Lumea de lângă noi

 

Acest capitol cuprinde „oglinzile electro-magnetice”, prezente în mediul de viață. Cunoașterea legilor natural vii, care „legiferează” fenomenul „viului” va genera înțelegerea mecanismului gândirii lăuntrice naturale.

De ce??? Pentru a cunoaște „vocația existențială” este necesară cunoașterea „interiorului” propriu, prin co-relațiile raționalului, ale intelectului cu memoriile filogenetice și ontogenetice sau probabilitatea de conectare a acestora cu ființialitatea ființei. Mecanismul  gândirii lăuntrice adoptat, adaptat sau acomodat va genera „stilului” de viață al trupului, aplicat pragmatic, adică „trăirea”, precum și  cunoașterea mediului de viață, ca interior sau exterior.

Mediul de viață este o matrice electro-magnetică, realizată prin „conexarea” sau „conectarea” organismului la forma fenomenului, ca imagine electrică și culoare cu cadrul de referință co-respunzător sau co-răspunzător. În fenomenul „viului” legitățile acționează, în mediul de viață și în „existența t-rup” unei ființe vii, oglindindu-se reciproc, în actul trupului și în trăirea  ființei, ca proces al „cogniției” sau al „învățării” și a „acumulării” cunoașterii, prin „înțelegerea” acestora.

Actele  interioare desfășurate în conștient, date de vigoarea trupului sau desfășurate în conștiența necunoscută, date de vigurozitatea trupului, vor genera acțiunile fizice, ca „efecte” secundare ale „a fi în viață”.

Unda radiantă este pre-vizibilă, pre-dictibilă și pre-ascultabilă, adică conține frecvența de culoare 40 hertzi și vibrația de 41 hertzi. Undele „iradiate” conțin „criptările” semnificărilor pre-vizibile ca „imagine” sau culoare și sunt pre-audibile. Undele  „radiante” sunt „codările”   pre-ascultabil-e ca „tonal”, în ambele „sensuri” re-vers-e, magnetic. „Criptarea” sau „codarea” „con-textului” în secvența semnificantă sunt co-notate și de-notate de „sensurile” re-vers-e ale tonalului  generat.     

Codarea sau criptarea limbajului este stabilită prin interacția între două particule de natură electrică (foneme-vocale și consoane) în care tonalul este „liantul” care „con-topește” literele, în secvența pre-vizibilă, pre-audibilă sau pre-ascultabilă, analog legăturii chimice formate, în substanțele chimice.

Limbajul „sonant” este o „cod-are” a fonemelor vocabulelor.

Limbajul „di-sonant” este o „cript-are” a fonemelor vocabulelor. Folosirea nepotrivită a sensurilor reverse în „cript-are” sau în „cod-are”, generează „di-sonanța” con-textului, care poate fi o „semnificare”, ce conține un tonal neadecvat semnificației, numită „di-sonanță afectivă” a cript-ării sau o „semnificare” neadecvată, semnificantulului tonal, numită „di-sonanță cognitivă”. „Exprimarea” limbajul folosit interior va co-nota sau va de-nota „di-sonanța” folosită în verbalizarea sau în oralizarea secvenței de limbaj, prin „cript-are-a” sau prin „cod-are-a” con-textului.

Aspectul electro-magnetic al „comunicării” are două părți: una interioară, dată de generarea limbajului interior, ca „semnificare” a răs-pun-sului și una exterioară dată de „iradierea” sau de „propulsia” „semnificării”. „Înțelegerea” sensului electro-magnetic al „comunicării” co-notează și de-notează generarea limbajului expresiv folosit, ca „răs-pun-s” sau ca „pre-lucrare” a semnificărilor preluate, din mediu.

Într-un proces viu derulat, „așezarea” „imaginilor” sau a cadrelor de referință corespunzătoare (sunet) poate fi în secvențe ale „cadrelor” (eveniment ordonat) sau în „norme” (eveniment cu secvențe „amestecate”).

„Con-figur-ațiile de viață”, ale fenomenelor naturale și vii, sunt „cadre de con-viețuire” ordonate în sensul vieții - din trecut în viitor-, care vor determina „existența” trupului și „trăirea” ființei. „Con-figur-ația de viață” este o „con-jug-are” specifică unei specii, prin secvențierea „cadrelor” definite și coerente, între sarcina electrică (imagine, culoare) și paritatea acesteia cu sunetul cuprins, ceea ce numim „semnificarea” speciei.

Fiecare specie are un „cadru de con-viețuire” specific și o secvență ordonată a acestora, ca semnificare.

„Datele” existențiale conțin „cadrele de con-viețuire” necesare funcționării unui organism viu, pentru dezvoltarea sau pentru evoluția acestuia.

Funcționarea unui organism poate fi ca un „tot” al componentelor deținute sau ca funcționare „separ-ată” a componentelor. Funcționarea unui organism în mediul de viață poate fi dată de funcționarea „totului” sau ca funcționare fragmentată a acestuia, într-un mediu social.

„Calitatea” de sistem deschis a organismului viu va permite „com-unic-are-a” datelor existențiale, între organism și mediu sau între două organisme, de aceeași specie.

Datele existențiale sunt secvențe ale „con-figur-ațiilor de viață” cu „cadre de con-viețuire” ordonate, din semnificarea speciei.

„Com-unicarea” datelor existențiale poate fi „tăcută” (prin atingere tonală) sau „verb-ală” (prin sunet direcționat).

Spre deosebire de animale (băzâit, șuierat, mârâit, lătrat, mieunat, cântat, urlat etc), OMUL are „trans-mut-ată” „semn-a-liza-re-a” prin  sunete  a „semnificărilor” speciei, într-un „cod de semn-a-liza-re” dual, dat de in-ton-are. „Codul de semn-a-liza-re” dual, ce reprezintă con-textul spațiului di-adică, va co-nota sau va de-nota diferența dintre „s-pus-ele”cu-vântului sau „vorbe” or-ale.

Ca descendent al mamiferelor superioare, „cadrul” existențial, al omului, în cele două fețe, este o „per-cep-ție” a dic-tonului interior sau o „impresie” a „dic-teului” și a „dic-tatului” exterior. Această „calitate” îl diferențiază de alte mamiferele superioare. Cadrele naturale „false” sunt „pre-luă-ri” ale aspectelor mamifere, conținute în memoria filogenetică a speciei umane.

Pentru om, există și norma de con-viețuire, în a cărei secvențiere sunt con-jug-ate cadre definite și coerente cu cadre naturale „false”, dar acceptate condițional de specia umană, sub forma dic-teului sau dic-tatului, ca norme condiționale.

„Com-unic-are-a” datelor existențiale, dintre interior și exterior, definește „jocul” dintre „materia” datelor și „anti-materia” acestora, ca energii ale golurilor de cunoaștere, din urmele mne-zice moștenite sau din amintirile anterioare ale ființei.

Ciocnirea a două „date” existențiale va trans-fer-a energia procesului, prin sintonie trupească sau prin sintonizare ființială, în organism, între organism și mediu sau între două organisme, de aceeași specie, conform legii conservării masei și energiei vitale. Efectele legii  conservării masei și energiei vitale vor genera interior fenomenul de „supra-viețuire”, prin sintonie sau  de „existență” ființială, prin sintonizare.

„Pulsul” natural al radiației de existență a trupului este vizibil prin „franjele” de interferență date de „pulsul” sunetului imprimat luminii. Un organism „izolat” față de mediul de viață va transforma energia vitală, în energia „utilă” a impulsului nervos, folosită ca lucru mecanic, ceea ce numim „execuție” mentală sau „de-plas-are”, prin locomoție.

„Anti-materia” (defectele caracteriale sau golul cunoașterii), deținută în urmele mne-zice moștenite sau în amintirile anterioare, este „o energie” tonală, care va „atrage” sau va „respinge” datele existențiale, din mediul de existență.   

„Natura” înconjurătoare este o „matrice” electro-magnetică. Matricea electromagnetică exterioară a trupului formează „spațiul di-adică”, cu două „oglinzi” existențiale ale acestuia, ce pot ajuta la cogniția și la înțelegerea „datelor”, conținute în fenomenul parcurs, între amintirile anterioare sau urmele mne-zice moștenite și „datele” absorbite din mediu sau propulsate în mediu. Matricea electro-magnetică, ca „spațiu di-adică”, prezentă în interiorul ființei, va „a-fișa” evenimentele, sub forma imaginii „senzației” trupului sau a imaginii „impresiei” raționale a fenomenelor.

Dezvoltarea sau evoluția unui sistem biologic viu și deschis, în ordinea „cadrelor” (din trecut în viitor), are loc în toate componentele constitutive: trup, ca urme mne-zi-ce moștenite și ca trăire existențială, a amintirilor  anterioare. „Con-figur-ațiile de viață” sunt un ansamblu constituit din „semnificații” și „puls” imprimat și vibrat, adică „mișcat” („lumină” sau „întuneric”).

„Con-figur-ațiile de viață” sunt „cărămizile” memoriilor filogenetice și ontogenetice,  ca urme mne-zi-ce moștenite sau ca  amintirilor anterioare, ce alcătuiesc „fenomenele” vieții person-ale ale trupului.

Un „fenomen” natural, din trup este un „continuum” al semnificărilor și al sensului energiei vitale, ca „sens” și direcție, care va „îm-pachet-a” lumina (codare sau criptare) în ritmul de viață al trupului și va defini „dezvoltarea” sau „evoluția” bi-o-logică și existențială a trupului. „Sensurile” și „direcțiile” de „îm-pachet-are” sunt re-vers-e, con-form-e ritmului circadian, stabilit prin ora „nașterii” ființei, care este diferită de nașterea trupului, prin fecundația ovulului de către spermatozoid.

Un cadru existential al trupului, de valoare „critică” pentru o ființă umană cuprinde o frecvență a imaginii de 40 hertzi și o  „radianță” a sunetului, în microunde „reci”, de vibrație 41 hertzi, ceea ce numim „rezonanță”.

Valoarea „critică” a unui cadru existențial, adică „pulsul existenței” trupului este ceea ce numim „trăi-re” și care va determina „expansiunea” sau „colapsarea” în sistemul viu al trupului.

„Natura” înconjurătoare, pentru un sistem biologic deschis și viu, este o „oportunitate” și o „provocare” existențială sau „un zgomot fenomenal”, re-simțit la nivelul trupului, prin simțurile senzoriale ale trupului. Ceea ce numim „natura” unui sistem biologic deschis și viu, este „existența” par-curs-ă și trăită. Existența parcursă este o succesiune a „datelor existențiale”, dată de funcționarea sistemului nervos central și a celui vegetativ, succesiune cunoscută, prin „senzația” subiectivă (prin simțurile trupului) sau prin trăirea ritmului de acord a ființei.

„Senzația” subiectivă rațională sau intelectuală este dată de definirea prin dimensiunea fenomenului, ca „spațiu încolăcit” și „privit”, ceea ce numim „inter-pret-are” a fenomenului. „Per-cep-ția”  existențială, a ceea ce numim „cogniție” și „înțelegere” a fenomenului, este dată de definirea fenomenului, ca „spațiu des-colăcit” al „pre-dicției” și „pre-ascultarii acestuia. Spațiul di-adică al existenței personale poate avea „frontiere” sau poate fi „nedelimitat”, ceea ce va determina „repausul” sau „mișcarea” cadrelor existențiale aflate, în acel spațiu al existenței trupului și ființei.

Pre-miza rațiunii este o „motiv-are” generată de „excitarea” ariei septale a creierului, care va „afișa”, în spațiul di-adică interior, fețele electrice ale „fenomenul natural”, care poate conține tonale:

·        active - adică evenimente „amestecate”, ca instantanee „înghețate” statice, electrice și „ancorate” în amintirile anterioare sau urmele mne-zice într-o direcție, dată de cadrul de referință al trupului;  instantaneele „înghețate” pot de-nota „înregistrări” filogenetice, „moștenite” de la mamiferele superioare, „moștenite” de la genitori sau „înregistrări” ale ființei, ca „achiziții” ale vieții anterioare, prin trăire; un instantaneu „înghețat” este detectat, ca o „senzație” senzorială a trupului,  prin „căldura” sau „răceala” acestuia, care va scădea „amestecarea” evenimentelor, prin „curgerea” sunetelor din fenomen în intelect; „fixarea” trăirii în cadrul memoriilor filogenetice sau în cadrul amintirilor anterioare va genera lipsa instinctului de explorare privind „curgerea” cadrului existential și va întări „interesul” instinctului de aluzionare materială, pentru schimbul energiei vitale și boala severă a trupului - „arhedonia”, ceea ce de-numim „plictiseală” și „nesiguranță de viață”, exprimată prin „angoasă” și „durere” existențială a trupului; evenimentele sociale exercitate asupra mediului ca o „putere” sugestivă a instinctului de aluzionare materială substanțială, circumstanțială, conjuncturală și  abstractă va genera interior „dorința” de „prestigiu” (apetit), în grupul aparținator; „puterea” sug-esti-vă este exercitată, în cele două extreme: ale „datoriei” sau ale „obedienței” intelectului electric, receptor, stimulând ariile de „recompensă” sau de „pedeapsă” ale memoriilor cerebrale cu conținut filogenetic, urmă mne-zi-că sau amintire anterioară deținute; „puterea” sugestivă „excită” „moștenirea” de la mamiferele superioare, a urmelor mne-zice sau a amintirilor anterioare, exprimată prin procesul de „inter-dependență” pentru obținerea „hranei” materiale substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și  abstracte și prin participarea la desfășurarea procesului  de prădare și de prăduire; ontogenetic uman, această „interdependență” mamiferă a fost transformată în „ideologia” de „părtini-re”, care va „mal-forma” individul uman, pentru a avea o „competență” limitată, ca „unealtă” specializată (rol), în  utilizarea acestuia practicată de grupul social; „ideologia” practicată, în grupul aparținator, poate genera o „atitudine” de „supunere” sau de „revoltă”, însoțită de lipsa schimbului de energie vitală. 

·        pasiv – prin „in-tact” interior, în care normele de con-viețuire prezentate, prin „vigilitatea” energiei vitale, din „fenomenul natural interior” conține evenimente secvențiate „ordonat”, necesare „cunoașterii” cadrelor tonale; „trăirea” trupului va fi cea a „interesului” de schimb cu exteriorul, care va genera „excitarea” optimă a procesului interior rațional; explorarea „curgerii” „cadrelor” existențiale interioare (plăcere trupească sau existențială), în ordinea existențială (din trecut în viitor), va defini „direcția” și „sensul” dezvoltării sau evoluției trupului; explorarea „curgerii” „cadrelor” existențiale exterioare, în ordine, din matricea electro-magnetică a mediului social (din trecut în viitor), va defini „direcția” și „sensul” dezvoltării sau evoluției procesului rulat; dezvoltarea sau evoluția unui sistem biologic deschis, în ordinea „cadrelor” existențiale (din trecut în viitor) va duce la diminuarea „anti-materiei” deținute și la exprimarea „fenomenului de viață” par-curs; prin „con-tact” exterior și co-opera-re, la activitățile grupului social în se va genera procesul de „învățare continuă” interioară; explorarea „curgerii” „cadrelor” existențiale exterioare ajută la cunoașterea „pericolului” privind lipsa schimbului energiei vitale, într-o direcție, dată de cadrul de referință (sunet); cunoașterea va fi dată de „cogniția” „diferențelor tonale” dintre fenomenele interioare și cele exterioare și înțelegerea acestora.

„Des-făș-ur-a-re-a” fenomenului natural, într-o nouă  per-spectivă, se va face prin „oprirea” sau prin „mișcarea” cadrelor tonale, în spațiul amintirilor anterioare sau a urmelor mne-zice și prin legile electro-magnetice naturale, care vor defini „comportamentul” și „atitudinea” trupului.

Comportamentul și atitudinea trupului pot fi determinate de funcționarea componentelor organismului, ca expresii ale:

·        intelectului – o combinație între fiziologia trupului și componenta mentală fizionomică (intelect); „formula” intelectuală a datelor este o „uimire” invizibilă, ce trebuie explicată, sub forma „înțelesului”, prin cogniție; astfel de „formule” intelectuale, „cript-ate” ca „super-sti-ții”,  „dogme” sau ca „teorii” ale fenomenului natural viu, aflate în mediul de viață,  le de-numim „fant-om-e”, „duh-uri”, „con-vinge-ri”, „pre-judecăți”, „credințe”; „cadrul de referință” va da „impresia” imaginii electrice și statice intelectuale, prezentă în „dogme”, „super-sti-ții”, „teorii”, „ideologii” și a tonalului „necunoscut” sau a tonalului știut ca „cunoscut”;

·        con-cepe-rii– o combinație între fiziologia și fizionomia trupului, prin componenta mentală (intelect) și inteligența deținută, , sub forma unei ”spirale de abstracție” substanțială, circumstanțială, conjuncturală și  abstractă; „spirala de abstracție” a noțiunilor conceptuale, este o „cript-are”, cuprinsă în ceea ce numim „știință” teoretică, tehno-logică și materială; „știința” teoretică, tehno-logică și materială „pre-vede” și „pre-zi-ce” efectul fenomenului ca fiind „adevărat” sau „fals”, prin „interpretare” sau prin „experiment”, dar nu cunoaște cauzalitatea vieții; „știința” teoretică și materială personală poate fi con-ținută în memoriile filogenetice, a urmelor mne-zice sau a amintirilor anterioare deținute; de-monstra-ția logică rațională are un sens și o direcție o-pus-e vieții;

·        „con-știință”, dată de îmbinarea dintre sarcina mentală de efectuat (tema) și epicentrul existențial (energia vitală conținută) cu intelectul capabil de inter-relaționare sau inter-conectare, ca „depozitar” al memoriilorși amintirilor anterioare; bunul simț (țelul, crezul și ținta) este dat de „re-cep-ția” și „per-cep-ția” cadrului de referință a  fenomenului par-curs și trăit; „re-cep-ția și „percepția” cadrului fenomenului, urmate de înțelegerea acestuia va fi exprimată, după cugetare, ca „i-de-i” noi.   

Legile fenomenelor naturale electro-magnetice reglementează formarea memoriilor deținute de un organism, prin funcționarea sistemului nervos central (autonom) și cel vegetativ al trupului. Funcționarea sistemului nervos ajută la „organizarea” ierarhică a semnificărilor, în amintirile anterioare sau în urmele mne-zice sau între organism și mediul de viață, alcătuind  expresiile sau exprimările trupului.

Legile fenomenelor natural vii, interioare sau exterioare, care reglementează organizarea ierarhică naturală a vieții, sunt:

1.      legea electro-magnetismului; legea reglementează construcția „datelor” necesare existenței vii, prin „ancorarea” în memoriile sistemului viu, a „con-vingerilor” sau a „con-figurațiilor” de viață, formate din „imaginile” conținute și cadrele de referință, corespunzătoare acestora;

2.      legea conexiunii sau conectării undelor electrice cu cele magnetice; este legea care „țese” tonalul cadrelor de referință (sunete) omni-direcționale între „imaginile”, formând matricea existențială a „spațiilor di-adică”;

3.      legea organizării ierarhice naturale vii – este legea care încadrează o specie vie în filogenia „viului”; conform acestei legi fiecare organism are o „apartenență” de specie, înregistrată ca memoria filogenetică a speciei și deținută de fiecare individ al speciei; conform acestei legi fiecare „imagine” electrică și statică are o „apartenență” în organizarea ierarhică de ordine a secvenței tonale; „ancorarea”, prin cadrul de referință, va organiza ierarhic memoriile organismului; 

4.      legea port-anței energiei vitale; reglementează con-ținut-ul „cadrului de con-viețuire” al speciei vii și de energie vitală a trupului, prin ceea ce numim „vibrația” undelor, adică „rezonanța” trupului cu  imaginea electrică și statică transmisă; energia vitală și „cadrul de con-viețuire” conțin cadrul referențial omni-direcțional, cu o culoare de frecvență 40 hetzi și un sunet cu vibrație de 41 hertzi;  „disponibilitatea de viață” a unui trup individual  sau a „epicentrul existențial” conțin cadrul de referință omni-direcțional, ca energie vitală deținută; fiecare organism posedă o energie vitală, prin încarnare, care va „identifica” disponibilitatea de viață a  propriului trup sau a altui organism prezent în mediu; fiecare organism posedă un epicentru existențial, prin întrupare, care va „identifica” epicentrul propriu sau a altui organism prezent în mediu;

5.      legea rezonanței electro-magnetice; este legea care reglementează recepția și percepția „tonalului” cuprins în proces, prin „rezonanță” magnetică; legea legiferează conexiunile sau conectările de „ancorare” ale cadrelor de con-viețuire din memorie cu cele existente în mediu, prin „empatia” trupului (mental), ca „simpatie” sau „antipatie” între două trupuri, din aceiași specie sau prin trăirea fenomenelor, ca „atracție” sau „repulsie” magnetică;

6.      legea garantării reciproce sau a reversibilității de „consum”; legea reglementează schimbul energiei vitale, în  „cedarea” sau „primirea” acesteia și garantează „reversibilitatea” mut-u-ală a energiei vitale; „reversibilitatea”  este dată de „disponibilitatea de viață” a unui trup sau de epicentrul acestuia; „disponibilitatea de viață” a unui trup este „oglindită” în co-relațiile stabilite, iar epicentrul este „oglindit” în conect-ările unui trup; „reversibilitatea” energiei vitale este „re-cunoscută” de către conștiența (tonalul) trupului; „reversibilitatea” este aplicată, de către trup, altor indivizi, aflați în grupul „social” de „filiație” sau de „apartenență”; 

7.      legea inter-dependenței undelor electro-magnetice; reglementează „similitudinile” sau „contrariile” trupești, prin sarcinile electrice deținute de trup și prin magnetismul acestora,  ca „atracții” sau „respingeri”, aflate în co-relațiile cadrelor de conviețuire ale speciei;

8.      legea autonomiei de viață a unui organism; este legea care reglementează dezvoltarea liberă a structurilor organismului (trup) și siguranța disponibilității de viață a ființei, conținute;

9.      legea unicității organismului: unicitatea, prin energia trupului, asigură „individualitatea”, ca integrare a trupului în a trăi fenomenul de viață și „individuarea” ființei psihice, ca ființă „participantă” sau „co-opera-ntă” la fenomenul natural exterior; „unicitatea” co-relațiilor stabilite între energia trupului personal cu celelalte componente ale trupului sau cu alte ființe din mediul de viață, de-notă fenomenul natural de „apartenență”  și de „afiliere” sau de „com-uniune”, într-un grup social; „unicitatea” asigură „tactul” individului, care este o formă specifică, dată manifestării, comportamentului, atitudinii, oralității sau scrierii, ca „expresie” a semnificării personale a trupului;

10.             legea existenței trupești și a trăirii individuale; reglementează trăirea în trup și  trăirea, prin existența „epicentrului”, prin „cadrul de con-viețuire” autentic, dat recepției „percepțiilor” de plăcere sau neplăcere, re-simțite de trup sau dat recepțiilor „percepțiilor” de „atracție” sau de „respingere” ale epicentrului; „inter-conectarea” trupului se realizează, prin fenomenele de „in-tact” interior sau de „con-tact” exterior, cu alte ființe umane sau cu mediul de viață; tonalul „cadrului de con-viețuire” unic este baza „imprimărilor” în memoriile  organismului, care asigură fenomenul de cogniție, baza „descoperirii”;  inter-conectarea asigură „capacitatea” de individului de „gestionare” a energiei vitale, prin „tolerare” sau prin „amânare” a recompensei materiale substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și  abstracte sau „renunțarea” la aceasta și frustrarea trupului; inter-conectarea este suportul fenomenului de descoperire, prin „transfer” și „contra-transfer” al datelor existențiale, prin  „îm-părtă-și-re-a” cadrului de con-viețuire, urmată de „ancorarea” cunoștințelor cauzale, în memorii.