Lumea de lângă noi

 

Scrisul  este o „reprezentare” a gândurilor, date de memoriile integrate sau o înscrierea noilor perspective de existență, perplexe...........perpetuarea memoriilor integrate, prin moștenirea mamiferă sau genetică și rostogolirea acelorași sensuri ale cuvintelor, în noi aranjamente logice ale „noțiunilor” scripturale învățate, este o constrângere păguboasă pentru „dezvoltarea” și „evoluția” existenței umane................

Insistența omului pentru „formalitatea” socială a grupului de filiație a speciei mamifere sau a celui intelectual, prin prelegeri scripturale nu este „viață”, ci o imitare sau o copiere imitativă, a derulării vieții, după niște constrângeri convenționale, acceptate social copiativ sau imitativ. „Opinia” intelectuală și „critica”, fără trăirea evenimentelor naturale, a devenit „sportul” intelectelor sau minților umane………..„Neacceptarea” celuilalt a înlocuit „viața” trăită și înțeleasă!! Punctele de suspensie, dintr-o scriere, arată totdeauna o „lipsă” a următoarelor imagini sau înscrieri, lăsând posibilitatea de completare, după propria libertate de gândire și trăire......... viață este așteptată intelectual sau  neprevăzută și imprevizibilă, ca trăire unică……….. fiecare are dreptul la modul său de „citire” a unei înlănțuiri scripturale de litere sau unei vieții trăite, cu intensitatea unică a impulsului vital conținut.......... cine dă dreptul altuia de a-l constrânge ce trebuie să citească, folosind niște „noțiuni” abstracte imprimate, prin tradiție sau prin cultură ???.......... fiecare are dreptul la modul său de „citire” sau de „trăire” și la determinarea vieții, prin „scrierea” acesteia!!!

Felul de a „citi” este un „fel” de a răspunde, întrebărilor rațiunii, intelectului sau trăirilor, prin descoperire, noutate, învățare și relaxarea activă a propriilor trăiri………….viziunea, bazată pe experiența personală, de a crea ordine interioară, de a confirma esența și a prefigura expresia trăirii este un mod de „afirmare”, dincolo de limitarea trupului, în cercul închis al vieții și al morții……. Înțelepciunea convențională a aberațiilor și speculațiilor, prin noțiuni nejustificate și erori de gând, determină zi de zi impactul intelectelor umane……….. viziunea convențională, ca observație semantică a „interpretării” intelectuale, divergente sau convergente, a realului existențial, este un realism naiv al liberului arbitru intelectual dezvoltat și perpetuat………

Știința este o cunoaștere lăuntrică, o percepție și o trăire personală a existenței, o operare și o coordonare permanentă a mecanismului existențial, realizată conform cu amintirile înregistrate in biblioteca akashică, în „cărțile” interioare ale trăirilor memorate anterior și puse în fapt, acum……..a pune întrebarea adecvată și a dezvălui răspunsul real, este ceea ce s-a de-numit „noroc”…….. starea de „gândire profundă”, a „glugii negre” sau a vortexului magnetic, este starea de scriere inversă a alegerii existențiale, dintre „corespunzător” și „separator”, în momentul ce are loc……….cadrul magnetic natural dual al esenței umane, unice, este dat de schimbarea „cuantei” de impuls vital, ca natură reală de a fi „înapoi”, în timp sau de a fi „rigor mortis”……….

Stările de conștiință de-numite scriptural „apatie”, „anxietate” sau „plictiseală” sunt raporturi interioare între energia deținută și beneficiul „material” anticipat și așteptat, proiectate în mediul de viață, cu influențarea și sugestionarea, electrică și negativă, a altor organisme. „Masca” trăirii, care de-notă evadarea din propria esență, fără existență trăită, dar cu teamă „respectuoasă” față de „forța” colectivă, a puterii umilitoare și a suferinței, aruncate spre alții, va genera „controlul” în desfășurarea fenomenelor, prin modificarea negativă a mediului de viață.

Starea de conștiință existențială, a esenței unice, este dată de combinația intuițiilor cu bunul simț al vieții, evidențiată în inteligibilitatea și rezonabilitatea mesajelor propulsate. Starea de conștiință existențială este un câmp magnetic al tranzițiilor de fază, din paradoxul instantaneu, al uluirii și al invocării vieții.  Funcția de undă magnetică a „implicației” sau a „evidenței”, dată de conexiunea ființelor, va genera „înțelesul”, din „spatele” controversei propulsate, în mediul de viață. Starea de conștiință existențială de-numită „armonie” este un raport între abilitatea interioară deținută de către esență și oportunitatea imaginii vizibile și provocarea invizibilă a situației, prezentă în mediul de viață.