Lumea de lângă noi

 

A înțelege procesul vieții înseamnă a determina potențialul deținut de trup să urmeze modelul natural de gândire a „gândului” uman.

Conceptul este o o con-figurație a „semnificării”, dată de semnificație, în dubla sarcină – pozitivă și negativă -  și cu tonalele complementare, în dubla actarea  a tonalului – pasivă și activă.  

„Uniunea”, din con-cep-t, dintre semnificație și tonal, va urma „calea” „ancorării” în memorii, dată de:

·        reflectarea  reciprocă a celor două fețe ale sarcinilor electrice– în care se formează, între semnificație și tonal, o „legătură de companie”, prin „afinitatea” necontrolată a fețelor semnificației complementare, adică fără influențe reciproce ale tonalului asupra sarcinilor semnificației, care va determina con-figur-ația de:

ü  „dis-torsiune cognitivă”, în care partea pasivă a tonalului va fi „indiferentă”, față de semnificația de sarcină negativă și va determina „moartea” acesteia, adică va „închide” semnificația de sarcină negativă, ceea ce numim „cript-are”; „închiderea” semnificației de sarcină negativă va genera „ispita” pentru alt tonal pasiv, ca „plăcere” a creierului; „indiferența” părții active a tonalului va genera „lupta” pentru satisfacerea puterii conținute, adică va „ancora” și va „ascunde” „dis-torsiunea cognitivă”, prin partea tonalului pasiv; „dis-torsiunile cognitive” sunt „credințe” mamifere, preluate prin trasmiterea filogenetică a speciei sau „înscripții” preluate prin moștenire, de la genitori, ca pre-concepții sau pre-judecăți;

ü  „dis-torsiune afectivă”, în care partea pasivă a tonalului va „urî”, partea semnificației de sarcină pozitivă și va determina „gelozia” față de semnificația pozitivă și „posesivitatea” acesteia, prin „închidererea” în tonalul pasiv, ceea ce numim „in-cript-are”; „in-cript-area” va genera „ispita” pentru alt tonal pasiv, ca „plăcere” a creierului; „ura” părții pasive a tonalului va genera „lupta” pentru puterea de a satisface, adică va „ancora” „dis-torsiunea afectivă”; „dis-torsiunile afective” sunt „pre-judecăți” intelectuale efectuate ontogenetic asupra schimbului energetic sau „înscripții” „in-cript-ate”, preluate prin moștenire, de la genitori, ca urme mne-zice.

Dis-torsiunile cognitive vor forma în memorii con-vingerile, iar cele afective vor forma pre-judecățile intelectuale, adică „traumele” intelectuale.

„Con-vingerile mentale”, sunt deținute în memoriile ontogenetice ale organismului, sub forma secvențierii semnificărilor aflate în „con-figurațiile ancorate” extrasomatic.  Dinamica cerebrală realizată, prin „proiecții” ale acestor „ancorări”, este, pentru altul, o „cap-cană” intelectuală,  dată de forța de atracție electrică, care va genera „interpretarea” semantică a con-cep-tului sau „interpretarea” ca „rol” faptic substanțial, circumstanțial, conjunctural, pentru a găsi partea „lipsă” complementară, din conexiunile dintre semnificație și tonal –  ca exprimare a con-figur-ației sau a  perechii semantice, ca „rimă” și „ritm” conținute,  care va determina:

ü  învățarea - în care partea activă a tonalului va fi „dizolvată”, în tonalul pasiv, asigurându-se „protecția” semnificației de sarcină pozitivă; codarea con-figur-ației va fi „plăcere” a creierului, adică va „ancora” „noua semnificație”, în „golurile” memoriei;

ü  schimbul energetic – în care con-figur-ația „semnificării”, este o „con-figur-ație de viață” interioară, prin semnificația, în dubla sarcină – pozitivă și negativă - cu tonalele complementare și în dubla actarea  a tonalului – pasivă și activă; „con-figur-ația de viață” interioară, va  defini funcționalitatea structurilor nervoase în  actele de gnoză și de înțelegere, ceea ce numim „cunoaștere”. 

Conceptul gândit poate fi o „reacție” sau un „răspuns”.

„Reacția” este dată de partea automată de funcționare a structurilor nervoase, deținute de creierul trupului. „Reacția” poate fi determinată de gândul conștient (ceea ce numim „a știi”) ce prezintă o uluire, o disperare, o groază, o consternare, ce vor determina o rezistență, o dependență, o deprimare, o  inutilitate sau o respingere. Comportamentul rezultat va fi cel de „îndreptățire” – iresponsabil și compulsiv, ceea ce numim „adicția” obiceiului. „Obiceiul” ancorat va fi automat, jalnic, de orbire și de hău. Păstrarea „obiceiului” va duce la autoconservarea memoriilor și la proiectarea și propagarea memoriilor deținute. „Obiceiurile” învățate și ancorate în memorii se numesc „con-vingeri”, „pre-judecăți” sau „credințe”.

„Răspunsul” este individual „autonom”, „unic” și „inter-activ”. „Răspunsul” este o „con-figur-ație” sau o „normă de con-viețuire” existențială ce influențează participanții din fenomenul desfășurat. Conceptul con-figur-ației existențiale este o secvențiere a semnificațiilor, o „gramatică generativă a logosului”, care cuprinde ambele părți ale „rimei” semnificării din perechea semantică a logosului, dintre mental și mintal: conștientul și conștiența, vor fi implicate în actul trăirii fenomenului.

„Acordul” definește autonomia trupului, unicitatea individului și autenticitatea gândirii ființei. „Impulsul” conține „acordul”, fiind definit de „mișcarea” imprimată semnificărilor ca „direcție” și „sens”. Adevărul real este o „zămislire” a con-științei umane, ca „intenție” de a trăi viața, în și prin trup. „Intenția” exteriorizată o numim „semnal” sau „semnificare”. „Semnificația” exterioară este electrică și re-simțită prin senzitivitatea trupului, iar „semnalul” exterior este magnetic și este captat prin senzitivitate.

„Acordul” poate fi dat de:

·        „intenția” „propulsată” exterior,  prin „ritmul” bătăilor inimii și exprimată comportamental exterior ca  „di-leme”  ale „abilităților” sau „deprinderilor”; „intenția” „radiantă” exterior, ce conține „conectarea” dintre „semnificația” electrică și  „semnal” și  este propulsată ca „semnificare”.

·        „co-relația” dintre secvența de bază a memoriilor și pre-dispoziția ritmului de viață, ce va  structura organizarea mentală personală, exprimată ca o capacitate sau ca o opțiune;

Ritmul bătăilor inimii este un indicator trupesc al procesului de „acord”. Pulsul inimii de 76 bătăi/minut definește „calmul” psihic și procesul „exact” de includere a semnificației și cadrului de referință omni-direcționale, în secvențierea fenomenului trăit. Ritmul bătăilor inimii propulsează exterior semnificările, în vederea comunicării.

„Impulsul”, față de mediul de viață poate fi un „angajament” intelectual, sub forma „opoziției” sau a „compensării” semnificării, ca „di-lemă de viață” exprimată, în forma unui „duplicat” al vieții interioare, ca „intenție”.

Aptitudinea, magnetic activă, ce va conține con-figur-ațiile omni-direcționale este numită capacitate de „pricepere” și va conduce la „individuarea” trupului, în mediul de viață. „Priceperea” este dată de cunoașterea „temei de viață”, ca „imaginare a semnificării”, ca „direcție” și „sens” ale tonalului cuprins, Mișcarea activă a cadrelor de referință omni-direcționale, ca „deprindere” dobândită, adică în sensul antiorar, „înapoi”-„des-înfășurare”, va determina „împământarea” intenției, adică materializarea con-figur-ației de viață sau a „normei de con-viețuire”, în propriul trup (necesar adaptării acestuia) și în mediul de viață (schimbare).  

Aptitudinea, magnetic pasivă, este o „abilitate” de „compensare” cu energie vitală, exprimată ca o „rușine socială” sau ca o „suferință” interioară a trupului. „Rușinea socială” sau „suferința” interioară sunt generate de decajul existent între adevărul existențial al trupului și presiunea socială exercitată de mediu. Aptitudinea, numită „abilitate” de „opoziție” a trupului va determina „infatuarea” de viață, care va conduce la „individualizarea” ființei (auto-distrugerea) și „impresionarea” mediului de viață; autodistrugerea este datorată absorbției energiilor din mediu.  Mișcarea pasivă, adică sensul orar, „înainte”-„înfășurare” va determina „replicarea” randomică a  con-vingerii, pre-judecății sau a credinței memorate, adică „influențarea” mediului pentru schimbare, prin „con-formarea” acestuia, la cele cunoscute.  

Aptitudinile magnetice „propulsează” „con-figur-ațiile” „con-vingerile” sau „credințele”, prin impulsul dat dinspre interior spre exterior.

„Iradierea” sau „propulsarea” poate fi făcută de către intelect, prin forța central nervoasă, în cele două extreme electrice de sarcină:

·        negativă a „nodurilor” memoriilor filogenetice sau ontogenetice, care conțin „credințele” ancorate; „propulsarea” este realizată prin „abilitatea” de „proiecție” care va „influența” mediul; propulsia va conține  cadrele de referință memorizate; forța centrală nervoasă este de-numită „principiu”; „principiile” sunt dobândite, prin autoînvățarea intelectuală a „noțiunilor” substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale, ca „reguli” autoimpuse sau sub forma normelor de con-viețuire; condiționarea socială se face prin folosința normelor de con-viețuire impuse; normele de con-viețuire sunt cadre de con-viețuire „ancorate”, prin magnetism activ;

·        pozitivă a „nucleelor” de excitație cerebrală, care conțin con-figur-ațiile de viață ancorate; „propulsarea” este realizată prin „abilitatea” de „radianță” care va „afișa” semnificarea secvențierii.

Identitatea de gen, în cele două extreme magnetice, poate fi exprimată prin:

·        „tăcere” activă; „iradierea” este realizată prin „priceperea” „calculului” rațional în definirea unei „con-figurații” existențiale; conceptele sunt emise în spațiul di-adică exterior;

·        „oralizare” sau „intonare” pasivă; „deprinderea” va asigura transferul și contra-transferul energiei vitale, din mediu în ființă și invers și va „determina” acțiunea desfășurată în spațiul di-adică exterior.