capitolul 2: a purta „crucea vieții”
Natura trupului
natural viu, ca „moștenire” de la mamiferele superioare, a unui trup uman, este
dată de cele „conținute” ca abilități naturale:
·
„a
fi conștient” - conștientul, are „in-corp-ora-tă” energia vigurozității
trupului, adică „codată”, ca tonal pasiv, din care se „aprovizionează”; energia
vigurozității „codată”, din conștient, conține toate datele existențiale sub
forma memoriilor, „obținute” de la genitori, prin transmitere genetică sau
ontogetic;
·
„a
avea forță” – adică a folosi energia vitală, dată de libidoul deținut și incorporate
în trup, în „criptarea” din memoriile celulare extrasomatice ale trupului;
libidoul trupului, este un „nod” energetic, ca vigurizitate stagnantă, în
întregul trupul; funcțiile biologice ale acestui „nod” sunt:
ü a re-simți
„durerea” interioară a trupului sau cea provocată din exterior;
ü a reacționa la „suferința”
trupului, ceea ce va genera actul de „prădare” energetică exterioară, ca metodă
de apărare și de protecție a trupului;
ü a asigura cunoașterea
senzorială, prin cele 5 simțuri electrice ale trupului: a vedea, a auzi, a
atinge, a mirosi și a gusta;
ü „a forma colegăt-uri”
energetice - adică de a colega trupul de sursele de hrană exterioare substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și abstracte; fenomenul este
realizat prin colegăturile de „filiație” cu genitorii sau prin legăturile de
„apartenență” la un grup social uman;
·
„a
exista” – conștientul și „nodul” energetic intelectual vor stabili „preferința”
com-port-a-mental-ă a trupului, pentru
„a fi val-i-dat”, în grupul de filiație sau în cel social aparținator, în
funcție de manifestarea corespunzătoare din memorii; „preferința”
comportamentală a trupului, ca exprimare a integralității în mediul de viață,
are funcțiile biologice de a:
ü integra trupul,
prin „oglindire, în specia „aparținătoare”
umană, integrare necesară obținerii de resurse existențiale substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și abstracte;
ü „re-cunoaște”
perechea potrivită și necesară, pentru actele de „rut” sexual și pentru
perpetuarea specie umane.
Această „programare”
privind existența viețuitorului trup, cu trup mamifer superior, în decursul
evoluției speciilor, în cazul omului, s-a transformat, ca funcționalitate și ca
efecte asupra mediului de viață.
Un trup uman, în
dezvoltarea și evoluția sa, în funcție de combinația tonalelor active și
pasive, are patru direcții de actare și de activitate, ceea ce numim „crucea”
purtată în viață.
Funcționalitatea
naturală a trupului a fost „trans-mut-ată” în mecanismul de „a-just-are” a
existenței, care va determina:
·
a îndrăzni conștient – natura
trupului stabilește starea de a fi conștient, prin actarea intelectuală sau prin
actare intelectuală, adică prin folosirea propriilor memorii sau a resurselor
exterioare;
·
acționarea
intelectuală activă
de-notă o „aliniere” la trăirea trecutului, înregistrat în memoriile senzoriale
ale trupului; „alinirea” va genera explorarea mediului, în căutarea
satisfacerii plăcerii substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale și senzuale a trupului,
cuprinsă în „pre-judecățile” ancorate; „inerția” la trupul trecutului va fi
exprimată ca o frică, față de pierderea energetică și de eșec al trăirii sau ca
„șiretenie” și „viclenie”, prin „dez-bate-rea” fenomenului trăit; actarea
intelectuală va genera eliberarea „șireteniilor” sau „vicleniilor” ancorate,
ceea ce de-numim „așa sunt!”;
·
a avea putință
și îndrăzneala trupului– prin cunoașterea propriul tonal existential al
trupului, care conferă:
ü „forța de a
impune” mediului, de „ordonare” a mediului exterior, dată de cunoașterea
propriul tonal activ, ceea ce de-numim „per-vers-iunea” semnificării făcute;
tonalul activ va genera exprimarea unei „lipse” sau unui „exces” al
semnificării; „per-versiunea”, efectuată asupra altei ființe, va genera excitarea focarelor memoriei existente sau
formarea unui „nod” energetic (focar activ) în memorii; „forța de a impune”
mediului de-notă „pre-tenția” făcută, prin „ordon-area” altuia, pentru a fi
ceea ce nu este trupește; tonalele active exercitate asupra altei ființe vor
genera „traumele” acesteia;
ü „țelul” fiecărui trup, prin
identificarea „nodurilor” energetice existente sau prin formarea altor „nuclee”
(focare) energetice conștiente; existența „nodurilor” energetice pasive,
prezente în memoriile extrasomatice, de-notă „lipsa” celuilalt interior, în
„oglindirea” electro-magnetică a spațiului di-adică interior; actarea
intelectuală magnetic pasivă de-notă explorarea propriei profunzimi a trupului
și supunerea conștientă în experiența avută, „ancorată” în memoriile
ontogentice; actarea intelectuală va genera eliberarea „credințelor” preluate
de la genitori, prin „moștenirea” genetică și deținute în propria memorie
ontogentică;
ü „ținta” existențială a unei finite umane, care prin știința
propriul tonal pasiv atinge însușirea unui mecanism de gândire
lăuntrică proprie, prin care este realizată „creația” proprie; „țelul” de-notă competența
de a NU se „con-forma” tonalelor active,ca ordin al impulsului sensorial al trupului
sau la inter-dicția acestuia;
·
a voi „libertatea” – prin
participarea trupului la schimbul energetic, cu alt organism sau cu mediul de
viață, ceea ce numim „co-opera-re” și făptuire, în schimbul realizat prin
tonalul:
ü activ, care este
ne-omni-direcțional, fiind o expresie a „firii” trupului mamifer ; „firea” trupului de-notă
nevoia de energie vitală și „lipsa” interioară a acesteia;
ü pasiv, care este
omni-direcțional, va „împământa” fenomenul trait în trup, în memorii și va
schimba mediul de viață, interior și exterior; schimbul realizat prin tonalul
pasiv este „precis” în „a da” energie vitală, adică este un „analog” al spațiului di-adică interior, deținut;
calitățile esențiale, deținute de ființă, sunt existente în matricea
existențială a interiorului, ca stare de „con-știință”;
·
a trăi
fenomenele vieții, prin rularea existenței trupului – dată de capacitatea de a asculta tonalele active și
pasive ale vieții; natura minții stabilește „prezența” gravitonului în viața
trupului (spațiul di-adică interior) sau în cea a mediului (spațiul di-adică
exterior); spațiul di-adică interior conține intuiția crezului de viață, stabilită prin in-tact; vigilența trupului
va stabili „aspirația” „exactă” a cadrelor de con-viețuire, din mediu; spațiul
di-adică exterior conține „con-figur-ațiile” de viață „lipsă”, prin „oglindire”
electro-magnetică; calitățile esențiale ale trupului ca „di-leme” comportamentale
și personalitatea ființei, ca „pre-di-lecții”, ce vor fi exprimate, ca o
„împlinire”, prin unificarea actelor de creație,
prin a gândi și de a trăi trupește, ca
exprimare a „talentului” de a trăi
trupește fenomenele vieții.
Mecanismul de
„ajustare”, ca funcționare a componentelor nervoase ale trupului cuprinde
etapele de:
·
„fire” a
conștientului trupesc–
care adaptează trupul la „mentalitatea” sau de „ideologia” avute, prin normele
de con-viețuire sau prin cadrele de con-viețuire, „ancorate”, ca memorii
filogenetice sau ca memorii ontogenetice; „alegerea” susținerii unei stări de
„plăcere” a trupului va genera gândurile conștiente, prin „colegăturile” cu
„nodurile” filogenetice, între memoriile deținute și a „simți” sensorial; gândurile
conștiente vor defini comportamentul de „reacție” sau de „răspuns” al trupului,
față de excitanții preluați; gândurile conștiente, prin „repetiție” vor fi cele
de fantasmare, de evadare din epicentrul existențial al trupului și vor duce la
formarea „obiceiurilor” sau „rutinei”, ca mod de viață; „natura” trupului
stabilită prin gând conștient, va genera „abatererile” date de memoria speciei
sau de memoria personală, de la homeo-stazia naturală a trupului uman și în
cele două extreme, ale direcțiilor opuse magnetic, definite prin magnetismul:
ü activ, ca „apo-stazie”, ca întruchipare a
memoriilor necunoscute;
ü pasiv, ca „ipo-stazie” a conștientului, ca haos al
memoriilor necunoscute.
·
„acomodare” a trupului (în 24 ore de
la preluarea excitantului); „acomodarea”
se face prin contracarea tonalului, la nivelul trupului fizic; contracarea este
o forța irațională reprezentată de „amuțirea” fricii existențialea trupului,
dată de „mentalitatea” sau „ideologia” deținute, prin aspectul activ magnetic;
contracararea energetică este re-simțită ca o stare de „tremurat” sau de
„transpirație”; „trans-vers-ia” va genera „învățarea” fenomenului vieții;
„învățarea” constă în modificarea stării conștientului, prin undele cerebrale
gamma și prin aspectele pasive magnetice ale epicentrului trupesc; „capacitatea” este „calitatea” trupului de
a con-verti semnalele electrice, preluate din mediul de viață, în tonalele
complementare, prezente în „con-figur-ații de viață” sau în „vocabule”.
Trupurile umane conțin natural
energia vitală (posesie) și au autocontrolul schimbului de energie vitală, în
mediul de viață.
„Însușirile”
unui trup sunt date de deprinderile acestuia. „Deprinderea” însușită – dată de
„capacitatea” trupului de a avea siguranță
neuronală, este exprimată ca „toleranță” a semnificării, ca „predictibilitate” (conștiență magnetică),
între „abstinența” intelectuală a semnificației și „provocarea” trupească a
plăcerii; „deprinderea” însușită ajută
la funcționarea trupului ca un „tot”,
prin structurile deținute. „Deprinderea” însușită este o alternanță a fenomenelor, derulate în conștient, ca „atenție” (citire) și ca „acord” (autor), dat fenomenului trăit.
Exprimarea
comportamentală a trupului, într-un grup social, ca „deprindere” lipsă este o
„abilitate” necunoscută, care va acta conștient și cu efecte necunoscute, în
inter-conectarea cu mediul.
„Însușirile”,
unui trup mamifer superior, vor genera, pentru însușirea deprinderii lipsă, ceea
ce numim „dresaj”, ca aplicație conștientă a unei:
·
„instrucții” – dată de
funcționarea automată a trupului, ca mamifestare a memoriilor deținute;
manifestarea memoriilor deținute sunt expresia „moștenirilor” filogenetice
mamifere sau a celor genetice familiare, „moștenite” la încarnare; replicarea
evenimentelor trecute, date de „identificarea”
trupului cu evenimentul trăit și cunoscut ca memorie, are loc prin detecția
cadrului de referință al fenomenului și prin actarea inteligenței pasive,
necesară producerii neurotransmițătorilor chimici, pentru „con-formarea”
trupului la fenomenul trăit; „identificarea”
poate fi o dublă posesie, în duble aspecte ale:
ü semnificației necunoscute
conștient, dar cunoscută în memorii; „identificarea”
semnificațiilor din evenimentul trăit, ca prezent identic celui memorat, este
analogă fenomenului de „posesie” a
energiei vitale, în trup; a fi „posedat”, de propriile memorii, ca formă a „excitantului”
preluat din mediu și care excită „nodul” energetic, aflat în memorii, de-notă
lipsa „identificării” exacte a semnificației preluate;
ü tonalului
ne-cunoscut, ca „nod” energetic; a fi „posedat” tonal de-notă „întruchiparea”
secvenței con-figurațiilor preluate, în propriile memorii, ca „mimetism” a
acestora și „identificate” în exprimarea comportamentală a celuilalt; „identificarea” tonală exterioară se face
prin „atingerea” tonalului existential trupesc, cunoscut conștient ca
„superstiție” filogenetică sau „moștenită” genetic și aflată în mediul exterior, urmată de
interiorizarea acesteia; tonalul necunoscut,
preluat din mediu, va acta prin generarea „fascinației” inconștiente,
față de evenimentul trăit, sincron cu prăduirea tonalului propriu conținut; a
fi „posedat” de tonalele propriei memorii sau de tonalul altui organism,
preluat din mediu și care excită „nodul” energetic al memoriilor, de-notă lipsa
controlului energiei vitale a trupului și necunoașterea mecanismelor de schimb;
„identificarea” tonală, identică
memoriei, de-notă lipsa unei „deprinderi” sau necunoașterea propriului conținut
tonal existențial;
·
„invenții”- dată de funcționarea componentei
mentale, ca „deprinderi” ale memoriilor necunoscute raționale, prin:
ü
prezumții
sau născociri, care sunt imitații ale tiparelor moștenite sau preluate, din
mediu, ca „dovezi” exterioare ale
deprinderii memorate;
ü
supoziții
logice, date de calculul conștient și voluntar, induse în purtarea „imitației”, moștenite sau
preluate, sub forma unui „rol” trupesc;, „deprinderile” imaginative, necunoscute, conținute în
memorii, sunt „îmbibări” sau „invadări” necunoscute ale semnificărilor de viață
sau a perechilor semantice deținute, dar exprimate;
ü
implicare
în alegerea făcută de conștient, prin actarea conștientă și voluntară a
„rolului” imprimat de trup; „deprinderile” necunoscute, dar „ancorate” sunt
vulnerabilități, exprimate ca „roluri” de procrastinare a conștientului, care
vor genera suferința, echivalentă suferinței mamiferului;
ü
aplicarea
unei „deprinderi” necunoscute, dar „ancorată” în memorii va genera o abilitate de exprimare trupească,
prin actarea tonală deținută.
·
„con-venții” - date de funcționarea componentei mentale, ca
„preocupări” ancorate în conștient;
ü
intelectualizare,
prin compararea cu memoriile deținute, care va genera „con-venția” mentală echivalentă, aplicată mediului; „aplicația”
modului comportamental al convenției gândite, în evenimentele prezente, are loc
prin „detecția” actului de efectuat și
prin acționarea cadrului de referință, ca
pasiv, omni-direcțional;
ü
conceptualizare,
în care convenția este o „apreciere” dată de funcționarea conștientului, prin cunoașterea
senzorială și prin re-cunoaște-rea cadrului de con-viețuire „ancorat”; gândirea
lăuntrică a trăirii trupești, în care convenția este unică și personală, ca
rezultat de răspuns a celor preluate din mediu;
·
„explicații” – date de
re-cunoaște-rea cadrului de con-viețuire (evaluare) memorat ca o cunoaștere
existențială a trupului, ca „pre-di-lecție”a ființei ancorată magnetic:
ü
activ,
în care „explicația” fenomenului, va
fi dată funcționarea componentei mentale; „aplicația” comportamentală prin „detecția” actului de efectuat și prin
acționarea cadrului de referință va genera exprimarea „rolul” trupului
conștient, ca mod comportamental, previzibil și predictibil, necesar
desfășurării evenimentului și „dezvăluirii” schimbării necesare, ceea ce numim
„împărtășire”;
ü
pasiv,
ca semnificare omni-direcțională este un
„model” superior al cadrului de referință existențial trupesc deținut, ca o
„cunoaștere” conștientă a „tonalului” propriu; „modelul” superior va fi
exprimat ca o „relevare” a noului și
a necesității de schimbare, în propriile memorii deținute și în conectarea cu
mediul de viață; undele cerebrale electrice tetha vor fi co-relate cu undele
magnetice gamma ale inteligenței focale; filtrarea spontană a evenimentului
trăit va genera „percepția” adevărului evenimentului existențial, dat de
„semnificarea” cuprinsă.
„Pre-dic-torul”,
ca sunet al cadrului de referință personal, deținut de trup (inteligență
focală), va defini „homeo-stazia”
interioară și „sin-tropia” trupului
cu mediul. „Pre-dic-torul” va activa „însușirea” (înzestarea) comportamentală a
trupului, din filogenia speciei, necesară acțiunii sau va activa „deprinderea”
„ancorată”. „Pre-dic-torul” este folosit în „gestionarea” rețelei neuronale,
pentru dezvoltarea „înzestrării” și pentru evoluția „deprinderii” (modularea)
acesteia.
Folosirea „pre-dictorilor”, ca sunete va determina actul de funcționare:
·
automată a trupului; actul „conștient” este specific
mamiferelor, grupă a animalelor, în care este încadrat și omul, ca filogenie
naturală; actele de funcționare automată ale trupului sunt „codate” în ADN-ul
speciei și „criptate” în memoriile filogenetice ale trupului;
·
mentală, ca raționament
logic și demonstrative al secvențierii „semnificațiilor”, în „con-figur-ațiile” de viață, ceea ce numim
„raționalizare”;
·
a gândirii
lăuntrice,
pentru asocierea necesară în formarea „conceptelor”, sub forma „con-figur-ațiilor
de viață” sau pentru „identificarea” semnificărilor, ceea ce numim
„conceptualizare”; gândirea poate fi dată de „colegarea” sau de „conectarea”
„semnificațiilor” cu tonalul; conceptele deținute, numite „principii de viață”
pot fi „codate” sau „criptate” (secrete), în memoriile ontogenetice ale
organismului;
·
a actului de
„con-știință”,
care este specific speciei umane; actele de „gândire” ale „con-științei”, sunt secvențieri
ale con-figur-ațiilor de viață, ca produs al imaginării fenomenului și cogniției
fenomenului trăit; actul sau acțiunea „con-științei” sunt determinate de
direcția semnificației și de „sensul” „ordinii” etapelor cuprinse în imprimarea „con-figur-ației”.
Homeo-stazia trupului
definește „integritatea” trupului și
„integralitatea” ființei, în mediul
de viață. Pentru om, homeo-stazia „integrității”
este „di-lema” de „înțelegere” a
fenomenului trait, iar homeo-stazia „integralității”
este „pre-di-lecția” comportamentală a
ființei, în actele de „cogniție” și de „învățare” ceea ce numim „umanitate”.
Homeo-stazia
internă a unei finite este un echilibru
realizat între punctul de referință și cadrele de con-viețuire (lumină și
sunet) realizată prin mecanismul de „ajustare” a cadrului de referință din trup,
prin „trans-muta-re” și „trans-vers-i-e”. Mecanismul de „ajustare” este dat de funcționarea
sistemului nervos central și periferic, care asigură senzorialitatea și senzitivitatea
unui trup.
Pre-dispoziția
mentală a trupului față de mecanismul de „ajustare” va determina homeo-stazia acestuia,
ca „deprindere” sau ca „pre-di-lecție” și „di-lemă”. Pre-dis-poziția conștientului
va defini „priceperea” în „deprindere” (prin empatie, prin rutină sau prin
conectare) și exersarea „deprinderii”.
Mecanismul de
„ajustare” a tonalelor, prin „trans-muta-rea” și „trans-vers-i-a”, făcută de
către conștient, este dat de funcționarea a două sisteme nervoase centrale:
·
sistemul
canabinoid
– care triază trăirea și re-cunoaște „strălucirea” datelor din excitanții
preluați; „strălucirea” asigură „descoperirea”, sub forma unui „concept
uluitor”; reflectarea excitantului preluat în conștient sau în epicentrul existential
al trupului va activa „inteligența”, ca „abilitate” de a trăi; abilitatea va
stabili „toleranța” sau „pofta” trupului, pentru fenomenul trăit; „toleranța”
va fi re-simțită, prin senzorialitate, ca o „cădere în gol”, adică a trăi
evenimentul din trup, prin activarea
mecanismului;
·
sistemul
antiopiaceu
– care re-cunoaște „umbra” datelor din excitanți
(răceala), interpretată ca „pericol”, „șoc”, „rană” sau „cruzime” (a crea
durere) produse în trup; „umbra” va activa „anxietatea” și „insatisfacția”
trupului față de cele trăite, re-simțite prin senzitivitate ca un „țiuit” în
ureche.
Detecția
contrastelor tonale, din excitanții recepționați din mediu, va activa
mecanismul de „ajustare” al epicentrului existential al trupului. Excitantul exterior care cuprinde un „contrast”, dat de
„semnalul” tonalului, ce va de-nota un sens opus (antiorar) de „trans-muta-re”
și „trans-vers-i-e” a conștientului, către memoriile filogenetice mamifere sau
către memoriile ontogenetice.
Natura trupului
va asigura, în starea de veghe, ceea ce numim „meditație”, adică a vizualiza electric
sau nu memoriile deținute de organism, după recepționarea unui excitant
exterior. „Observatorul” (eu trupesc) va nara experiența interioară (a vorbi) colegată
de un obiect, o altă ființă, iar „martorul” (alter-eu) va cuvânta, prin
generarea perechilor semantice ale limbajului sau perechilor sintaxice ale
logosului, colegate sau conexate în secvențierea „con-figur-ației de viață”
din fluxul preluat.
„De-prinde-rea”
și „între-prinde-rea” trupului, ca „observator” intelectual sau ca „martor” viețuitor vor induce:
·
senzorialitatea trupului, prin meditația
activă (cu implicarea energiei vitale a trupului), care va fi dată de observatorul intelectual, prin
interpretarea fluxului senzorial generat, în trup, în con-tactul cu fluxul
electro-magnetic preluat; implicarea energiei vitale a trupului va genera
„somnul” (în-cap-sula-rea) minții; starea va fi cea de „întărire” a trupului,
prin judecata rațională logică și demosntrativă, a pre-supus-ului (inventat)
fenomen de-rulat, prin „dis-trage-rea” tonalului din fenomen; experiența
interioară de „reflecție” a realității exterioare în trup, va fi subiectivă, de
„așteptare” a con-firmării memoriilor deținute și de preluare a „controlului”
asupra mediului exterior, pentru „ex-tracția” energiei vitale din fenomen sau
din altă ființă;
·
deprinderea
avută
de trup -prin starea de „veghe” a
trupului (tonalul conținut) egală cu starea de „veghe” a conștientului, adică
meditația activă (cu implicarea energiei vitale a trupului), dată de cogniția
și înțelegerea semnificărilor preluate din fluxul electro-magnetic; implicarea
energiei vitale proprii a trupului, în fenomenul natural trăit, va duce la
„distanța-rea” față de fenomenul natural, real;
·
senzitivitatea
și coritmarea
deținute în con-știință,în funcționarea trează a „minții”, dată de neuro-bi-o-logia
cablajului electro-magnetic, înseamnă direcționarea fluxului de culoare și
sunet, din fenomenul trăit și conectarea cu acesta, ceea ce numim „clar-i-fi-care”,
în punctul focal al existenței (identitate); experiența subiectivă va fi făcută
cu detașare obiectivă, ceea ce numim „contemplare” pasivă a „texturii” vieții;
„discernământul” va asigura conexiunea multiplă între diverse componente ale
ființei;
·
a trăi fenomenul
în stare de vigilență,
conferită de „di-lema” magnetică și de „pre-di-lecția” ființei avute; starea de
vigilență este o „contemplare pasivă”
dată de claritudinea trupului, prin stabilitatea energiei vitale, ceea
ce de-numim „conștientizare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu