Lumea de lângă noi

 

Planul 6 al existenței umane –omul individuat- ora-tor și ascult-ă-tor versus omul existențial

Atașament și dependență Versus Atenție și prezență

 

Starea de „a-tenție” va da „per-cep-ția”, de plăcere sau neplăcere a trupului, în planul personal sau al altora. Locul de viață al unei ființe, poate fi definit ca:

·        omul lăuntric (EU) conștient și cunosc-ă-tor al tiparului mental logic și al înregistrării permanente în  in-conștientă (TU), a experienței avute, în co-relație cu memoriile deținute;

·        omului activat și aflat în propria existență, bazat pe energia de viață (EA) și a energiei de moarte (TU), valorizată prin în-registr(u)-rea memoriilor onto-genetice.

„Lumea”  interioară, ceea ce numim intelectual „egregor” sau „con-text” interior, poate fi:

·        perimetrul intelectual (EUsauTU) - planul mental interior, ca imagini statice, adică  „harta” noțiunilor sau regulilor sau normelor sociale și a relațiilor între acestea.

·        teritoriu de existență interior (EGO- de-numit „grădină interioară”), adică planul matricii, un concept aparținând matematicii (EUsauTUsauEAsauELsauEGO), adică „psihicul” cu în-registrările psihice, ca re-prezentari sau re-cunoaște-ri ale locului individual, în raport cu celelalte ființe (plante, animale, oameni).

„A-tenția” este instrumentul folosit pentru stabilirea raportului, dintre locul în viață  și con-textul de viață,  care va fi „orientată”, prin  mișcare în:

·        perimetrul mental, EUsauTU, care va fi înregistrat de către inteligență drept cadru de referință, sub forma spațiului 0sau1, adică nu e obiect sau e obiect;

·        starea de ordine a ființei (electromagnetism), în raport cu mediul de viață interior sau exterior, ceea ce  numim prezență;  energia vitală a existenței va fi înregistrată, de către „minte” în forma există în viață sau nu există, adică e mort;  înregistrarea este făcută de către energia procesului de existență, dată de mișcarea, sensul, direcția și efectul scontat; mișcarea psihică, pentru cunoașterea sensului și direcției este procesul de direcționare spre interiorul sau spre exteriorul ființei (centrifugsaucentripet); acesta este motivul pentru care nu există inteligență artificială. Un procesor mecanic (virtual) nu poate înregistra  și re-prezenta o energie interioară în mișcare, ci numai una imobilă, memorată printr-un program virtual, similar al ADN-trupesc.

Punctul  focal de a-tenție mentală sau de claritate a minții, dat de mișcarea;

·        oblică, care este o agilitate și un contrast al inteligenței; mecanismul mișcării oblice (mișcarea de depistarea a programului înscris în ADN – instinct animal) este specifică animalelor patrupede (în extremele lui) și este datorată poziției trupului în raport cu solul.

·        orizontală, care va conduce la con-fortul trupului;

·        verticală, care va conduce la stabilitatea și fermitatea existenței, prin calm și liniște;

·        ne-mișcare –punct orb al de-ce-dat-ului sau al pre-plex-ității trăite;

Punctul focal de claritate este actul psihic de:

·        „magie”- prin care se pierde sensul existenței, prin care se „stinge” viața, adică creația este egoistă, meschină și  ascunsă, iar energia vitală este „mâncată”;

·        „re-cunoaște-re”; acest act îl de-numim conceptual apreciere sau neapreciere, aceasta însemnând că „aprindem” viața, cunoaștem conținutul a ceva (luminăm), putem crea ceva, prin energizarea unui gând sau a unui concept.

Energia de viață este principală formă de hrană a omului lăuntric activat, necesară materializării vigilității acestuia. Energia materială, ca aliment, este necesară materializării vigurozității trupului.

Noțiunea  mentală de „hrană” cuprinde deopotrivă hrana pentru trup, cât și cea pentru ființă și definește conceptul de sănătate. Amestecul, acestor scopuri sau a direcțiilor de căutare a hranei, determină starea de boală.

Pentru a fi în viață, ca trup și ființă, este nevoie de hrană pentru trup și de energie pentru ființă. Energia pentru ființă este rezultatul procesului de mișcare și de direcționare a sensului de mișcare - oblic, sussaujos, dreaptasaustângă, înaintesauînapoi.

„Vigurozitatea” poate fi realizată prin procesul de „magie”, produsul  fiind „hrana”, captată din mediu; în magie „gândirea” lipsește, adică exteriorizează intelectul și inteligența necunoscută, ca o  fantezie, fantasmă, clișeu, fals sau eichetă; „efectul” determinat, în mediul interior și în cel de viață este cel de „vierme mental”, ceea ce de-numim „entitate”, iar ca „percepție” o numim „fantomă” sau „stafie”; „entitatea” posedă „forma”, ca noțiune, regulă sau normă socială, bine definite și un cadru de referință (sunet) necunoscut; lipsa gândirii va determina o emanație, care are o formă cunoscută, dar energia conținută este necunoscută; energia de viață poate preluată din mediu, prin „im-pregn-are-a”  altei ființe, proces numit „vampirizare” energetică. Efectele sunt determinate de către fantoma, aflată în  ne-mișcare și preluată în ceea ce numim aură energetică,  care pot fi vizualizate ca un „fum” alb; efectele nemișcării fantomei pot fi de fisiune, adică imploziv - centrifug sau de fusiune, adică exploziv - centripet.

Lipsa stării de prezență va conduce la verbalizarea sufocantă, în ghem de cuvinte lungi, cu înțeles generalizat, cuvinte-moft, substantive moarte, lăsând impresia de „im-port-anță”. Această exprimare este dată de către entitatea cu formă, care ascunde identitatea, prin tăcere.

Alter-EGO-ul produce o „identitate”-un gând, ce conține „forma”, ca  cunostință  bine definită și un cadru de referință (sunet) cunoscut, ca fiind cel personal. Alter-EGO-ul ființei afiliat unui egregor interior sau exterior formează ceea ce numim con-știință, adică cunoaștere.

Cunoașterea ego-ului, ca entitate  sau a alter-EGO-ului, ca identitate, cât și a con-textului de existență va determina ceea ce numim apartenență la un egregor, ca memorie a planului trecutsauprezentsauviitor și existența dată de condiționarea socială, care  va stabili starea „con-tact-ului” uman, prin „rezonanța” de vibrație.

Vigilitatea  este actul psihic de a procesa energia bio-in-forma-țională și mișcarea acesteia în planul de existență, printr-o lentilă, care va  concentrac unda captată, necesară identificării, prin atenție, cu omul lăuntric activat și având ca rezultat „creația”.  Comanda, prin in-tenție, pentru declanșarea procesului de creație este inițiată de către psihic, ca alterEGO conștient, dat de  intelect și voia omului lăuntric sau de alterego-ul  conștient și inteligența necunoscută a instinctului uman . Prezența (sunetul cadrului de referință personal) ființei în contextul existențial și mișcarea interioară în raport cu direcția procesului, regresiv sau progresiv, va determina unda de radiație electromagnetică a gândului, adică „vibrația”. Forma, de particulă sau de undă, este concretizată prin puterea de a uni cele două părți ale interiorului și exteriorului, ca loc de existență – în ființă și în con-textul exterior cu ritmul mișcării  din pulsul energiei, ca  regresiv sau progresiv.

Țelul  vieții este de a trăi psihic scopul morții, care este cel de a muri ca trup și de a trăi existența dată. Apartenența la  existență, prin starea de prezență va conduce la captarea unei radiații de folos în viață, cu rostul folosului pentru ambele ființe implicate. Senzația percepțiee avute va fi cea de „șoc” al trupului sau  de „vulnerabilitate” a vieții.

Produsul actului psihic de creație, ceea ce s-a de-numit in-tuiție, este con-cep-tul gândului, care este realizat de către componenta „imagin-(n)ativ-ă” a minții, parte a psihicului, de-numită alterEGO. Produsul „gând” este păstrat sub formă de memorie sau este eliberat în mediu, sub formă de undă de radiație sau de emanație verbală,  ca spusă  a cuvântului, scrisului sau acțiunii de locomoție, în fapt.

Gândirea poate fi externalizată prin cu-vânt, vor-bă sau faptă;  gândirea este coerentă, adică exteriorizează „pre-cep-tul”, adică  noțiuneasauregulasau norma socială sau adevărul, adică cadrul de referință personal. Gândirea  coerentă, pe care o numim înțelepciune este cea care cuprinde forma adevărată și are propria energie de viață, cu toate fețele posibile. Gândul  produs de omul lăuntric activat (alterEGO), are forma exterioară de „identitate”, conține energia proprie și este ne-vizibil, folosind simțul vizual al ochiului. Prezența  călăuzește spre moarte sau este un ghid, care funcționează pur și simplu, pentru a descoperi viața. Prezența   este un mecanism de căutare a celor mai bune condiții de existență ale vieții. Prezența  include ceea ce de-numim știință. Prezența  este cea care validează, stochează, redă sau respinge ceea ce „citește”, adică creează per-cep-ția, pentru o altă ființă sau re-cunoaște-rea propriei percepții.  În starea de prezență, gândul emis, va forma o imagine vie a vor-bei vii, înconjurate de aer, cu posibilitatea de mișcare flexibilă. Starea  de prezență poate comanda funcția de cunoaștere. În  starea de prezență, emiterea gândurilor sau verbalizarea, adică „ceva” din trecut  sau „ceva” din viitor, prin  a aminti sau a re-aminti despre „ceva”. Această verbalizare o numim „avertisment”sau„precauție” sau „pre-zicere” sau„pre-viziune”.

Procesele cunoașterii înseamnă „a de-scrie”, „a co-nota” sau „a de-cripta”, „a de-nota”, în prezent,  prin „a numi con-ceptul” și energia conținută de acesta, prin:

·        „a-minti-re” a memoriilor ontogenetice, adică prin autocunoașterea acestora;

·        re-amintire, prin revelare sau prin intuiție; re-amintirea se exprimă atât sub forma „ideii”, în combinațiile ambelor fețe de bun sau de rău și viață sau moarte.

Teama sau frica de știință, prin autocunoaștere va scinda ființa în componentele ei de intelect și inteligență, despărțindu-le, lăsând entitatea fără identitate și identitatea fără entitate și făcându-le să funcționeze separat.

Funcționarea separată a acestor componente se va realiza prin conect-are-a la controlul atenției nervoase, de manipulare sau de influență, prin utilizarea altor forme de energie exterioară (din mediu sau dintr-o altă ființă), prin mișcarea oblică, care este o mișcare de forțare, adică o undă de șoc, care sparge aura energetică a unei ființe umane; consumul de droguri, băuturi alcoolice, psihotrope etc anulează această scindare și inhibă legăturile stabilite.

În stările de traumă, stări numite dis-per-are, umil-ință, ne-ajutor-are, ne-putință, tristețe, dez-amăgi-re, capacitatea de a verbaliza descrierea energiei conținute în acel „ceva” (noțiunesauregulăsaunormă) este anulată, prin scindare.

Descărcarea unilaterală a energiei conținute într-un gând va conduce la formarea unei toxine corporale, adică entitatea va rămâne imobilă, având posibilitatea de a se multiplica prin energia conținută. Această entitate este de-numită vierme mental, care va folosi energia nervoasă, pentru a se multiplica, pro-voacând „obsesia” de „ceva”, deținut interior sau preluat din mediu.

Această separare va conduce la posibilitatea ca identitatea să fie atacată de alte particule, cu unele unindu-se fără știință făcând legături de atașament (bine sau rău) sau de dependență pentru energia de  viață sau de moarte.