Echilibrul natural al existenței trupului
este stabilit în „matricea existențială” a viului, prin legea
electro-magnetismului.
Comportamentul
unui trup, ca „tot”, în mediul de viață, este stabilit în funcție de entropia
neurologică sau de sintropia neurologică a acestuia, conectate cu „matricea”
existențială a mediului de viață.
Integrarea unui trup
în „matricea” existențială a viului, pentru stabilirea echilibrului dinamic al trupului,
se face în două planuri:
·
planul
componentelor electrice și magnetice ale trupului, prin funcționarea sincronă
a acestora; echilibrul dinamic al unui trup depinde de multitudinea
„conexiunilor” în circuitele electrice și de multitudinea „conectărilor” magnetice
stabilite în cablajele neuronale; „colegătura” este făcută de „conștientul”
electric (intelectul) și este de natură uni-direcțională, fiind o „coreglare” fizico-chimică
specifică trupului, reglementată de către inteligența deținută; „coreglarea” fizico-chimică
va determina entropia existențială a trupului; „conectarea” este o
„inter-actare” de natură magnetică, duală în conținut: culoare și sunet;
„inter-actarea” este sistemul dinamic al trupului, ceea ce numim „matricea
existențială” personală, care va stabili modul de procesare al excitanților sau
al stimulilor, veniți din mediul de viață și conectarea cu aceștia; „conectorul”
electro-magnetic, ce acționează în „cablajul” neuronal al creierului, stabilit
între circuitul electric al intelectului și „epicentrul existențial” este energia
vitală conținută, dată de tonalul deținut utilizat sau folosit; „conectorul”
electro-magnetic interior este numit „inteligență”; „inteligența” va stabili
declanșarea procesului de viață, prin „rezonanța” cu excitantul sau cu stimulul
exterioare sau prin „perturbarea” conținută de acesta; „conectările” sunt
instrumentul respectării legii echivalenței energetice și garantării reciproce;
·
planul
„matricii existențiale” exterioare al mediului de viață este „oglinda” matricii
electro-magnetice interioare; planul „matricii existențiale” interioare va
determina sin-tropia trupului, adică conectarea cu „matricii existențiale” a
trupului cu „matricea” mediului de viață; echilibrul dinamic dintre trup și
mediu este realizat, prin cedarea sau primirea energiei vitale (tonal),
reprezentat de cadrul de referință omni-direcțional.
„Entropia” trupului este starea de „haos”, de „dez-organizare” a structurilor nervoase și a memoriilor deținute,
iar instrumentul de lucru este o „forță”
electrică a intelectului, imprimată ca „obicei”
sau „obișnuință” de „interdependență”
a trupului. „Forța” este necesară satisfacerii nevoii de auto-conserv-are substanțială, circumstanțială, conjuncturală și abstractă a trupului. „Forța” este imprimată mediului ca
„circum-stanță” și este exprimată prin „milă” sau prin „cruzime”, față de
acesta. „Forța” trupului va reflecta „tonalul” conținut, prin „proiecție” exterioară. „Im-plic-a-re-a” trupului, prin „răbd-are”, este dată de „speranța” pentru energie vitală sau de „frică” (lipsă de energie vitală), ceea ce va genera comportamentul
de „compulsie” față de mediu,
exprimat ca o „jinduire” sau ca o „jefuire”, a energiei vitale. Undele iradiate,
prin „forță” intelectuală vor constitui „dogmele”, „teoriile” „superstițiile”
și „demonstrațiile”, care vor fi exprimate comportamental, prin „propaganda”
acestora.
Exprimarea entropiei
trupului, prin „colegăturile” stabilite, poate duce la proiectarea exterioară a:
·
„mentalității”, prin obiceiurile sau
obișnuințelor auto-im-puse, ca „util-itate” proprie; narațiunea personală de
viață, prin limbajul cu-vânt-(t)ării, va fi cea de „auto-con-serv-are” a
energiei vitale și de „supra-viețuire” a trupului, prin „importanța” acestuia,
cu păstrarea energiei vitale, față de contextul viu; descoperirea, prin
mentalitate, va memoriza „neputința” de a trăi a trupului, în contextul viu;
inter-acțiunea va fi, în funcție de cadrul de referință, cea de „șansă” proprie,
prin „discrepanță” sau prin „șansă”, dată mediului viu; „discrepanța” trupului,
va fi exprimată verbal prin „tachinare”
sau prin „ademenire” și va fi
re-simțită de celălalt, ca o „dorință”, un „coșmar” sau o „ticăloșie”; „tachinările” sau „ademenirile” verbale sunt „șiretlicuri” sau „scurtături” ale
mentalității comportamentului reactive trupesc, corespunzătoare „memoriilor remanente”;
·
„mentalizării”, prin distrugerea
memoriilor deținute și estomparea energiei vitale; modul de comportament trupesc va fi cel de a
păstra, în prezent, energia vitală și „cult-ura” auzită, sub forma noțiunilor substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și abstracte, considerate „im-port-ante”;
„importanța” noțiunilor deținute de-notă neîncrederea în propria „cunoaștere” a
existenței trupului și generează „aderarea” dogmatică sau superstițioasă, la o
ideologie, la un alt individ sau la un
grup social;
·
„afectării” energiei vitale, prin
stabilirea unor „interese” proprii trupului și impunerea acestora
„comportamental”, sub forma „im-pactului”, dat de vigoarea trupuluii, în
contextul viu; energia vitală este „pierdută”, prin „im-pactul” făcut, pentru
auto-„con-firm-are-a” unor con-vingeri, pre-judecăți, superstiții sau credințe,
colegate de existența trupească;
·
„apatiei” trupului, adică „indiferența”
față de mediul de viață, exprimată ca o „dependență tacită”, față de acesta,
ceea ce numim „ne-bun-i-e”; inter-acția va consta în „scuze” verbale de „circum-stanță”,
care „ascund” interesul meschin al trupului (motivul intelectual), privind
acțiunea desfășurată;
·
„anxietății”, adică lipsa
energiei vitale omni-direcționale sau a prezenței „fricii trupești existențiale” de „moartea trupului”; inter-acția cu alt organism, prin contra-cara-re-a
energiei de viață, va determina afectarea structurilor materiale ale propriului
creier sau creierul celor din mediului
de viață.
„Sin-tropia” unui trup este o „iscusință”, de „conect-are” a tuturor
componentelor deținute în matricea vieții, fiind exprimată ca „tărie” a epicentrului organismului;
conținutul de energie vitală al trupului participă la schimbul acesteia în
mediul de viață, prin „atenție” interioară și prin „aprecierea” exterioară a habitusului
interior și exterior. Sin-tropia cu „con-figurația de viață” a mediului, este un
„a-cord” exprimat de către „conectorul” organismului (inteligență) ca:
·
reacție
– o inter-conexiune exprimată sub forma
unui „stimul” electric reactiv, rezultat al mentalității și iradiat în mediul
de viață; mentalitatea este „păstrată” în „istoria”
filogenetică a speciei umane; „colegătura” entropică de ataș-a-ment cu mediul
de viață, stabilită de către intelect, este ceea ce numim „simptom”;
„simptomul” este o „per-turb-are” a conectării pentru realizarea schimbului de
energie vitală; „perturbările” electrice vor declanșa procesul vieții, cu
efecte necunoscute asupra organelor sau a organismelor; „per-turb-ă-rile” electrice sunt
instrumentele „afilierilor”, la un grup social, fiind folosite în fenomenul de
condiționare socială, în cadrul unei specii cu viață; „per-turb-ă-rile” electrice
au forma unui vârtej electro-magnetic invizibil, care va stră-punge structurile
materiale ale trupului;
·
bio-feed-back
- sub forma unei inter-conectări, exprimată ca o „idee” clară și exactă, dată
mediului de viață; unda electro-magnetică radiantă a „con-figurației” de viață,
propulsată în mediu, este produsul „con-științei”, a unei gândiri „fascinante”,
care combină mentalitatea cu imaginativul și cu cadrele de referință
omni-direcționale; memoria „istoriei” devenirii imaginativului conține cadrele
de „imagin-are”, păstrate în urmele mne-zi-ce sau în amintirile anterioare prezente;
vortexul electro-magnetic al bio-feed-back-ului este un rezultat al exprimării
di-lemei inteligenței și „pre-di-lecției” epicentrului existențial; „conectorul”
organismului va „repera” „provocarea” din mediu; „provocarea” conținută în
„re-marcă”, în „părere” sau în „făptuire”, va duce la de\văluirea existențială
a trupului și la „învățare”, prin „vigilitatea” „epicentrului”; „vigilitatea”
va reflexa „in-sufla-rea”, „ră-sufla-rea”, „aspir-ația” primită ca „stimul” sau
„idee”, în acțiunea „de a face”; sin-tropia cu mediul de viață este un
„exemplu” de viață; unda electro-magnetică concentrică și radiantă, emisăde
trup în sin-tropie, conține frecvența luminii și cadrul de referință
omni-direcționale; propulsarea undei radiante a unei „idei” va duce la
„conectarea” trupului, prin similitudine sau prin complementaritate, în
matricea existențială sau cu alte unde existente în mediul de viață; „conectările”
duale de natură electro-magnetică stabilite în spațiul personal al trupului cu spațiul
electro-magnetic aflat în mediu vor defini „modul de comportament neurologic” al
trupului, ceea ce numim „autocontrolul” energiei vitale; „aspir-ația” intelectuală
și „autocontrolul” energiei vitale electro-magnetice, vor stabili „asocierile”
sau „corelaționările”, din grupul social; „modul de comportament neurologic”
fiziologic va fi exprimat ca „mod de comportament al trupului”, în fizionomie;
·
„sortarea”,
vârtejelor de abstracție substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și abstracte sau a spiralelor de date
existențiale pentru „asociere” mentală sau pentru conectarea trupului, este
mecanismul rețelei neuronale sau a cablajului neuronal stabilit între memoria deținută,
energia de viață conținută și fenomenul trăit,
fiind exprimată ca mod neurologic
comportamental prin:
ü „asociere”
pentru execuție – mecanismul neuronal de
sortării, prin „motivația” interioară și prin „control” al energiei vitale
poate avea două sensuri reverse ale activării „impresiei” date de excitantul
exterior, de acceptare sau de blocare a proceselor; transformarea energiei
vitale conținute în energie „utilă” nervoasă, necesară acțiunii derulate, o
numim „de-presie”; „curgerea” energiei vitale, în trup, va asigura cunoașterea
senzorială; cunoașterea senzorială
electrică va stabili „preferința” comportamentală, în urma „impresiei” avute; transformarea
energiei vitale în energie „utilă” are loc prin curgerea energiei vitale de sus
în jos și revers de jos în sus, în trup; reacția magnetică va fi automată, fiind dată de pre-dis-poziția
intelectuală de anticipare, prin magnetismul activ a realității subiective și prin
„neliniștea” interioară, ceea ce de-numim „fler”; „flerul” este o „auto-profe-ție”;
în entropia neurologică, ca nevoie de echilibrare a energiilor, se va induce „forța” gravitației imaginii și a sunetului,
iar abordarea comportamentală a
fenomenelor, în direcția spațiului exterior al trupului va determina
„absorbirea” energiilor din mediu, ceea ce va duce la „con-topi-rea” cadrelor de referință, după „afinitatea” acestora; conectarea cu exteriorul de viață va fi
„blocată”;
ü a învăța - adică
„conectarea” cu mediul de viață, ceea ce numim „su-presie” – după stabilirea
cunoașterii senzoriale, aceasta este conexată cu memoriile deținute, prin „în-vârti-rea”
datelor preluate din mediu; „în-vârti-rea” are loc prin direcționarea energiei
vitale în fața și în spatele capului, în mod revers; „a-mor-s-a-re-a”
stimulului, mesajului, ideii va declanșa „poziția” intelectuală a „amintirii”
fenomenului și anticiparea pasivă a acestuia; „amorsarea” și „învârtirea” vor
duce la eliminarea „restricțiilor” din genom și din memorii, ceea ce numim cult-i-va-re-a
abilității, perfecționarea calității, corectarea defectului, a interdependenței,
a obiceiului sau a obișnuinței; sintropia neurologică, ca abordare
comportamentală a fenomenului, în direcția spațiului interior, prin „atenție” interioară (electric) și „acord” (magnetic), asupra stării trăite
de trup, va determina „re-cep-ția” și
„per-cep-ția” în epicentru, dată de
„prezența” acestuia; „percepția” va fi exprimată ca „plăcere” sau „neplăcere”
a celor trăite, ceea ce numim „atracție” sau „repulsie”, față de fenomenul trăit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu