notă:

·        „atenția” interioară - prin cunoașterea preluată în „moștenirea” predictorului deținut sau cea „făcută” de trup, în ontogenia acestuia; atenția interioară de-notă utilizarea generării limbajului sau a logosului, ca procedură de a stabili secvența de ordine a semnificațiilor  și a tonalelor complementare din con-form-ațiile existențiale ale trupului.

·        planul de evoluție al „predictorului” trupului, prin deprinderea capacității de cogniție sau prin competența de interprindere a învățământului și de înțelegere a  evenimentelor trăite în trup;

Cu ajutorul inteligenței pasive, ca predictor, se poate realiza „des-cifrarea”, „de-codarea” și „de-criptarea” perechii semantice, utilizată ca limbaj verbal sau ca logos folosit, în datele din:

·        amintirile anterioare ontogenetice, prin identificarea „sin-toniei”, dintre semnificație și tonalul partener, cuprinse în „date”; „descifrarea” datelor, din mediul de viață, poate avea loc prin identificarea „sin-toniei”, autoancorate;

·        fluxul electro-magnetic preluat din mediu, prin identificarea, în „data” preluată, a semnificației și a tonalului partener;

„Descifrarea „semnificărilor”, din fluxul electro-magnetic, preluat din mediul de viață, de către predictor, presupune cunoașterea existențială a:

·        „conectorului” propriu (predictor), în cele două forme magnetice –activ și pasiv- aflat în matricea electro-magnetică și care a dezvoltat „spațiul di-adică” de  inter-conectare și de inter-dependență, ca „prezență” (competență de obiectivitate a conectorului pasiv) sau ca „umbră” a prezenței ((capacitate de subiectivitate a conectorului activ), în experimentarea fenomenului trait în trup; în matricea electro-magnetică exterioară, „prezența” este reflexivă exterior – ca „replică” a prezenței predictorului interioar,  fiind  construită, prin super-auto-organizarea cablejelor neurologice conținute;

·        „compararea” intelectuală a con-figură-rilor de viață „ancorate” în memorii cu cele preluate din mediu, ca  semnificație și tonal, urmată de cogniția „spiralelor de abstracție”, fenomen de-numit „conștientizare”.

Pentru  om, modul de aranjament al semnificațiilor și cadrelor de referință, a evoluat prin dezvoltarea unei „forme” de organ „social”, ceea ce numim „minte”. „Programarea” interioară a modului de a trăi o experiență în trup, este o „super-auto-organizare”, necesară „a-co-mod-ării” la „schimbările” mediului de viață.

Mediul de viață, ca atmosferă a matricii electro-magnetice exterioare, este un „mediu de învățare”, proiectat pentru a genera schimbarea interioară, în concordanță cu schimbările mediului. „Mediul de învățare”  al fluxului matriceal al spiralelor de abstracții și de date este o „oportunitate” (comportament) și o „provocare” (gândire), necesare stabilității personale a trupului și securutății ființei, pentru  „siguranța” trupului și „controlul” energiei vitale  al acestuia.

„Mintea”, este un organ „social” este formatted combinația dintre atenție, memorie prezentă și amintiri anterioare.  

În cursul evoluției umane, integrarea datelor existențiale în „totul” ființial, a urmat două căi neurologice de înregistrare a memoriilor ontologice, prin:

·        multiplicare secundară a amintirilor anterioare deținute, prin co-relarea „credinței” deținute privind autoritatea interioară, cu semnificarea prin „porunci” sau prin „legi” sociale, a cărei exprimare are influențe necunoscute, „injuste” ca efect asupra trupului; co-relarea „credinței” deținute este cauza fenomenului de „dis-crimi-nare” a trăirilor avute, în trup; „dis-crimi-narea” este dată de „fixarea” fluxului preluat, din mediu, în nodurile de excitație nervoase proprii, ceea ce numim „inflexibilitate”;

·        integrarea „rostului” și „folosului” semnificării preluate, ca influență „justă” asupra trupului și ca efect benefic al trăirii ființei, prin „super-auto-organizarea” „cablajelor electro-magnetice”, stabilite între amntirile anteroare deținute și funcționarea ca „tot” (sine esențial) a ființei; „cablajele electro-magnetice”, existente în funcționarea structurilor nervoase, vor genera trăirea „experienței” în trup și „învățarea semnificărilor”, prin fenomenele de discriminare sau de „dis-cer-nere” a datelor; „dis-cer-nerea” este dată de „mișcarea” vibrațională, a spiralelor de date preluate din mediu, în nucleele de excitație nervoase proprii, ceea ce numim „flexibilitate”.

„Intuiția” magnetică este un cumul dat de atenția focală asupra vibrației fenomenului trait în trup. „Discernerea” înțelesului fenomenului trait, în trup, este dată „intuiție” (combinația dintre cititorul conștient și predictorul magnetic), adică de inter-conectarea „prezenței” (punctul focal al atenției) cu evenimentul rulat în matricea existențială.

A explora „mediul de învățare” presupune activarea organului „social”-minte, necesară cogniției și învățării fenomenelor trăite, în trup prin:

·        empatia conștientului, adică „sin-ton-ia” „provocării”, datorată similitudinii credinței, con-vingerii, pre-judecății deținute și cu cele din mediul de învățare; tendința egocentrică a predictorului existent, dar necunoscut –numit critic interior, este o „replică” a celor „știute” în credință, con-vingere, pre-judecată, ceea ce va genera o „imitație” a făptuirii sau un „dis-curs”, printr-un limbaj verbal semantic și sintactic;

·        gândirea lăuntrică „integrativă”, adică „sin-ton-i-zarea” „provocării” preluate cu  amintirile anterioare deținute; „sin-ton-i-zarea” este reprezenreade un dialog interior de „rezonanță” tonală, dat de „constructul” social (spirală de abstracție) al mesajului sau dat de ideea preluată (spirala de date); sin-ton-i-zarea este o „intervenție” bio-fizionomică, făcută asupra fluxului preluat; sin-ton-i-zarea va sparge atât „tiparul” de reacție excitantă, lansate în mediu, cât și tiparele de credință, con-vingere, pre-judecată ale amintirilor anterioare.