Lumea de lângă noi

 

Cadre de referință-sunete în viață

Cele două cadre de referință – fundamental și personal - sunt codate prin ADN, la încarnare, în cromozomii de sex, ceea ce numim energia sexuală deținută, ca „sex” – „entitatea” trupului sau  „genul”- „identitatea” ființei. Cadrul de referință fundamental este omni-direcțional, cu frecvența de 41 Hz și este codificat în cromozomul de sex X, prezent în toate organismele umane.

Pentru om, cadrul de referință fundamental  este „timbrul” vocii, un „model” natural, care conține un cadru de referință necunoscut, dar care are „în-lanț-ui-re-a” noțiunilor și generează „scopul vor-bei”. Este sunetul care materializează, în densitatea materială a omului, partea activă magnetic.

Timbrul vocii este influențat de „ventil-ați-a” aerului, cu ajutorul plămânilor, generând „tonul” vocii, prin „muta-re-a” cadrului de referință de la fundamental la cel personal, în ceea ce numim „cu-vânt”. Cadrul de referință personal este „tonul” vocii personale, fiind codat în al doilea cromozom de sex X sau Y.

Cadrul de referință personal determină „calitatea voca-bulei”, emise în comunicare, prin direcția „a-cord-ului”, dat de activitatea ininii, în concordanță cu „ventil-ați-a” produsă. Direcția va determina „sensul” inter-act-a-rea de „a da” sau de „a primi” energia vitală, stabilind inter-conectarea, inter-dependența și inter-relaționarea dintre ființă și mediu sau dintre două ființe umane. O inter-acție vitală va fi „pre-vizibilă” (senzorială) și „pre-dictibilă” (sensibilă), constituind o „co-opera-re bine-voit-oare”.

Inter-conectarea, inter-dependența, inter-relaționarea și inter-acția sunt „legi” naturale electro-magnetice ale existenței energiei vitale. Aceste legi respectă legile energiei fizice cunoscute.

Inter-conectarea, inter-dependența, inter-relaționarea și inter-acția sunt determinate de „dis-poziția mentală” a intelectului, de a lega noțiunile, în „tipare” sau cunoștințele în  „modele”. Combinația dintre noțiuni și cadrul de referință „ex-prim-a-t” vor determina „scopul” „spus-ei” sau „țelul” „zice-rii”.

 „Modelul” natural al existenței unei ființe este de-numit „floarea vieții”, fiind redat intelectual ca șirul lui Fibonacci: 0,1,1,2,3,5,8,13,21....etc. care generează, conform limbajului deținut  „scopul” „spus-ei” sau „țelul” „zice-rii”, unde:

·        0 este obiectul material, cu cadrul de referință fundamental materializat;

·        1 este cadrul de referință personal sau cadrul de referință omni-direcțional, determinat de „dis-poziția mentală”, ca noțiune sau ca cunoștință;

·        1+1 = 2, adică materializarea „formei” noțiunii sau cunoștinței;

·        1-cadrul de referință fundamental + 2 – „forma” noțiunii sau cunoștinței = 3 – „cunoscutul” omni-direcțional rațional;

·        2-cadrul de referință fundamentalsaucel personal + 3- „cunoscutul” rațional = 5 - eu previzibil-parte a cunoașterii raționale senzoriale;

·        3- „cunoscutul” rațional direcțional + 5-eu-ul cunoașterii raționale senzoriale - parte a cunoașterii = 8 - noțiune identificată sau pre-cept predictibil; posibilitate de „verb-a-liza-re” sau de „voca-bu-ați-e”;

·        5-eu-ul cunoașterii raționale senzoriale + 8 noțiune identificată sau pre-cept predictibil = 13 – con-cept - voca-bulă sau  gând - cu-vânt;

·        etc

Activarea acestor cadre de referință vor determina starea de conștiență a ființei. Particulele „voca-bule” „–ață”, „-lege”, „-ui” și „-re” combinate, în „vor-be” arată integrarea energiei vitale, conform legii naturale de existență, cum ar fi de exemplu: „în-țel-(l)ege-re” sau „în-lănț-ui-re”. În verbalizarea, limbii române, unele litere duble sau „pierdut”, din „forma” scrisă a cuvintelor.

„Țelul” „zice-rii” are conținută o energie magnetică „pasivă” a tonului, adică „a da” energie vitală, pentru a îndeplini un „rol” sau a „material- (l)iza” „ceva”. Conținutul „țelului” „zicerii”, este re-simțit, la nivelul trupului, ca „senza-ție” și are ca efect sezorial  „ab-sorb-i-re-a” energiei emise, pentru „a momi”sau „a ispiti”sau„a amăgi”sau„a de-termina” un obiceisau a condiționa, prin re-flex față de exteriorul ce va im-pune.

Procesul va determina, prin inter-conectare, inter-dependență, inter-relaționare și inter-acție „dependența” față de „ceva” (o energie). „Afect-are-a” produsă, prin „co-a-liza-re” cu o energiemagnetică pasivă exterioară, va determina intelectual (cap-cană) sentimentul de „re-cunoștință”, față de celălalt, iar trupește fenomenul de „în-curaj-are”.

„Scopul” „spus-ei” are conținută o energie magnetică „activă” a timbrului, adică „a lua” energie vitală, pentru a „trans-fer-a” noțiunile, prin „judec-ată”. Conținutul „scopului spusei” este re-simțit ca o „im-presie”  sensibilă, față de co-existența cu „ceva”sau„cineva”. „Im-presia”, la nivelul trupului, este sincron sensibilă și senzorială, adică este pre-vizibilă (intelect) și pre-dictibilă (inteligență).

Procesul va determina „inter-conectarea” față de cevasaucineva. „Conect-are-a”, cu o energie exterioară, este un proces reversibil, cu sens contro-vers, prin „a da conduce-re-a” și „a con-duce”, care va determina intelectual sentimentul de „re-cunoaște-re” (cap-abil), față de celălalt, iar trupește fenomenul de „trans-form-are” a  cadrelor de referință.  

În dualitatea materială vie și naturală, a unui sistem biologic deschis, structura materială (electrică) și cea funcțională (magnetică), conținută de o ființă vie, este alcătuită din:

·        componentele electrice ale materiei, funcționale prin  mecanismele de cogniție, care sunt date rațional de intelectul mental, ce cuprinde memoria cu noțiunilesaucunoștințelesaunormele de condiționare socială și semnificația acestora;

·        componentele magnetice (cadre de referință polare - pasiv și activ) ale materiei, asigurate de către componenta mintală (psihică), ce cuprinde „memoria” cadrelor de referință – sunetele fundamentale și armonicele de sunet; componenta mintală (psihică) va asigura sensul actului mental spre interior sau exterior, ceea ce numim „descoperire” prin „intro-specție” sau cercetare prin „extro-specție”;

·        componenta cogniției, de unire a celor a celor două componente electro-magnetice, care asigură limbajul: cognoscibilul, prin cunoscutul din memorie, adică „pre-vizibilul”, prin observarea intelectuală a cadrului de referință a insauex-teriorului și predictibilul, „prin voca-bula” cunoscută sau incognoscibilul, prin necunoscutul cadrelor de referință, dîn memorie, „im-pre-vizibilul”, prin observare intelectuală a memoriei deținute și „im-pre-dictibilul”, prin „voca-bula” necunoscută.

·        abaterile structurilor naturale de la „valorile” naturale, adică extremele de posibilitatesaude probabilitate ale cadrelor de referință, sunt ceea ce numim „forța” naturii umane, care va exprima starea de sănătate sau de boală a organelor trupului;

·        (auto)cunoașterea „memoriilor” va genera cunoașterea componentelor structurale și a „valorilor” ființei, prin învățarea funcționării unice a acestora, ceea ce va constitui „de-veni-re-a” umană.

Planuri existențiale și de devenire umană

1-     omul atavic – critic interior – culeg-ă-tor de noțiuni

2-     omul automat – culeg-ă-tor de noțiuni versus vână-tor de cunoștințe

3-     omul conștient și cunoscut – vână-tor de cunoștințe versus observ-a-tor de cunoștințe

4-     omul individualist  – observ-a-tor de cunoștințe versus imit-a-tor de comport-a-ment

5-     omul educat – omul individuat – imit-a-tor de comport-a-ment versus ora-torsauascult-ă-tor

6-     omul învăț-ă-tor - ora-torsauascult-ă-tor versus învăț-ă-tor

7-     omul în-crez-ă-tor – învăț-ă-tor versus în-crez-ă-tor

8-     omul trezi-(i)-tor – în-gă(n)d-ui-tor versus trezi-(i)tor

9-     omul gând-i-tor - trezi-(i)-tor versus gând-i-tor

10-  omul în-țel-(l)eg(i)-ă-tor – gând-i-tor versus în-țel-(l)eg(i)-ă-tor

 

Considerații asupra limbajului folosit în editarea cunoștințelor și cunoașterii:

- cuvântul stare, care semnifică „trăirea” ființei, poate fi scris „s-tare”, adică infinitul-s-∫- este „tare”, adică manifestare a propriei tării de existență.

-sufixul – „tor” adăugat unor noțiuni sau cunoștințe are semnificația de materializare a realității obiective sau reale, prin „îm-pământ-are-a” cadrului de referință omni-direcțional, adică a sunetului fundamental de 41 Hz.

Fiecare plan de existență prezentat are ca sfârșit o „con-clu-zi-e”, o „editare” scrisă a „tubului de tor-s-i-une” a sunetului, necesar „includ- (i)erii” textului scris a celor „ex-puse”, în memoriile onto-genetice și pentru „preci(s)-zare”.

Cunoașterea dobândită, prin apariția ego și EGO (după starea 8) este reprezentată ca „sferă de rotație” a ființării în planul existențial.