Lumea de lângă noi

 

Al  doilea plan de ființare umană – Omul cu-leg-ă-tor de noțiuni versus omul vână-tor de cunoștințe

A fi parte a turmei

Omul animalsauautomat este acea ființă umană care trăiește superficial, (auto)convins de către propriul intelect și de către criticul interior, că asta este ceea ce trăiește sau că nu poate trăi mai mult, mai bine.

Omul lăuntric necunoscut este cel care trăiește, cel care  încearcă să trăiască cunoscând locul și teritoriul de viață, interior și exterior....... cel care creează legătura invizibilă cu celălaltsaucu mediul de viață; ar putea însemna că este cel face actul volitiv, de simțire și de acțiune, chiar dacă acțiunea se vede sau nu............................ este viguros și subtil, aflat într-o mișcare exterioară de existență, moment în care înregistrează ceea ce este „simțit” sau „observat” interior, adică „știe” datele  exterioare..................

Trăirea este asigurată prin memoria filogenetică a speciei animale mamifere și prin memoria ontogenetică ce a completat „golurile” date de „în-registr(u)-ările” efectuate de către omul atavic. Noțiunile  achiziționate se trans-formă mental în „cunoștințe”, adică sunt legate între ele, într-o înlănțuire logic-ă (tipar mental), iar „simțirile” se trans-formă în „im-presii”sau„senz-ații”. Pare că, voca-bula „ață” sau „are” arată modul de legare a noțiunilor folosite și „trans-form-are-a” acestora în cunoștințe.

Sarcinile electrice pozitive exterioare, sub forma imaginilor statice, vor fi prelucrate intelectual, iar polaritățile magnetice (cadre de referință-pasive și active) vor fi prelucrate automat, de către „inteligență”.

„Im-presiile”  intelectuale ale omului automat, sub formă de noțiuni „emanate”, le de-numim - bine, rău, afecte, sentimentsausexualitate, pasivsauactiv, femeiescsaubărbătesc, liber arbitru etc.

Intelectul  se  încurcă în toate aceste noțiuni, senzații și impresii. Intelectul alege la întâmplare emanația folosită, este viclean și șmecher (trăsături ale animalelor). EU-l și tu-ul atavice sunt luciferice sclipind și luând ochii, orbind inteligența.

Funcționarea creierului în undele electrice ale intelectului (alpha și betha) are ca rezultat o emanație - o energie, având ca suport apa, ceea ce va conduce la fenomenele de refracție sau de reflecție, în contact cu radiația electromagnetică a mediului.

Forța vieții este de-scrisă de „im-presi-e” și este dată de cumulul noțiunilor exprimate în cadrul de referință (sunet) personal, din „senz-ație”. Forța vieții este dată de cele două polarități ale energiei vitale. Forța vieții este definită „imagina-ție” printr-o „za” și verbalizată prin  cu-vântul „cerc”, având ca punct de pornire -c-, adică „im-planta-rea”- energiei vitale în trup, iar ca sfârșit -c-, identic cu începutul – pierderea acesteia. Plantele sunt considerate primele forme ale ființelor vitale. Din acest motiv fenomenul „im-presiei” sau „senzației” cuprinde simțirea senzorială sau cea lăuntrică  ca aromăsausavoare a vieții și este considerat „magie a vieții”.

Con-fluența celor două polarități magnetice ale „senzației”sau„im-presi-ei” vor determina „atracția”sau„repulsia” față  de un fenomen interiorsauexterior.  „Senzația” de atracție dată de sarcinile electrice pozitive+polaritățile pasive, poate fi de-numită „dor”sau„jinduire”, ceea ce numim intelectual „dorință”sau„scop”. Senzația de „jinduire”, arată necesitatea de schimbare a modului de viață, iar senzația de „dor” arată necesitatea de păstrare a confortul trupului. Senzația de repulsie, dată de sarcinile electrice negative+polaritățile active, va genera „mânia” interioarăsauexterioară, ceea ce de-numim intelectual „a fi nervos”sau„mi-e frică”.

Im-presia, la nivelul omului automat, este ex-prima-tă ca ritualsauincantațiesauvrajăsau divinațiesaumitsauspeculațiesaufascinațiesausuperstiție.

Apa are proprietatea de suport pentru energia de viațăsaumoarte, care este aer magnetic (eter),  înglobat în aceasta. Orice emanație are o sarcină electrică (similarsaucontrariu) și o polaritate magnetică  de direcție: asemănare-activ-exterior sau de deosebire-pasiv-interior. Emanațiile, sub forma vaporilor apei, formează așa numită aură energetică a ființei (umbra ființei). Oricare emanație are o formă și un conținut.  Structura emanației are forma alcătuită de către intelect, iar conținutul de către inteligență. Orice dorință este o emanație. Orice emanație respectă legea rezonanței electromagnetismului, adică emanația poate fi respinsă (omorâtă) sau validată (captată).

Eu-ul automat este dual electric și lucrează cu proprii neuroni oglindă, conținuți în propriul creier, desfășurând mecanismele pe care le numim intelectsauinteligență sau rațional-(l)iza-(a)resaulogic-ă. Dincolo de banda de simțire a omului atavic – în „spate”sau„ascuns”sautăinuit” se află „incognoscibilul”, ce nu poate fi „cunoscut” prin intelect, incognoscibilul fiind viața. Senz-ați-asauim-presi-a, ca surse ale a-tenției nervoase, sunt cauzele com-port-a-ment-ului (conținesaulipșeste energia vitală) exprimat ca „a-tenție”,  în fapt sau ca in-tenție „ascunsă”, sub forma „rolului” practicatsau„tăcerii” desfășurate. Cogniția omului lăuntric automat duce la conștiență interioară, prin re-prezent-are sau prin re-cunoaște-re. Omul lăuntric automat este dual ca polarități magnetice, în actarea în direcțiile ori interiorsauori exterior. Combinațiile electro-magnetice de tipul „orisauori”  vor conduce la imobilitate psihică interioară.

Procesul natural al trăirii omului automat poate fi un proces de:

·        con-vinge-re,  care este un act mental de atrocitate, de pradă (specific animalelor mamifere), propriu celui care este un sociopat, fără legătură cu mediul de viață..................iar celălalt este un simplu obiect de lucru și NU o ființă umană, din „laboratorul” (creierul) celui care făptuiește............... con-vinge-rea este „o e-tal-are” competitivă, printr-o verbalizare bombastică și fără conținut................ un proces de a da ordine, de luptă a celui mai puternic, după Darwin, un proces de vânare a energiei vitale, prin furt energetic, de dependență față de mediu, din ignoranță. Din acest motiv, aceste ființe NU pot controla verbalizarea proprie (frică-fără cunoaștere sau ticăloșenie-cu cunoaștere)......... monologul interior inițiat automat dintr-o ființă, prin componenta mentală și trăit sub formă de „in-vid-i-e”, va fi prezentat în oglinda interioară, sub formă de „con-form-are” sau de „excludere”, a celuilalt, însaudin tiparul logic deținut; angajamentul intelectual („im-plic-ați-a”), ce are drept scop „confirmarea” noțiunilor, este făcut prin folosirea automată a cadrelor de referință (secretsautaină); „im-plic-ați-a” este aplicată „social” pentru determinarea con-formării sau ex-cluderii noțiunilorsaucunoștințelor, din tiparul logic, aflat în memoria ontogenetică; exercițiul intelectual, prin „im-plic-ați-e”, este o „cap-cană”, prin „in-ex-act” și persecutoriu, celălalt aflându-se în „eroarea” im-plic-ați-ei celuilalt; condiționarea socială prin negativitatea desfășurată și care folosește „im-presi-a” formată este ceea ce numim „cale de turmă”, în care mânia (cadrul de referință activ) este folosită ca o practică „anti”-fenomen al modului de viață; a dori dominarea sau aderarea, prin proiectarea imaginii vizuale interioare, arată o „dis-poziție mentală” de înrobire a altuia, fără a permite înțelegerea „emanației” pro-voca-toare și fără posibilitatea de a finaliza sarcina recepționată; pentru găsirea „im-plic-ați-ei”, sunt folosite prezumareasauconsiderareasau presupunereasau condamnarea, care vor „con-firma” „con-textul” (cadru de referință), care este scos din raționament; comportamentul practicat pentru alte condiționări sociale este cel care im-pune acceptarea „noului”, la „prima” vedere, prin a nu ține seama  de ceea ce este „învăluit”sau„ascuns”, în cuvântul rostit sau scris.

·        trăire, care  va duce la fenomenul psihic, experimentat interior, ca o „cunoștință” a „con-textului” sau de către ambii parteneri ai unui di-a-log verbal, ca o „preci(s)-zare” a situației de con-text trăite; con-textul va descrie inter-conectarea, inter-relaționarea și inter-dependența; „ex-plic-ați-a”, duce la verbalizarea cunoștințelor interioare și a cadrului de referință personal.

Pentru omul lăuntric cunoscut, inteligența (aflată în in-conștient și ne-simțită prin simțul auditiv) este necunoscută, este sursa „datelor” obținute în „secret”, dar confuz, iar trupul este considerat „a fi condus” de un „zeu”. Prelucrarea energo-informațională este procesul combinare a re-prezent-ării cu cel de re-cunoaște-re, în care sunt cunoscute și activate potențialitățile interioare – memoriile filogenetice și ontogenetice (abilitățile omului lăuntric).

Activitatea cerebrală superioară poate fi definită ca un proces de:

·        voință (EU) sau vrere (tu) – o emanație a conștientului activ magnetic, de forma unei dorințe sau a unui scop;

·        voie (ea) sau creație (EL) - un concept al conștienței pasive, de forma unui gând sau a unei idei.

Omul lăuntric, cu potențialitățile active, va decide care din aceste combinații vor fi exteriorizate sau păstrate interior (sub forma memoriei ontologice-cunoaștere tăcută). Cumulul propriei senzații cu cadrele de referință activesaupasive interioare, ceea ce numim „voie” va genera interior apariția „a-tenției”sau„in-tenției”, adică înglobareasau eliminarea energiei vitale în alt fenomensauproces decât cel desfășurat în con-textul interior sau exterior, ceea ce de-numim „fler”. Senzația polară interioară ca „a-tenție”sau„in-tenție”, ceea ce numim „per-cep-ție” este cea care duce la „în-scri(s)-e-re”sau„marc(ă)-are”sau„în-registr(u)-are”sau„ex-prim-are”, prin asocierea cu undele electrice deltha, tetha, gamma ale funcționării creierului. A-tenția este fenomenul care permite dezvoltarea spațiului interior numit „psihic” (imaginație-vocabulație, cu începutul a și sfârșitul e), ceea ce de-numim „vigilență”- a fi conștient, în și prin conștiență, față de consecințele personale ale faptei desfășurate și față de consecințele asupra mediului.

„Vână-tor-ul” este ființa umană, care posedă rațiune, este conștient de o întreagă „teorie” și știe să aplice „regula”sau„doctrina”sau„norma socială”. Are o putere orbitoare, cu in-tenția, prin a-tenția de a lua viața, prin solicitarea ajutorului altuia, ca reacție la emanațiile proiectate. Pentru  vănă-tor, inter-conectarea, inter-relaționarea și inter-dependența ființelor, prin  folosirea automată a  cadrul de referință activ va determina o „poluare” a iono-sferei altor ființe, ceea ce numim magie neagră.