Lumea de lângă noi

 

Fenomenul natural al vieții este dat de o curbare a spațiului energiei electrice și de o mișcare ondulatorie a energiei vitale (magnetice). „Efectele” radianței electro-magnetice ale habitusului exterior, asupra altei ființe vii, sunt fenomenele naturale trăite ca  „senzorialitate” și ca „senzitivitate”. 

Exprimarea  actelor de cunoaștere și de re-cunoaște-re a acestora sunt expresii ale „semnificației” și „semnalului” unui fenomen natural, conforme cu  legea  reversibilității de „consum”.

Integritatea trupului este dată de funcționarea acestuia ca un „tot” al organelor conținute. Integralitatea trupului de-notă „capacitatea” acestuia de integrare a componentelor nervoase deținute în trăirea existențială a cestuia și „capacitatea” de integrare a ființei în trăirea trupului, prin gravitonul deținut.

Integritatea unei ființe vii umane, în mediul de viață este dată de natura trupului (apă) și de ideo-logia (aer) acestuia, ceea ce de-numim„civilizație” și „civil”, pentru om.  

„Ideea” este o „con-figur-ație” actată de esență (inteligență) și de epicentrului (personalitate) ființei, ca „rimă” și „ritm” ale logosului:  „Ideea” este o datare a  „semn-i-fi-cării”, ca normă de con-viețuire sau ca  pereche semantică. Esența ființei este o totalitate „unită”, ce cuprinde vindecarea trupului și capacitatea de trăire. Bio-feed-backul, dat ca „răspuns” excitanților captați, reprezintă „fluxuri” și „re-fluxuri” ale propriilor „semnificări”, numite „date”.

„Mentalitatea” unei specii este dată de modul de racordare a structurilor nervoase unice și autentice la menatalitea exterioară, iar „trăirea” este  modul de „răspuns”, la acțiunea excitanților din mediu. 

„Ideologia” speciei umane de-notă cunoașterea logosului speciei, prin ordonarea „cadrelor de con-viețuire” specifice.

Instrumentul de lucru al tehnologiei „ideologiei” este o „aplicație” a celor două legi, ca „spațial” al semnificației (loc în configurație) și ca „circumstanță” a sensului și direcției tonalului din „schimbul” de energie vitală.

Cercetarea „naturii” efectelor „excitanților”, prin „cogniția” acestora, cuprinde: cauza fenomenului, mecanismul natural derulat sau rulat și consecința sau efectul manifestate, ca „înțeles”.

Cauza sau cauzarea fenomenului de viață, sunt date de:

·        cauza – este capacitatea latentă a inteligenței nefocale, ca abilitate a trupului; „forța” electrică mentală este cea a instinctelor fiziologice animalice moștenite filogenetic de la mamifere; „forța” electrică, preluată din exterior va fi recepționată de către alt trup, prin „oglinda” instinctelor; „deprinderea” este „calitatea” rezultată din co-relarea interioară a forței electrice cu exteriorul; „transferul” energiei vitale va fi dat de raportul stabilit între „poziția” trupului în mediu și „limitele” instinctului acestuia de conectare la mediu; potențialul de forță va identifica „forța” electrică a formei semnificației propulsate și „absorbția” acesteia, după „graviditatea” sau „gravitatea tonalului” imprimat excitantului exterior;

·        cauzarea – este esența ființei, ca inteligență focală, care se oglindește în perechea sin-cronă,  a con-figurației de viață sau în perechea semantică; „calitatea” rezultată din „di-lemă”, ca urmarea  conectarii interioare a „autorului” euștiutot (cunoaștere existențială senzorială) cu „cititorul” senzitiv (inteligență focală), prin ascultare și comunicare în schimbul energiei vitale, este ceea ce de-numim „a fi uman”; „cadrul de con-viețuire” propulsat  exterior este preluat de către „di-lema” trupului partener, care dă „viața de re-prezenta-re” interioară, numită „psihic”, ca un „câmp” natural de manifestare a epicentrului de viață personal (aura de sacralitate), prin conectarea la energiile mediului.

Mecanismul natural de trăire a fenomenului vieții, ceea ce de-numim „umanitate”, este un proces dual de absorbție și propulsie a fluxului electro-magnetic, ca proces „transfer” sau „contra-transfer” al energiei vitale, adăugat cogniției fenomenului.

Mecanismul de trăire poate fi derulat sau rulat prin forța: 

·        electrică a trupului -  reprezentată de abilitatea senzorială a organismului în procesul de absorbție a fluxului exterior; procesul de „reacție” este acționat de către partea electrică a creierului, ceea ce numim „re-acționa-re”; mentalitatea de a putea controla exteriorul, prin „prăduirea” acestuia, este o reflectare a „credințelor” filogenetice ale mamiferului, legate de „poziția” trupului în grupul de apartenență și de poziția acestuia în lanțul trofic al speciei, necesară satisfacerii cu hrană materială și energetică, pentru autoconservarea trupului, în câmpul fenomenului derulat;

·        punctului mental de incidență magnetic activă – față de fenomenul trăit, inteligența este nefocală în raționalizarea fenomenului; inteligența este nefocală va da capacitatea de autoproiecție interioară a memoriei filogenetice deținute; „recepția” excitantului exterior va fi logică și va avea la bază „căldura” fenomenului, prin „similarul” memoriei și prin „calculul fenomenului”; „căldura” fenomenului poate fi dată de forma „impunerii” făcută sau de „artificialul” formei preluate din exterior; memoriile ontogenetice „ancorate”magnetic active sunt „obiceiuri” ale „condiționărilor” sociale impuse sau autoimpuse, sub forma credințelor, con-vingerilor sau pre-judecăților; mentalizarea (intelect) fenomenului va de-nota o „dorință” a autonomiei trupului, ceea ce numim „apetit” mental sau „tentație” intelectuală; „apetitul” sau „tentația” sunt forme ale auto-reflecției magnetice, prin compararea fenomenului trăit cu cel deținut în memorii sau prin dizolvarea memoriilor, în energiile trupului; „înțelesul” mentalizat va fi „o prezumție”, ca „acceptare” sau  „impunere” a posibilei manifestări, în câmpul fenomenului derulat;

·        punctului de incidență magnetic pasivă, de-numită firea organismului; firea organismului este dată de conștientul pasiv al organismului, în care  mecanismul este acționat de capacitatea latentă necunoscută a inteligenței pasive; conștientul pasiv deține cunoașterea senzorială a trupului, dată de senzitivitatea magnetică a  acestuia; „înțelesul” fenomenului vieții este dat de actul de mentalizare a cunoscutului și necunoscutului senzitiv deținut, ca memorii ontogenetice, privind corelaționarea socială; mentalizarea va genera formarea colegăturilor de „atașament”, prin „con-formare” la mediu sau prin „fanstasmarea” realului; „atașamentul” este o legătură de rezistență, împotriva schimbării benefice a trupului, exprimată sub forma: „nu sunt așa”, „totul pentru mine”, „eu sunt tot, pot tot, știu tot”; „atașamentul” este re-simțit ca o „suferință” a trupului sau ca o „victimizare”a ființei prind datoria, în schimbul energetic;

·        felului sau modului de a trăi fenomenele în trup, cogniția sau cunoașterea realului obiectiv (știință); mecanismul este acționat dublu de capacitatea activă electrică a „deprinderii” și de capacitatea magnetică a „intenției” inteligenței:

ü  active – în care „răspunerea” este dat de pre-di-lecția deținută în normele de con-viețuire condiționale, date de gândirea logică și descriptive și de prelucrarea semnificărilor din fenomenele electrice naturale, ca  semnificație și  energie; pre-di-lecția epicentrului, va da „înțelesul” fenomenului, care poate fi diferit de cel real; echilibrul între subiectiv (recunoaștere a cunoașterii senzoriale) și obiectiv (cunoașterea reală) va duce la gruparea în „categorii” (cogniție) a fenomenelor, în memoriile ontogenetice, conform cu secvențierea cadrelor de con-viețuire, în etapele fenomenului; „contribuția” este o traspunere a energiei (transfer) și o „descoperire” a propriei „suferințe” (contra-transfer), incluse în schimbul evenimentului;

ü  pasive – în care „răspunsul” este dat de imaginativul fenomenelor naturale, con-form celor deținute în normele de con-viețuire și în deprinderile trupului; „contribuția” în schimbul energiei vitale va avea efecte necunoscute.

Efectul natural manifestat de o semnificare propulsată și preluată, între două trupuri, va fi dat de:

·        inter-dependența de „conexare” a proceselor, prin „forța” electrică a trupurilor în inter-relaționarea  „deprinderilor” trupurilor;  co-relația tonalului din secvențierea con-figur-ării formulate, va fi detectată prin „imaginarea” semnificației și presupunerea cadrului de referință transferat, în câmpul de manifestare mental interior; „detecția” semnificației, efectuată prin mentalizare,  va da „înțelesul”, previzibil și preaudibil, dar neinteligibil; efectul de schimb al tonalului va „ancora”  nouă semnificație, în memorie;

·        fenomenele de „lumină” (apă) și în cele „tonale” (aer): re-cunoașterea actului  desfășurat, ca inter-acție, va detecta dintre cele două fenomene, de „transfer” și de „contra-transfer” desfășurate în schimbul de semnificării și al energiei vitale; „transferul” în „spațiul di-adică”  subiectiv și „contra-transferul”, în spațiul di-adică obiectiv vor fi direcționate spațial și sonor, pentru detecția „inteligibilității” normei de con-viețuire.

O undă electro-magnetică iradiată sau radiantă, constituentă a „eterului” (atmosferă), are trei direcții reverse, dreapta-stânga (electric), sus-jos (lumină) și înainte-înapoi (sunet):

·        frecvența dublă a undei electrice, sub formă incoloră, ceea ce numim „lumina albă” a spectrului de culoare, care este perpendiculară pe direcția vibrației aerului; descompunerea frecveței va da fenomenul de fluorescență; fluorescența este fenomenul de apariție a culorii, la iluminarea unui obiect sau a trupului; fluorescența de-notă direcționarea frecvenței mentale, ca „colegătură de atașament” cu frecvența undei electrice a trupului, la dreapta și la stânga, în cele două emisfere cerebrale; fluorescența este dată de „reflecția” undei  luminoase, ca o „răceală” (strălucire) sau o „căldură” (umbră); reflecția este o „privire în întuneric”, realizată în sensul „înainte”, adică în interior sau „înainte”, adică în exterior; fenomenul electric al „imaginii”, care reprezință „forța” naturii mamifere a trupului, ca „vedere tubulară”, este fenomenul prin care este polarizată frecvența „luminii”, în părțile punctului mental de incidență dual electric, în culorile negru (de sarcini electrice negative) și auriu (de sarcini electrice pozitive); fenomenul „imaginării, prin fluorescență”, are forma unui „ecran” mental negru ce conține culoarea „albastru”, este dat de ionii Na⁺ ai salienței creierului;

·        descompunerea  radianției magnetice duble absorbite, în mediul absorbant al ochiului (umoarea sticloasă) va da fenomenul de fosforescență; fosforescența este fenomenul natural de captare a „impactului”, „impulsului” sau „imboldului”, dat radianției undei, care va genera „reflexia” undei, ceea ce numim „ascultare în spectru”:

ü  în „jos” - direcția în „jos” este pasivă și va  identifica  vibrația opusă auriului, adică roșu, ca forță a trupului, ceea ce numim „întunecare”.

ü  în „sus” – direcția în sus va „conecta” esența cu vibrația undei și va  identifica vibrația complementară magnetică de albastru, ca o culoare aurie, ceea ce numim „iluminare”;  

·        vibrația dublă din unda magnetică este dată de „esența” și de „epicentrul” ființei; vibrația fenomenului de  „sunet” este „cauzarea” fenomenului de „schimb” al energiei vitale, ceea ce numim „transfer” și „contra-transfer”;  vibrația, are forma  aerului în care tonalul este:

ü  comprimat activ, ca timbru și care va exprima „excitantul ” “con-figur-ației de viață” sau un „un concept” intelectual, dat de semnificație și de energia acesteia;  „con-cep-tul” este o undă electro-magnetică care conține două părți ale sarcinilor electrice, opuse și două părți magnetice, opuse ca sens; un  concept receptat va induce „re-prezenta-rea imaginii electrice” și a „sensului” imprimat acesteia, prin direcția dată cadrului de referință;

ü  rarefiat pasiv, ca ton al vibrației pasive imprimat în „excitant”, pentru structurile materiale, deținute de trup și pentru structurile magnetice ale acestuia; „modul comportamental” determinat de un excitant extern, pentru alt trup, poate fi o inter-acție (gândire, cogniție, con-știință) sau o inter-actare (făptuire).

„Integralitatea” este „calitatea” homeo-staziei cerebrale a unui organism, dată de mecanismul de „ajustare” folosit pentru integrarea organelor în trup și a trupului în mediul de viață. Pentru om, mecanismul de „ajustare” folosit este dat de abilitatea de „identificare” a tonalul conținut în semnificările interioare sau în cele exterioare. „Identificarea” tonalului conținut, în matricea electro-magnetică, se poate aplica spațiului di-adică interior, pentru identifcarea resurselor personale sau spațiului di-adică exterior, pentru identificarea resurselor existente în mediul de viață.

 Inter-dependența stabilită, de abilitate în spațiul di-adică interior este „oglinda” cu exteriorul propriului trup sau a „comunicării” cu exteriorul, ca mediu de viață.

Comunicarea este fenomenul dublu, al matricii eelectro-magnetice, dat de inter-dependența dintre semnificări. Comunicarea unui trup cu mediul de viață este un fenomen dublu al trupului, ca esență avută și ca epicentru, în magnetismul practicat. Fenomenul dublu interior, al trăirii, este materializat prin generarea limbajului sau logosului, ca semnificări ale perechilor semantice sintactice verbale ale limbajului sintaxic sau ca perechi  semantice sintactice orale ale logosului sintaxic.

Conceptul de „față la față” se referă la inteligența trupului, față de „locul” conștientului și la „poziția” ființei, în câmpurile de „forță” electrice și  magnetice ale spațiilor di-adică, existente în habitusul interior și în cel exterior. Trupul are forma „conștientului”, „moștenit” filogenetic de la mamiferele superioare și o „esență” unică, dată de inteligența deținută, ca potențial de exprimare magnetică.

Ceea ce numim existență a trupului, este o „inter-dependența” a celor două în spațiul di-adică interior, ceea ce de-numim habitusul interior. Inter-dependența stabilită va con-figura manifestarea trăirii trupului, sub forma exprimării „deprinderii” ca „mod de viață” al di-lemei și ca „pre-di-lecție” a „stilului de viață” al ființei.

Inteligența activă a conștientului este „instrumentul” de „identificare” a „hranei” materiale și energetice, ca „obiect” receptat, necesar autoconservării trupului, existenței sau trăirii acestora prin:

·        „locul” conștientului mamifer,  în spațiul subiectiv, ceea ce numim „obișnuit”, adică în memoriile filogenetice, ca „loc” al omului în ierarhia naturală a mamiferelor superioare; senzația dată de recepția „obiectului”, ca vedere a altor ființe va activa memoriile filogenetice și forța voluntară a „prăduirii”; ideea pre-concepută, a empatiei trupului, legată de abilitatea trupului de „identificare” a hranei substanțiale, circumstanțiale, conjuncturale, prin ceea ce simt alții sau văd alții va declanșa acțiunea voluntară, de asociere la „clan”; gândirea mentală logică, a instinctului trupului sau a instinctului de aluzionare materială va proiecta exprimarea, ca o opinie sau un comentariu, legate de fenomnul parcurs de celălalt;

·        „poziția” intelectului,  în spațiul subiectiv material al creierului, ceea ce numim „obișnuință”; senzația dată de recepția „obiectului”, la vederea altor ființe va activa „ancorările” moștenite, prin transmiterea genetică de la genitori, ca „înscripții” ale unei „calități”; gândirea mentală logică va proiecta „influența” afișată și scontată asupra celuilalt, ca o „senzație” de greutate sau de slăbiciune, față de fenomenul parcurs;

Inteligența pasivă a trupului va „identifica” „hrana” substanțială, circumstanțială, conjuncturală, prin „atingere” materială a „obiectului” receptat, sub forma spiralei de abstracție a conceperii (gând) din „atmosfera” trăită.  

Fenomenul „atingerii” în spațiile di-adică este fenomenul de con-știință, realizat ca transfer și contra-transfer al semnificării. Semnificarea propulsată, tacită sau orală, „arată” un „a-nume” și „spune” un „a-numit”, numai în „inter-conectarea” și „inter-depedența”, dintre doi oameni sau a omului cu mediul de viață.

Inteligența pasivă deținută de trup poate fi:

·        nefocalizată în spațiul interior, ceea ce numim „umbra” identității, adică va funcționa, prin „locul” intelectului organismului, în spațiul di-adică exterior, dat de moștenirea mamiferă;  inter-relaționarea va stabili „înțelesul” senzației simțite de trup în  „inter-relaționare”, care va fi dată de „consistența” energiei vitale identificată ca sarcină substanțială, circumstanțială, conjuncturală intelectuală: grea sau ușoară; cu căldură sau cu răceală; strănsă sau legeră; deprinderea trupului mamifer va genera „dresajul” trupului, ca „acompaniator” în situația dată sau ca „imitator” al situației, prin absorbția energetică făcută;  intelectual, deprinderea mamiferă generează stereo-tipul comportamental, sub forma „observației” și „sugestiei”;

·        focalizată în spațiul interior, ceea ce numim „identitatea” de gen - adică va funcționa, prin inter-conectarea „locului” intelectului din spațiul di-adică interior cu spațiul di-adică exterior; intelectul va „percepe” atât  excitantul interior, cât și pe cel primit, din exteriorul de viață; „di-lema”, ca potențialul nebănuit, poate fi dată de „inscripția” unei calități moștenite, prin transmiterea genetică, care va genera  abilitatea de recepție a  „obiectului” substanțial, circumstanțial, conjunctural, prin empatia trupului; „purtarea”, ca „mod de exprimare” al di-lemei, memorate ontogenetic, va defini felul „recepției”, ca „inter-relaționare” sau „inter-conectare” și inter-depedența, cu mediul de viață; „recepția” excitantului, prin „con-tactul” unei „inter-relaționări”, din spațiul di-adică exterior, va genera intelectual „ideea” și „afectul” conținut, sub forma unui gând intelectual, că „recepția” este „murdară”, prezintă o „inter-dicție” sau o „ingerință” în interiorul ființei; negândirea unei „inter-relaționări” va duce la con-taminarea” spațiului di-adică interior, cu energiile preluate, prin con-tact; gândirea unei „inter-relaționări”, avute prin vorbire sau prin atingerea tactilă a trupului, ceea ce numim „con-solare”, va duce la:

ü  trezirea cogniției situației trăite;

ü  cunoașterea abuzului exercitat;

ü  modelarea pulsației personale, pentru uniunea cu situația trăită.

„Integralitatea” este dată capacitatea de integrare a organismului în mediul de viață, prin „inter-conectare” și „inter-dependență”,  ceea ce numim „sin-tropie” a trupului cu mediul de viață.