Legea portanței
naturale „arată” că o undă „radiantă”, aflată în mediul de viață, „po-artă”
imaginea, ca „strălucire” sau ca
„întunecare” a frecvenței omni-direcționale și a cadrul referențial
omni-direcțional, fiind „oglinda” spațiului matricii electro-magnetice dintr-un
trup sau din mediul de viață.
Cadrul
referențial vibrat omni-direcțional este ceea ce numim energie vitală.
„Inteligența” deținută de un trup este „oglinda” tonalelor aflate în mediul de
viață și „instrumentul” de lucru al trupului cu acestea. „Inteligența” este
„sistemul de recompensă” al organismului, ce respectă legea garantării reciproce.
„Inteligența” este ceea ce de-numim „potențialul de cogniție” a unui trup sau
„potential de cunoaștere” a ființei. „Inteligența” este un „spectru” de culoare
și sunet, care va determina „experiența” trăită, în matricea electro-magnetică
posedată de trup sau în mediul de viață.
„Inteligența”
este un „corelat”, numit „pasiune” sau „talent”, dintre „poziția” rațională și
energia vitală a trupului. La întrupare, energia vitală conținută de un
organism este de 100%. Proporția dintre energia activă și cea pasivă este
stabilită prin genomul sexual deținut (XX sau XY). Aceasta va fi „consumată” în
decursul vieții ființei, acesta schimbându-și „poziția” în planul matricii
electro-magnetice, ceea ce de-numim „schimbare” și „modificare”. „Consumul”
energiei vitale, în schimbare și modificare este dat de funcționarea ca trup și
ca ființă umană.
„Poziția”
rațională trupului în planul matriceal electro-magnetic ajută la
„re-aproviziona-rea” cu energie vitală, prin actele desfășurate interior.
„Poziția” mintală va fi exprimată ca plăcere sau neplăcere, față de actul trăit.
Energia vitală este „intenția”, exprimată ca acord sau dezacord, față de
fenomenul trăit. „Corelatul” deținut de trup va determina „re-prezenta-rea”
intelectuală sau „experimentarea” trupească, prin „filtrul” (conținutul
energiei) aplicat „noțiunilor” substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și abstracte sau ale „opțiunilor” privind inter-acțiile sau inter-acțiunile
cu mediul de viață. „Corelatul” inteligenței este „cauza” și „cauzarea” „deplasării” noțiunilor sau cunoștințelor, iar
„efectul” este asupra „masei” memoriilor
deținute sau asupra stimulilor receptați.
Ceea ce numim „corelatul” inteligenței, dat de presiunea tonalului
(invizibil), poate fi o „forță” definită de conținutul activ al energiei sau
„firea” magnetic pasivă a trupului.
Noțiunile, ca
„imagini” sau „străluciri”, pot fi considerate „mase” vizibile și pot fi
„previzibile”și „previonabile” electric, adică „pre-văzute”, în habitusul
interior al trupului, prin caracteristica de „proiecție” interioară, posedată
de intelectul rațional.
Tonalul
„invizibil” este dat de presiunea aerului, imprimat „masei” vizibile și poate
fi „predictibil”, prin actarea interioară
ca mișcare, directive și sens a
„inteligenței”, a „corelatului” deținut în planul matriceal al existenției.
Limbajul este
„perechea semantică” ce respectă legea portanței naturale, a presiunii purtate
în mișcarea masei noțiunii substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și abstracte și este dat de „îmbinarea” strălucirii
electrice cu tonalul corăspunzător al vârtejului, ceea ce
de-numim „rătălmăcire”.
Undele electro-magnetice
pot fi „întipărite” (copiate) sau „imprimate”, în memoriile ontogenetice ale
organismului.
Generarea
limbajului are loc prin conectarea energiei vitale proprii la noțiunile substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și abstracte
sau la cunoștințele coritmate, urmată de „în-tipăr-i-rea” în memorii. Generarea
limbajului nu este egală cu „redarea” automată a intelectului rațional, care va
„reflecta” imprimările deținute în memorii, rezultat al memorării „mecanice”,
de „copiere” sau de „parazitare” pe dinafară, a secvențelor auzite substanțial, circumstanțial, conjuncturală și abstract.
Legea portanței
naturale vii va reglementa „participarea” sau „co-opera-rea” în actul interior
sau în făptuirea exterioară, ca „inteligență” a tonalului.
„Conectorul”
energiei vitale este „corelatul” inteligenței între diferitele semnificații și
diferiții semnificanți, ce alcătuiesc memoriile sau se găsesc în mediul de
viață.
„Inteligența” va
acționa magnetic, ca un „sistem de recompensă” asupra modul de funcționare a
structurilor nervoase, deținute de trup. Corelatul inteligenței trupului este planul de actare al acesteia, ceea ce numim „capacitatea” naturală
a organismului de a:
·
păstra
„ne-voia” de energie vitală;
·
mânui
„instrumentul” intelectual, existențial trupesc sau conceptul gândit;
·
simți
senzorial excitanții și de a avea „impresii” date de senzitivitatea trupului;
·
procesa
„excitanții” sau „datele” vieții;
·
a
recunoaște expresia „impresiei” știute
intelectual, ca limbaj al „perechii semantice” identificată (a citi sau a
scrie);
·
rezolva
situații, ca fenomene de viață;
·
discrimina,
prin capacitate de judecată intelectuală și prin colegăturile de
inter-relaționare făcute cu alte trupuri;
·
descoperi,
prin cogniție sau discerne, prin învățare;
·
înțelege
funcționarea ca trup și existența ca viață trăită;
·
a
recunoaște limbajul folosit de un alt trup sau logosul de trăire a altei ființe;
·
comunica
limbajul propriu generat: ca invenții ale narațiunilor de viață a trupului sau
a inova, prin imaginativ existența trupului;
·
socializa
prin „interpretare” și corelaționare, a conecta sau dea fi social, prin „cunoaște-rea” energiei vitale proprii sau cea
din mediul de viață;
·
crea
propria existență a trupului și a trăirii, prin gândire;
·
exista,
în mediul de viață, ca trup autonom și ca ființialitate, unică și autentică.
Modul de funcționare magnetic al
„inteligenței”, ca „sistem de recompensă”, stabilit de tru, prin „voință”,
„vrere” sau „voie”, poate fi pentru:
·
„a ghici”
viitorul
– adică, prin aplicarea „voinței” electrice rationale, pentru a prevedea, a
previziona, conform cu amintirile și memoriile deținute, a re-aminti memoria și
a evita „ancorarea” noului, preluat din mediul de viață, prin raționalizare și prezicere; „inteligența” va „simți” fenomenul
viu; „senzația” observată electric, va crea „impresiile” date de simțurile
senzoriale ale trupului și va „afișa” un tipar de „interferență” mental (mă
simt trist), ca urmare a limitării
„inteligenței”; tiparul mental este dat de cuplarea automată cu mecanismul
electric al fenomenului trăit, ceea ce numim „a fi condus de impulsivitate”;
comportamentul trupesc avut va fi cel de „instrucție” a acestuia, prin
„vioiciunea” trupului, necesar „adaptării” subiective, prin „copiere” a fenomenelor
din mediu; lipsa identificării „semnalului” de conectare, prin cadrul de
referință, va duce la fuzionarea energiilor dintre trup și mediu și la
„supra-viețuirea” acestuia; lipsa sensului și direcției de conectare, dat de
inteligență, va activa instinctul pentru „născociri” intelectuale (fantezii, fantasme,
iluzii, narațiuni);
·
„a pre-vedea”
viitorul
– adică aplicarea „vrerii” în respectarea ordinii naturale, cu participarea inteligenței
nefocale, pentru a prevedea „teza” și „antiteza”, în efectuarea schimbului de
energie vitală, prin mentalizare; „gestionarea” imprevizibilului incognoscibil
din excitantul preluat, este făcută prin „analiza” „imaginilor”, preluate din
mediu; elaborările sunt date de procesele de uita-re (evocare) a memoriilor
deținute; intelectul va stabili fără control „reacția” trupului;
·
„a anticipa”
viitorul
- adică îmbinarea „voii” în respectarea ordinii naturale, cu inteligență nefocalizată,
pentru a prevedea efectele schimbului de energie vitală, prin conceptualizare;
„gestionarea” imprevizibilului incognoscibilului din excitantul preluat, este
făcută prin „analogia” „sunetelor” interioare, cu cele preluate din mediu; elaborările sunt date de
procesele de re-aminti-re (invocare) a memoriilor deținute; „voia” va stabili fără
control acordul pentru „răspunsul” trupului;
·
„a imagina”
viitorul
și a anticipa sensul vieții–prin
trăire, cu respectarea ordinii naturale, prin „voia” epicentrului, dată de „claritudine”
și „certitudine”, cu participarea inteligenței focale, care va duce la
„gestionarea” imprevizibilului și incertului (semnal preluat), printr-o
„inferență”; „inferențele” sunt date de conectarea „inteligenței” cu „atenția
focală” interioară, care va „percepe detaliul” semnificației și „semnalul”
cuprins în fenomen; configurațiile de „date”, pentru schimbul de energie vitală
necesar existenței, sunt făcute prin „analiză” (mentalizare) și prin „analogie”
cu „datele” preluate din mediu (intelectualizare); elaborările de „date” sunt
„codificări ale sunetului”, date de procesele de reamintire (evocare) și de
cele mintale (invocare), prin logosul vieții; conectarea stabilită, prin „co-opera-are”,
între sistemul de recompensare (obținere energie vitală) și atenția interioară acordată
fenomenului trăit va stabili modul de gândire și modul comportamental fizic (opțiunea
făcută, necesară schimbului energetic).
Memoriile
operative sau cele de lungă durată (existențiale), deținute de un trup, sunt
date de „ancorările” din memorie, făcute de către „corelatul” inteligenței și
pot fi:
·
asociative – prin
conexiunile necesare re-construcției multisenzoriale, între senzorialitate și
senzitivitate, din evenimentele trăite; reconstrucția poate fi „fidelă” propriei conceptualizări, adică „falsificată”,
prin criptare;
·
implicite – prin
senzitivitatea organismului și prin compararea senzațiilor „ancorate” cu cele
obținute la absorbția unui excitant exterior, prin raționalizare;
·
explicite – prin
remodelarea conectărilor tonale, din con-figurațiile de viață; remodelarea
poate fi făcută prin „antrenare” sau prin „solicitare”; „solicitarea”, prin
spini dendritici ai celulelor nervoase (mentalizare) vizează structurile
senzitive ale trupului, obținute ca memorii somatice, prin „deducțiile
reversibile” ale tonalului cuprins în
fenomenul trăit; „antrenarea” prin „indiciile” tonale ale senzitivității extrasomatice
a trupului, vizează memorii ale amintirilor anterioare sau ale urmelor
mne-zice,
·
combinări spațiale
și temporale
– prin „identificarea” spațială a existenței obiect-al-elor sau temporală a ființelor,
din teritoriul de viață, prin trăirea deținută; trăirea deținută va genera descoperirea și învățarea,
prin atenție interioară și acord; atenția va viza recompensa de energie vitală;
acordul, dat de magnetismul inteligenței va viza impulsul vital personal, conferit
evenimentului trăit, pentru obținerea energiei vitale; acordul va acționa
magnetic, prin „atracție” sau prin „repulsie”.
Întipăririle și
imprimările electrice realizate prin memoriile operative sau în cele de lungă
durată (existențiale), constituie „capacitățile”
organismului. Cunoașterea sensului magnetic de acțiune al „corelatului” inteligenței
posedat de un trup este ceea ce numim „conștientizare”.
„Abilitățile”
sunt mecanisme neuronale magnetice de corelaționare cu mediul de viață, prin
co-relațiile stabilite de inteligență, între semnificări și semnificanți, în memoria deținută
și excitanții preluați din mediu.
„Capacitățile” sunt mecanisme neuronale
de conectare magnetică cu mediul de viață, prin corelații „fecunde”, care vor
forma un „tot” de funcționare, interior și exterior, prin „reziliența” trupului.
„Reziliența”
trupului este dată de gândirea vie a fenomenului trăit, prin „între-țese-rea”
energiei vitale în actul fenomenului sau în acțiunea rulată. Memoriile
operative de lungă durată, „capacitățile”, vor alcătui „istoria” devenirii personale
a trupului și memoria ontogenetică a prezentei ființe.
Întipăririle și
imprimările electrice realizate în memoriile operative de lungă durată
(existențiale), deținute de un trup, pot fi „implicate” interior, prin
participarea „corelatului” inteligenței și a acordului personal, ca sistem de
recompensare, în sens revers, în mecanismele de:
·
manualitate
executivă, intelectuală sau fizică;
·
frică
existențială a trupului sau orientarea spațială a sensului trupului;
·
distincție,
prin discriminarea proiectării sau discernerea cooperărilor;
·
izolarea
trupului sau de con-viețuire a acestuia, într-un grup social uman.
Material,
greutatea creierului, cântărit ca organ extirpat din trup, este de aproximativ
1250 grame. În structura fiziologică, creierul este un organ care „plutește”
(forță activă) sau se „scufundă” (forță pasivă), în lichidul cefalorahidian și
cântărăște 20 grame, prin dizlocuirea a 1230 grame apă.
Fluxul electro-magnetic, prezent în mediul de viață
conține, „lumina”, cu frecvența electrică de 40 hetzi și „sunetul”, cu vibrația 40 hetzi. Un trup
poate decela fluxul prin „atingere” sau
prin „baleiere” sau poate prelua fluxul electro-magnetic, sub forma excitanților,
mesajelor, ideilor, prin ceea ce numim „recepție” sau „interior-i-zare”.
Actarea unui
flux electro-magnetic, prin aflux de preluare și reflux de emitere va duce la:
·
schimbarea
fiziologiei trupului, prin producția
hormonilor necesari trupului și transmiterilor nervoase;
·
ajustarea
proceselor interioare, prin fizionomie,
ceea ce numim „interior-i-zare”;
·
schimbarea
memoriilor deținute, după inter-acțiile dintre interior și fluxul preluat din exterior;
·
modelarea
proceselor interioare ființiale.
„Interiorizarea” fluxului și
gestionarea acestuia poate urma patru căi neuronale ale experienței situaționale
avute:
·
trupesc – adică
folosirea simțurilor senzoriale, prin rigiditatea inteligenței active în
cunoașterea existenței trupului; excitația electrică este un reglator fizico-chimic
al exprimării genice și epigenetice de producere a proteinelor, necesare
trupului; intelectul, lipsit de
inteligență, va fi un „conductor” sensorial al excitației electrice și va acta
pentru organizarea proceselor fiziologice
ale trupului;
·
subiectiv – adică intelectul
va acta pentru cunoașterea excitației electrice, prin activarea propriilor
memorii; „tiparul” energetic dezvoltat de intelect va ordona „imaginile”
electrice, ca semnificări ale fenomenelor, dar va „bolborosi” impresia avută, care
va fi neclară și dată de „semnalul” conținut, în fenomenul natural; „colegăturile”
vor fi stabilite între semnificațiile exterioare și propriul semnal al energiei
vitale, consumând-o; intelectul va stabili „reacția” trupului și va genera
„narațiunea” necesară exprimării limbajului
semantic sintactic subiectiv;
·
conștient – adică atenția va fi „acordată” inteligenței pasive,
ceea ce numim a trăi „obișnuit”; intelectul va fi solitar și obsedat de
„statul” avut în grupul social uman; „reacția” electrică va fi o „distragere” a
energiilor vitale, prin evitarea „participării” la fenomenul natural;
preocuparea intelectului va fi cea „auto-referențială” substanțială, circumstanțială, conjuncturală și abstractă,
„cristalizând” experiențele, prin „tăcere” sau va genera „interpretarea” celor
trăite, necesară satisfacerii de energie vitală; preocuparea
„auto-referențială” este un „reflex” al memoriilor urmelor mne-zice și ale amintirilor
anterioare, conținute ca „amprentări” în genomul extrasomatic al trupului;
„zgomotul” (vocea interioară), produs de inteligența pasivă, va declanșa
dialogul interior al „criticului” intelectual, privind „inadecvarea” la grupul
social uman și va afecta structurile materiale ale trupului; dorința de a trăi
un anumit „scop”, ca ideal al noțiunii fixe și interes aluziv, va determina rigiditatea
„lipsei de sens”, ceea ce va duce la „auto-anularea” capacităților și la teama față de „contopirea” cu alte energii;
·
obiectivă – adică „participarea”
la fenomen și aplicarea „con-sțiinței” deținute în actarea (gândirea)
fenomenului; combinația dintre acordul personal și „știința”, cuprinsă în cunoașterea
senzorială sau în cea existențială, deținută în memoriile de lungă durată va
activa căile neuronale necesare cogniției și ale învățării, ceea ce numim punct
„focal” al trăirii (epicetrul existențial); conectarea atenției interioare cu inteligența va duce la activarea
acesteia, ceea ce numim a trăi „firesc”; starea organismului va fi „flexibilă”
în pre-viziunea și în pre-dictibilitatea fenomenului; căile neuronale vor fi
bidirecționale „înainte-înapoi” (sensibilitate) și „în sus-în jos”
(senzitivitate) formându-se „crucea” de gândire a fenomenului perceput în
„spectrul” de lumină și sunet al sensibilitate; bidirecția „în sus-în jos” (senzorialitate)
va asigura combinarea secvențelor configurațiilor „implicite” în fenomenul
fiziologic, iar bidirecția „înainte-înapoi” (senzitivitate) va autogenera cogniția fenomenului; gândirea
lăuntrică, prin direcționarea fluxului, primit din mediu, va „modula” experiența
între memoriile deținute, imaginativ și trăire, adică a cunoaște sarcina de
îndeplinit (intelect) și sensul acesteia (a trăi); gândirea lăuntrică va
diferenția propria trăire de trăirea pentru „apartenența” la un grup social;
„apartenența” conditional la un grup social este reglementată de homeo-stazia filogenetică
culturală a specie umane;
homeo-stazia filogenetică culturală a speciei cuprinde toate memoriile
deținute, limbajul și gândirea logosului vieții, generate pentru a trăi.
Forța de
ascensiune „în sus” a „imaginilor” electrice memorate este dată de ritmul
energiei vitale, prin fenomenele de:
·
„apăsare” a presiunii tonalului
propriu asupra masei de memorii, asupra conștientului, ceea ce va duce la
absorbirea tonalului, fenomen numit „întunecare”, exprimat de trup ca „durere
de cap”;
·
„atenuare” a presiunii
tonalului asupra memoriilor deținute, ceea ce va determina procesul numit „adormire”, exprimat ca o „con-fuzie” intelectuală, între
interiorul trăit și exteriorul de viață.
·
„abatere” a „conștienței” (presiunii tonalului),
în care „imaginea” va fi deviată în „sus”; participarea pasivă a cadrului de referință
la act, acțiune, dată de percepția tonalului cuprins în „con-figurația”
preluată va determina „întunecarea” tonalului propriu;
·
„iluminare” a presiunii
tonalului, dată de ritmul vieții (bătaia inimii proprii), exprimată ca „a-cord”
(tonal) și exercitată de creier asupra lichidului cefalorahidian; tonalul
propriu va determina fenomenul de „trăire
înlăuntrul vieții” și va activa „con-știința”.
Raportul
stabilit între „presiunea” tonalului propriu și deplasarea memoriilor (masă) va
stabili fenomenul de cogniție și procesele de „interiorizare”.
„Interiorizarea”
presupune fenomenul de cogniție, care va discrima între „cunoscutul” conștient senzorial
(intelect) și cunoașterea, prin învățare. „Obișnuitul” tonalului propriu, ceea
ce numim „obicei” (trup intelectual) sau „stil de viață” (existență clară și
calmă a trupului), „ancorat” în memorii, va determina activarea sistemului de
recompensă a inteligenței, în fenomenul cogniției sau al învățării.
Fenomenul de
cogniție ajută la găsirea căii de acces pentru asigurarea cu energie vitală,
dintr-un flux electro-magnetic preluat, sincron cu trăirea unui fenomen natural. Fenomenul
de cogniție este o prelucrare interioară a fluxului preluat. Direcția
acordată atenției interioare, în timpul prelucrării fluxului sincron cu ceea ce
numim „obișnuitul” sau „firescul”, va „discrimina” sau va „decela” între „acolo”
și „aici” sau între „atunci” și „acum”.
„Aici” de-notă
funcționarea fiziologică a memoriilor extrasomatice filogenetice, ce dețin
cunoscutul și necunoscutul, legate de senzațiile trupului. Dis-poziția mentală,
intelectuală a obișnuitului, va
„reflecta” fluxul de „date” preluat din exterior, în intelect. „Raționalizarea”
acestuia va duce la întipărirea fluxul preluat, în memoriile celulare, ca
„senzații” ale trupului. „Raționalizarea” va genera „pre-supune-rea”
referitoare la existență. „Obișnuitul” rațional, stabilit de pasivitatea
inteligenței prin „colegătura” cu mediul de viață, va înregistra „discrepanța” experienței
personale ca „ciudată” sau ca „șansă” de experimentare a fenomenului natural.
„Acolo” de-notă
memoriile amintirilor anterioare și ale urmelor mne-zice deținute, prin
activarea nefocală a inteligenței. Activarea inteligenței va corela senzația
avută cu componentele mentale, prin integrarea „detaliului” (semnificației)
identificat. „Mentalizarea”, dată de inter-acția senzivității cu senzorialitatea,
din fluxul preluat, va genera „cunoașterea senzorială” referitoare la existență
și „flashuri”-le cunoașterii lăuntrice, ceea ce numim „meditație” pasivă.
„Firescul” inteligenței pasive va stabili „corelarea” dintre mediul de
viață și
experiența personală spontană, ceea ce numim „a trăi în bulă”. Ambele
vor fi înregistrate, prin entropia fenomenului trăit. Transferul de „semnificări”
și energie vitală, din procesul natural al fluxului, va fi „di-vers” interior,
ca și schimbarea produsă.
„Atunci” sau „dincolo”
denotă memoriile amintirilor anterioare și ale urmelor mne-zice ontogenetice deținute,
prin activarea inteligenței. „Conceptualizarea” sau „conceperea” va genera
„oportunitatea” de a trăi fenomenul natural, iar „colegătura” activă
(„obișnuitul” rațional) va înregistra trăirea avută, ca o experiență personală
„bizară”. „Obișnuitul” inteligenței active va stabili „co-relarea” cu
mediul de viață, ca o „conceptualizare” sau o „concepere” a experimentării
fenomenului natural. Transferul de „semnificări”, din procesul natural al
fluxului, va fi „in-vers” interior față de cel exterior, ca și schimbarea
energetică produsă. Descrierea unui fenomen natural trăit, prin apo-logie, va cuprinde „colegătura” „voinței” dintre conștientul
(mental) cu propriul tonal, ceea ce numim „a crede dacă văd”; fenomenele de
contra-facere verbală, a spuselor în
cuvinte, din pre-judecățile avute, sunt „voca-lizate” și făcute printr-o
pereche semantică sintactică surdo-mutuală. Contra-facerea comunicării, prin
„forța” electrică naturală a trupului, se face prin „învelirea” spuselor,
într-un „ambalaj”, ceea ce numim cuvinte semantice sintactice „subtituite”.
„Acum” de-notă
memoriile amintirilor anterioare și ale urmelor mene-zice ontogenetice deținute
și disponibilitatea de cognitivă a organismului, prin activarea inteligenței
focale. Activarea inteligenței focale va conecta senzația avută cu gândirea lăuntrică
și va genera logosul sintaxic, prin integrarea identificării „detaliului”
(semnificației) și a semnalului (tonalul) în con-figurația de viață sau în „perechea
semantică”.
„Transferul” energetic este „actarea”
sistemului de recompensă (inteligenței), care acționează în rețelele de
cogniție și în cablajele de învățare, ca înțelegere a fenomenelor.
„Reflexionarea”,
adică inter-acția tonală a senzivității cu tonalul senzorial, din fluxul
preluat, va genera „înțelegerea” referitoare la existența trupului. „Firescul”
inteligenței pasive focale va stabili „conectarea” cu mediul de viață și
experiența personală „în matricea electro-magnetică”. Ambele vor fi
înregistrate, prin sin-tropia trupului și prin sin-ergia cu fenomenul trăit.
Transferul de „semnificații” și energie vitală, ca și schimbarea produsă, din
procesul natural al fluxului, vor fi „re-verse” interior și exterior și în sus
și în jos.
Descrierea
experienței, unui fenomen natural trăit, prin
sin-tagme verbale semantice sintactice, va cuprinde „conectorul” (inteligența focală activă)
existent dintre trup și mediul său de viață sau va cuprinde „conectorul” (inteligența focală pasivă),
prin „voia” proprie, care va conecta memoriile deținute de tonalul fenomenului,
ca exprimare a inter-dependenței stabilite, prin conectarea cu fenomenul trăit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu