Lumea de lângă noi

 

Evenimentele vieții sunt definite de electromagnetismului trupului și de cel al mediului de viață. Existența este dată de fenomenul vieții trăite interior, în combinația cu trupul deținut și exterior cu mediul de viață.

Fenomenul trăirii este dezvoltat și procesat, pentru evoluție, în colaborare cu memoriilor deținute. Trupul  deține, prin procesul fecundației ovulului „date” captate prin transmitere de la genitori și „date” captate prin transmiterea filogenetică, de la mamiferele superioare.

„Datele” moștenite pot fi:

·        „codate”, prin transmitere filogenetică, adică cele conțin mecanismele de funcționare ale trupului, prin ADN; ADN conține și logosul necesar verbalizării sau oralizării;

·        „criptate”, sub forma „credințelor”, adică „amprentări” făcute de către genitori; „amprentările” făcute, intelectual sau afectiv pot fi: în planul personal sau în planul social al speciei de proveniență; transmiterea de la genitorii individului asigură, prin cromozomii de sex, lanțul relațional, între ascendenți și descendenți și logosul sau limbajul folosit, în filiația stabilită;

·        „spirale de date”, din „nodurile” de exitație cerebrală, folosite ulterior în generarea „logosului” sau „limbajului”;

·        „spiralele de date”, din nuceele de excitațiecerebrale, care sunt „con-figur-ații de viață” sau „norme de con-viețuire”, ce cuprind imagini (semnificații) cu cadrele de referință ale sunetelor complementare omni-direcționale.

Lanțul  corelațional conține „date” legate de activitatea tonală pasivă a intelectului și de activitatea tonală pasivă a trupului, în patru direcții „colegare” și de actare duală, privind modul de gândire aplicat existenței trupului în „aprecierea” sau „evaluarea” acestuia.

Cele două cadre de referință magnetice, activ și pasiv, ceea ce numim „genul” organismului, definesc „autoritatea normativă” a existenței umane (energia vitală conținută) și le numim „viață” (tonal pasiv) sau „moarte” (tonal activ) existente, într-un fenomen natural de trăire.

Credința culturală determinată de necunoașterea efectelor tonale va genera „singurătatea” și „descurajarea” existențială a trupului. Credințele culturale sunt exprimate în „ideologii” delirante sau ca superstiții aberante, care vor „inventa” dificultăți existențiale, pentru trup. „Credințele” amprentate de către genitori pot determina „delirul” de filiație, prin determinarea „rolului” intelectual de „autor” (a energiei tonale active). „Delirul” de filiație este generat de atribuirea unor „calități”, „puteri” sau „daruri” previzibile și predictibile, ca potențial al funcționării intelectuale.

Credința dobândită despre modul de a fi „fericit” este un „rol” indus, prin „ancorarea” influențelor sociale toxice, date de „cultură” sau de „tradiție”. „Rolul” indus genetic, de către ascendenți, va imprima raportul conștient al trupului  privind „dorințele” și „atenția” acordată acestora în inter-relaționare și inter-dependența energiei vitale. „Amprenta” de fuziune, pusă individului, de către genitori, va fi exprimată ca o neputință de a părăsi o „filiație” sau o „apartenență”, va genera „fixația” de a suferi existential trupesc. „Fixația” gândului format conștient va genera „fuga”, „încremenirea” sau „lupta” trupului.

„Rolul” indus genetic, de către ascendenți, prin cromozomul de sex trupesc al ființei, este o credința dobândită prin ancorarea magnetic activă, deținută de spermatozoid, a întipăririlor „semnificațiilor”, legate de „cultură” și de „socializarea” în grupul de filiație sau de apartenență. Credința va genera „imaginarea” conștientă de a fi un ghid și de a fi un model, de „atotștiutor” pentru alți indivizi, cu obligația altora de a umple „golul” de energie vitală. „Imaginea” conștientă va deveni o „limitare a gândirii proprii” în a nu vedea suferința altora, prin ascunderea (criptarea) temerii de eșec, a intoleranței, a violenței în schimbul energetic. Ancorările magnetic active cuprind modul de „fugă”, „încremenire” sau „luptă” al trupului, folosind tonalele active, în schimbul energetic, prin „simularea” feminității sau a virilității, exprimată prin minciunile proferate, drept „mască” a „fuziunilor”, a „simbiozei” sau a  „sacrificiului” trupesc.  Insatisfacția trupului generată, de lipsa energetică, va declanșa „fuga”, „încremenirea” sau „lupta” pentru dominarea celuilalt, exprimată prin „proiecții” de vinovăție a celuilalt, pentru cele nerealizatede propriul trup. A trăi cultura socială „ancorată” magnetic activ este o „se-par-ație”, față de esențialul unic al ființei, ceea ce va determina „goliciunea” ființei. Tonalul activ va fi exprimat ca o „spirală de abstracție” a vieții trupului, din interior spre exterior, în mediul de viață, prin „perechea semantică” transformată și transversată, a limbajului semantic sintactic.

Crezul dobândit prin ancorarea pasivă a unei „credinței” va imprima „imaginativul” conștient de „dăruire” a cunoașterii și de „datorie” în schimbul energetic, pentru alți indivizi, cu obligația altora de a se „supune” dirijării „căii” de inter-conectare și inter-dependență. Ancorările magnetic pasive  cuprind modul de „fuga”, „încremenire” sau „lupta” ale tonalelor active, prin „încredințarea” celuilalt. Tonalul pasiv al unei ființe este „voia” trupului acesteia și trebuie trăit pentru a fi înțeles. Tonalul pasiv va fi exprimat ca o „spirală de date” a vieții interioare, transmutată și transversată, spre exterior, în mediul de viață, prin „perechea semantică” a logosului sintaxic.

„Criptarea” și „codarea” perechilor semantice se face cu ajutorul spiralelor de abstracții sau a spiralelor de date, în construcția acestora. „Criptarea” din „spiralele de abstracții” este o „anagramă” a semnificațiilor cuprinse, făcută prin „con-topi-rea” acestora cu cadrele de referință conținute. De exemplu: cuvintele pâine și câine. Codarea cuprinsă în „spiralele de date” poate fi comparată analogic cu „literele” alfabetului. De exemplu: cuvântul „tepală”, care poate fi „citit”, prin anagramare „paletă”.

Modul de funcționare al intelectului este instrumentul prin care sunt efectuate „întipăririle” și „imprimările” din memorii. Memoria este rezultatul unui proces de „întipărire” a semnificațiilor și de „imprimare” a semnalelor, cuprinse în date. 

Activitatea cumulată, în „con-textul” „senzorialității” și „senzitivității”, o de-numim „con-știință”, iar „efectul” „umanitate”.

„Autoritatea normativă” a senzorialității este dată de tonalul pasiv omni-direcțional și reprezintă „vocația” existențială a unui trup. „Autoritatea normativă” a senzitivității este dată de tonalul  pasiv omni-direcțional al gravitonului, care va „construi” cuplul format în semnificare. „Autoritatea normativă”, ca pereche a  senzorialitate cu senzitivitate a unui trup, ajută la „re-cunoaște-rea” „spiralelor abstracțiilor” vieții, existente în interiorul organismului sau în mediul de viață.

„Stăpânirea” autorității normative, prin folosirea logosului sau prin recunoașterea tonalului, cuprins în fenomen, va defini „autenticitatea” unui trup, în mediul de viață. „Con-textul” dual este dat de „autonomia” unui trup și de „unicitatea” acestuia, care va genera „diferența” de în existența trupului, dată de „acceptarea autorității normative” și de „detașare” a unicului, față „spiralele de abstracții”, din  mediul de viață.  

„Unicitatea” și „autenticitatea”, dată de  existența trupului este vocația existențială a unui trup – ca „cititor” și „autor” al existenței umane.

„Cititorul” numește fenomenului trăit din trupul dat, prin a-nume și „ancorează” memoriile ontogenetice, prin folosința logosului sau limbajului. „Autorul” va construi, prin generarea „acordului” dintre „atenția” nervoasă și „intenția” interioară, con-figur-ația de viață sau norma de con-viețuire, ca a-numit pentru fenomenului dat și trait, în trup.

Activitatea inteligenței active - a „cititorului” combinată cu inteligența pasivă, imprimată în memorii, o numim „talent”, iar „efectul” acesteia este „senzorialitatea” trupului și „senzitivitatea” gravitonului. Implicarea inteligenței pasive, prin participarea ontogenetică, ca trăire a fenomenului în trup, o numim „creativitate”.

Ceea  ce numim „stare de socializare” sau „conectare socială”  este actul de a trăi în trup, realizat prin „conectarea” interiorului cu mediul de viață, ceea ce va duce la „obținerea” sau la „cheltuirea” energiei vitale, respectându-se legea reversibilității de consum.

Ceea ce numim „com-unitate” este un spațiu „atmosferic” matriceal „di-adică” de inter-conectare și inter-dependență stabilită conform legii portanței și rezonanței. 

În  actul de a trăi în trup, inter-conectarea și inter-dependența, este dată de „con-figur-ațiile” de viață sau de normele de con-viețuire, aflate în mediul interior și exterior. Inter-conectarea  și inter-dependența sunt „construite” prin „conectarea” la cele două habitusuri și prin folosirea „instrumentelor ” mentale sau mintale ale trupului, iar fenomenul este numit „com-unic-are”.

Modalitățile de a trăi, în trup, actul unui fenomen natural pot fi:

·        starea irațională, determinată de inteligența pasivă – în care conștientul va auto„arăta” forma mentalității deținute, prin imaginea previzibilă a semnificațiilor, folosite în comunicare; con-fuzia mentală, dată de neputință de a identifica cadrul de referință (tonalul), va duce la „integrarea punctului de incidență” într-un „haos de viață” și va determina „eficiența” trupului (mimică nemișcată), exprimată ca un „pustiu” sau ca un „gol”; feed-back-ul, prin „reacție”, va fi un limbaj „mort”, realizat prin „dic-tat”;

·        stare de „raționalizare”, adică o abordare a „credinței” memorate,  realizată prin „poziția” punctului de incidență al trupului, în intelect, ca raționament logic și descriptiv de viață; exprimarea comportamentală va fi o „implicare”; „implicarea” – este o „abordare” a actului trupului, prin „convingerea” sau „credința” memorizată, o expresie „pre-făcută” a cadrelor de referință folosite; implicarea va fi exprimată printr-o „dis-poziție” mentală, diferită de punctul de incidență al trupului; feed-back-ul, prin „reacție”, va fi o „opinie”, cu limbaj luminos, dar „mort”, realizat prin „dic-t-eu”, datorat unei „fixații toxice” (gaură neagră) a cadrelor de referință; intenția exprimată va fi cea de autovalidare sau de autoiluminare, prin folosința resurselor  exterioare; „expandarea intimității” trupului, prin colegătura potențialului deținut cu mediul de viață, va defini o „dependență”, pentru semnificații nepotrivite; „comportamentul” de expandare generat prin trup, va „sugestiona” mediul sau va fi „inert”;

·        stare de „conceptualizare” intelectuală, prin activarea inteligenței pasive deținute în „co-nexiunea” cu mediul de viață - care va auto„arăta” pe un „ecran” (mentalitatea  sau ideologia) și „sensul” energiei vitale, folosite în comunicare, ca „semnificanți” previzibil și ca „sunete” nepredictibile; exprimarea comportamentală va fi o o „intervenție”, „intervenția”, va fi o  influențare, cu limbaj sonor, sub forma unui feed-back „reacțional”; rezonanța de impuls va defini „trezirea” imaginativă a celuilalt;

·        stare de „culturalizare”, dată de starea de existență a trupului, definită de folosirea deplină a conștientului în fenomenul trait și de folosirea „conexării” cu mediul de viață, care va asigura „transmisia” și transpunerea „con-figur-ației de viață” sau a „normei de con-viețuire”;  exprimarea comportamentală va fi o „participare”; „participarea” este o „conexare”, prin „super-poziția” intelectului, în “con-figur-ația de viață”; feed-back-ul va fi o proiecție a „mască” a interiorului trupesc, ca limbaj „luminos” , dar fals real; rezonanța de impuls va duce la „trezirea”  și la cogniția „înțelesului” propriu con-figurat;

·         stare de „civil” uman:  dată de starea de existență a trupului, definită de folosirea deplină a conștientului și a gravitonului (energie vitală), în fenomenul trait și de folosire a „conectării” cu mediul de viață, care va asigura „transversia” și „transpusul” „con-figur-ației de viață” sau a „normei de con-viețuire”;  „transpusul” va fi o „re-marcă”, cu limbaj sonor și clar, realizat prin „dic-ton”; bio-feed-backul va fi o „părere”; rezonanța de impuls va duce la „trezirea” gândirii celuilalt și la înțelegerea „înțelesului” propriu con-figurat.

În ontogenia trupului este „construit” un „spațiu” interior unic și autonom, necesar desfășurării procesului de „trăire” și de „gestiune” a excitanților preluați din mediu.

 „Spațiul” interior unic și autonomy este  „oglinda” matricii electro-magnetice, aflată în mediul de viață. În acest „spațiu” interior sunt procesate și gestionate toate „datele” preluate din mediul de viață, rezultatul gestionării fiind „hotărârile” sau „deciziile”, conținute în „intenții”.

Efectele proceselor de gândire privind mediul de viață pot fi „intențiile” de „se-par-are”, „se-greg-are” față de mediu sau de „in-tegra-re” a trupului în mediul de viață.

„Imprimările” pasive vor „rula” procesul, dându-le viață, prin „acordul” personal, iar cele active vor „de-rula” procesul interior și vor opri procesul exterior, ceea ce numim „re-prim-are”. „Întipărirea” și „imprimarea” datelor, din „spiralele de abstracții” sau din „spiralele de date”, aflate în spațiul di-adică exterior, se face cu ajutorul „propulsiei”, proces în care sunt accesate memoriile filogenetice ale speciei și cele ontogenetice.

Habitusul mental interior,  conectat prin punctul de incidență deținut de trup, formează spațiul di-adică interior, care conține toate memoriile filogenetice și ontogenetice „întipărite” și „împrimate”, prin „moștenire” genetică sau de către un trup, în viață.  

Habitusul mentalității colective, adică „spațiul di-adică” exterior, conține toate memoriile filogenetice și ontogenetice „întipărite” și „împrimate” de către trupurile unei specii date. Habitusul mentalității colective este de-numit „vocația globală” umană.

Fenomenul de „gestiune” a excitanților preluați din mediu sau fenomenul trăirii ți gândirii, se poate desfășura în „spațiul” numit:

·        „confort” al trupului – în care propriul trup este „văzut” ca „independent”, față de mediu, „independență” manifestată ca „îngrijorare” față de „respingerile”, venite din mediu; rațiunea va acta, prin „eroare” magnetică față de evenimentele naturale, dezvoltând o nevroză de „eșec”; „respingerile” sunt „văzute” ca „pierderi” sau ca „taxe” ale energiei vitale, ale „implicării” acestuia, aplicată zilnic; „îngrijorarea” va activa „frica” de „moarte” a trupului; „frica de moarte”, ca „autoritate normativă”, va „revizui” prioritățile trupului, prin „mânie” și „reacționare”, față de mediu; „tiparul” autorității normative, va fi cel de „com-pulsie”, ca  stereo-tip instabil al trupului, față de fenomenul trăit:

·        „cochilie”  - reprezentat de funcționarea fiziologică a trupului, fără trăire; trupul este considerat un „obiect-al”, în posesiune, care trăiește folosind intelectul electric și magnetismul activ; inteligența va funcționa, convulsiv, în mod „stereo-tip”: pradă-prădător, potrivit locului omului, în lanțul trofic natural și conform „moștenirii” filogenetice mamifere, pentru „salvarea” trupului, de la moarte; „identificările” raționale cu exteriorul  vor fi făcute pentru căutarea „hranei” materiale substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale,, sub forma inter-relaționărilor de „im-pact”, numite „lăcomii” economice; „im-pactul” este o spirală de abstracție absurdă, de colaborare la distrugerea sau exterminarea umanității, pentru păstrarea înregistrărilor mamifere; inter-relaționărilor de „im-pact” sunt coincidențe „bizare” ale șansei sau ale accidentului, în care rațiunea este un „observator” al exteriorului; „im-pactul” va determina „sacrificiul” personal, pentru salvarea trupului și „sacrificiul” celuilalt, prin „prădare” energetică; „sacrificiul” personal este realizat, prin „credința” de a știi să fii tot sau prin „citirea” literalmente a cuvintelor celuilalt; rostirea va fi „aparentă” având un sens „in-vers”, care va genera împiedicarea progresului trupului, în cunoașterea senzorială sau avansarea  în cunoașterea senzitivă;

·        „secret”- reprezentat de  intelectul  electric și magnetismul pasiv – „spațiul” conține toate memoriile imaginative reprimate, pasive, nedorite a fi trăite, dar cunoscute prin experimentarea senzorialității trupului; abordările fenomenului vieții sunt „sarcinile” mentale de lucru zilnice, rezolvate prin habitusul mental logic „subiectiv” al mentalității colective, nu prin fenomenul trăirii personale a trupului; ființa va trăi in-conștient, conform mentalității collective și vocației globale; „tiparul” autorității normative, va „revizui” prioritățile prin „furie”, comportamentul trupului fiind cel de „re-puls-ie”, față de fenomenul trăit: in-conștiența va genera autojustificarea subiectivă, prin furie; autojustificarea va fi „analogică” cu evenimentul desfășurat și în concordanță cu modelul de apărare învățat, într-o „narațiune de viață” a neputinței trupului;

·        „templu”,„biserică” sau „grădină” a con-științei – în care viețuiesc atât trupul cât și mediul de viață; habitusul psihic este cel al ființei umane, al autorității normative și al firii trupului, exprimate ca: conectare cu sensul cooperării și realizării; „iscusința personală”a trupului, de-numită și „egregor” este dată de excitarea „focarelor” memoriei și din „adunarea excitanților”, ca „provocări”, venite prin atracția pasivă, din mediul de viață, ca  „inspirații” date ființei, în  epicentrul existențial al trupului; inter-conectarea stabilită va fi o „procedură cognitivă” sau o procedură de a învăța „ideea” sau „fapta”; inter-conectarea stabilită, prin „iscusința personală”a trupului,  va stabili „efectul” actului procedural de gestionare a excitanților preluați.

„Focarele” memoriei sunt punctele de excitație determinate de „ancorele” magnetice active sau pasive ale cadrelor de referință. „Focarele” memoriei active vor defini „rezistența”, exprimată ca re-fugi-u, retragere sau de ruperea conexiunii sau conectării trupului cu fenomenul de trăit. Fixarea cadrelor de referință în punctele de excitație activă sau pasivă este de-numită cluster al actelor de gândire. Fixarea cadrelor de referință în punctele de excitație activă este numită „rănă” mentală sau psihologică.

„Ancorele” memoriei pot fi fixate în„nodurile”:

·        active sau pasive ale trupului, sub forma senzațiilor de neplăcere sau de plăcere, ca „noduri” ale transmiterilor neuronale; „nodurile” active sunt blocaje, obstacole în prelucrarea nervoasă; „nodurile” magnetic active aflate în partea extrasomatică a trupului, în organe  determină „bolile” trupului;

·        mentale magnetic active ale intelectului, care pot fi: „moșteniri” genetice, obiceiuri dobândite, prin învățare sau „goluri” existente în memoriile ontologice; învățarea neurolingvistica automată  sau inteligența artificială sunt încercări de „modelare” a colegăturilor făcute cu cadrele de referință, existente în matricea existențială a trupului;  

·         magnetic pasive ale intelectului, care pot fi „oportunități” sau „provocări”, date de memoriile filogenetice sau ontogenetice;   

·        magnetic active ale gravitonului vital, care pot fi „amprentări” moștenite genetic sau puncte de incidență al memoriilor deținute; „nodurile” sunt „fecundități” uimitoare, ale „rolului” autorului gravitonului, în evoluția umană, care vor fi exprimate, ca „umanitate” a individului; „asocierile” interioare ale „priceperii” interioare a trupului cu „iscusința” de inter-conectare a gravitonului vor exprima modul  comportamental a ceea ce numim „talent”, exprimat prin vocația trupului unic; „asocierea” externă socială, prin  „iscusința socială” va „aduna” în  punctul de incidență al memoriilor deținute, toate „inter-relaționările și „inter-conectările” privind  cunoașterea sau necunoașterea existențială a trupului;  „inter-relaționările și „inter-conectările”  sunt numite „provocări”, ale actelor de a trăi și de a învăța, un fenomen natural, în trup și prin trup;

·                  magnetic pasive ale  gravitonului vital, care pot fi „priceperi” sau „iscusințe”; „priceperea” este o capacitate interioară intelectuală de rezolvare a actelor de a trăi, prin generarea limbajului; „iscusința” este o capacitate de inter-conectare a energiilor personale cu cele aflate în mediu, ceea ce numim „co-opera-re”în actele de a trăi, prin generarea logosului.