Lumea de lângă noi

 

Planul 3 al existenței umane- vână-tor-ul cunoștințelor versus  observ-a-tor-ul cogniției

A  raționaliza prin senzație versus a conștientiza prin cogniție

 

Deoarece orice ființă este un sistem biofizic dinamic deschis, emanațiile sau radiațiile captate vor determina (cu voie sau fără de voie) apariția unui feed-back biologic, o reacție sau un răspuns, emanatăsauexteriorizat, în mediul de viață. Este ceea ce de-numim socia(l)-liza-(a)resauinter-conectaresauinter-relațion-aresauintre-dependențăsauinter-acțiesauinter-acțiune, cu mediul de viață.

De-criptarea emanațiilor sau a radiațiilor înseamnă prelucrarea bio-fizico-chimică, a celor preluate din con-textul existențial, ceea ce va duce la acumularea materială și la completarea cunoașterii. Bio-feed-back-ul ființei, după captare (mișcarea emanației sau a radiației), poate fi „tăcut”, sub forma dezbaterii sau opiniei interioare sau „verbal”, a discuției și conversației verbale, dar există oricum.

Spre deosebire de animale, caracteristica omului, aproape necunoscută, este pre-lucrare-a bio-fizico-chimică (a da formă) și a îngloba energia vitale în gând sau în trăire, adică conținutului incognoscibil (viațăsaumoarte).

Animalele nu au capacitatea de a gândi, ci numai de a re-memora realitatea, integrată ca „soft de viață” și de a aplica procedurile cunoscute, prin in-form-ați-a genetică. Singura inter-acție a animalelor este ritul sexual, care con-duce la pro-creație, adică apariția unei alte ființe. Poate, ar trebui re-gândită scara de evoluție a lumii vii, descrisă de Darwin și alți biologi.

Cel puțin, în ceea ce privește creația, descrisă sub forma noțiunilor din biblie, care prezintă jumătate din adevărul existențial. Fiecare noțiune este o față de realității materiale. În existența omului nu există înger și diavol, ci doar „nume-noțiuni” date unor „forme imaginate”, de către intelect, pentru emanația-dorințăsaugândul avut, fiecare având două fețe - culoare și sunet.

„O idee” este numită intelectual formă-gând, fiind un „țel” existențial. Emanațiile și formele-gând „umblă” libere, în întreg mediul de viață, sub diferite forme de dorințe, scopuri sau de țeluri, folosuri.

Iluzia mentală, prin care credem că celălalt vede, simte, știe doar o față a realității este specialitatea intelectului, lipsit de inteligență. „A face” înseamnă ambele „fețe” ale monezii, a acta interior și a acționa exterior, înseamnă acceptarea sau respingerea, celor primite și cunoscute.

Re-flec-tare-a interioară este procesul efectuat cu ajutorul inteligenței, care prin auto-interogarea omului cunoscut și conștient către omul lăuntric automat poate realiza achizițiile psihice: Ce lipsește? Ce deranjează? Care cizelare este necesară? Care cuvânt este nepotrivit? Exprimarea este fidelă interiorului? Care corectură trebuie făcută? Ce place? Ce nu place? Ce spun vorbele? Care este direcția  mișcării? Ce efect este constatat? Etc.

Rigiditatea psihică va conduce, în final, la rigor mortis, la a purta un cadavru (intelectul) și nu un om lăuntric „activ”. „A face” prin a impresiona, a impregna, a trans-mite imagini sau energii semnificative înseamnă a spune numai o singură parte a pre-ceptului: adevăr sau ascuns. Intelectul va arunca (fără cunoaștere), prin magnetismul situației, prin „i-s-codi-re”,  conform polarității asemănătoare, toate interogațiile ca „vină” a celuilalt, ca proiecții de culpabilitate proprie asupra celuilalt, dând im-presi-a interesului și scopului pentru celălalt.

Omul lăuntric cunoscut - este starea de auto-hipnozăsautransă a conștienței, în care poate intra orice ființă umană. Observ-a-tor-ul este omul  lăuntric activat și cunosc-ă-tor, aflat în starea de a fi, ca trup. Hipnoza, poate fi direcționată interior sau exterior.

Omul lăuntric automat și cunoscut este „con-fort-ul”, în care NU interesează decât  prostiile exterioare, necesare materialității trupului............ acesta ar putea fi definit ca fiind cel prost (de la prostii), față de celălalt exterior sau față de celălalt interior ne-cunoscut............acest fenomen conduce la con-fuzia mentală între conceptul de a fi conștient și cel de a fi în conștiență (treaz).............. între conceptul de somn și cel de veghe...............între conceptul de normal și cel de paranormal.............

Cogniția este „per-cep-ția” care îmbină forma intelectului cu polaritatea energetică, este potențialul omului lăuntric activat „de a lega” prin inteligența energetică a ființei cele observate de către  intelect de trăirea fenomenului.

Omul lăuntric poate fi:

·        ne-cunosc-u-tor - partea necunoscută a ființei - in-conștiența;

·        cunosc-u-tor – combinația dintre conștient și cadrul de referință - esența pură, ceea ce numim suflet, capacitatea de existență, procesul de viață și moarte, „totul” dat, prin „dar” și „har”.

Omul lăuntric cunosc-că-tor este cel care poate:

- în-dur-a - identificarea celor observate sau recunoscute    ...............

- iniția un di-a-log (logos re-versibilsauin-versibil), interior sau exterior - ar putea însemna că simte și poate reda comparația dintre datele receptate prin „vânt” și  in-forma-ția deținută, într-un cu-vânt, folosindu-și propriul conștient, cunoștințele și limbajul cunoscut...............dacă di-a-logul este exterior, pentru celălalt, cu-vântul va ajunge în teritoriul mentalsaumintal al celuilalt și care va fi de-criptat de către partea conștientuluisauconștienței  al celuilalt........

- acționa în viață....acțiunea este făcută cu energia senzației și afectului, ca „im-bold” dat de identi(c)-fi-care...........

A gândi este actul psihic al omului lăuntric activat, care pre-lucrează datele provenite din mișcările propriei energii de viațăsaude moarte sau care prelucrează energia bio-in-formațion-ală, captată din mediu său de viață.

A crea înseamnă a exprimasaua aduce în lumesaua facesau, prin pulsul limbajului (conținutul-cadrul de referință al gânduluisaual vocii), prin faptă fizică - acțiune sau în „vor-bă”.  Creațiile pot fi „citite” prin per-cep-ția imaginilor formate în „con-tact” sausauși a pulsațiilor vocii.

Captarea gândurilor este resortul intelectului, care nu poate „vedea” decât o față. Energia  bioinformațională a ADN, ascunde cealaltă catenă a lanțului, fiind necesară replicarea (copierea unei singure catene), cu  ajutorul ARN-mesager pentru producțiile fiziologice sau existențiale.

De aici, toate teoriile (dogmele) care spun că „totul” se transmite genetic. Deoarece intelectul nu poate vedea decât o față a ideii captate, atenție! Nu orice înger e înger, cum și nici orice diavol nu este diavol. Blocarea la nivel intelectual va conduce la apariția imaginii electrice unui mic „animal”, în aura energetică a omului, ca un complementar al magnetismului activ.

Folosul existențial al răspunsurilor, definite ca im-bold, rezultat din inter-acție, (diferite de im-pactsauim-puls) este acela de a ajuta la cunoașterea realității obiective, de a da posibilitatea aprecierii efectului stârnit, de a nu trăi în iluzia și fantezia intelectului.

Inter-acția dintre două ființe este procesul de mulare, de deschidere, de a fi pe aceiași lungime de undă, de a lucra unul cu altul, de a fi partenerul omului lăuntric al celuilalt, de con-sacra-re. Inter-acția dintre două ființe poate avea drept efect:

·        pierderea firii, adică imobilitatea intelectuluisauinteligenței (rigiditate), prin blocarea psihică a ființei;

·        re-gândirea actului psihic propriu, prin modelarea propriei ființe și a mediului de viață.

Omul lăuntric activ conștient și magnetic pasiv este cunosc-ă-tor,  este „psihicul” cel care:

- este parte a ființei umane, care o diferențiază de animalele mamifere...............

- are senz-ații - adică are „plăcere”sau„ne-plăcere”, deoarece deține și cunoaște cadrele de referință, preluate la întrupare, părțile ale polarității pasive și active ale conștienței  energiei vitale..........

- este „achiziția” fiecărei ființe umane, „de-veni-rea”, ca memorie ontologică; de aceea se spune că sunt singurele „bogății” luate, după moarte............

- poate da un sens trăirii proprii sau trăirii celuilalt - ar putea însemna că își cunoaște și știe să își folosească propriile memorii filogenetice și cele ontogenetice, deținute de către ființă....... cunoaște sensul vieții pentru propria ființă, cât și pentru o altă ființă, prin efectul electro-magnetic de oglindă, revelat de proprietatea propriilor neuroni............ 

- poate re-cunoaște cunoștințele - ar putea însemna că este în conștiență, este în momentul dat, trăiește evenimentul, interior sau exterior........cel care observă imaginea din cu-vânt și aude ce se spune, cel care ascultă și re-simte trupește  tăce-re-a celuilalt.............

Psihicul poate fi „în-văl-ui-t”, ceea ce de-numim „hipnoză”, adică „ascunderea” a-tențieisauin-tenției interioare și a memoriilor deținute, „în-văl-ui-re” necesară auto-apărării interioare. În-văluirea psihică nu este același fenomen ca cel de „construcție” a apărării intelectuale („scut”-convingere, prejudecată, credință), ca o consecință a unui interes meschin.

Hipnoza, practicată pentru obținerea unui „câștig” egoist, poate determina anestezierea simțiriisausenzațieisaupercepției, prin blocarea „im-pulsului” nervos generat de „con-tactul” cu mediul de viață, ceea ce de-numim „a fi prins”.  Declanșarea deplasăriisaudestabilizării undelor electrice ale componentelor nervoase are ca efect „con-vert-i-rea”, la alt mod de viață, având la bază modelele de condiționare socială.