Lumea de lângă noi

 

Emanație și bio-informație Versus Potențial și cunoaștere

Potențialul unei ființe este dat de memoriile posibil a fi activate, în momentul nașterii sau de structura energetică reziduală, ce formează memoriile inactive, deținute de intelect.

Potențialul rezidual este activat prin interacția ființei cu mediul de viață, interior sau exterior. Scopul acestei activări este dobândirea cunoașterii și vindecarea traumelor ascunse, acumulate prin lipsa cunoașterii.

Potențialul deținut, sub formă traumatică sau ca abilitate, în habitusul interior al ființei, reprezintă cauza tuturor efectelor, „în-dur-ate” sau „suport-ate” de ființă, în interacție cu mediul de viață, în contextul interior sau în contextul exterior împărțit cu alte ființe. Potențialul poate fi activat secvențial, în dualitatea procesului mental sau mintal.

Activarea secvențială a potențialului propriu se realizează prin „diferențiere”, care este senzorială, materială, mentală sau prin abilități trupești (simțuri) sau perceptivă, rezultatul fiind un adevăr, un fals, un bine sau un rău, o armonie sau o discordie sau combinații ale acestora în  planul de existență.

Efortul  ființei de activare a potențialul probabil sau posibil se face prin „co-nect-are-a” cunoașterii deținute cu cadrele de referință (sunete) naturale:

·        inductiv - (auto)cunoaștere a celor deținute și prin dezvoltarea acestora; memoriile filo-genetice, fiind un potențial deținut, sunt ceea ce numim: inteligență, dar, talent, geniu; aceste abilități, care constituie „crezul” ființei, care prin actul de a-tenție, pot fi folosite cu conștiență, constituind o forță generatoare, prin „în-drum-are” și „judecată”; folosirea acestora, o numim „minte strălucită” sau  „virtute” prolifică, aceea de „a gândi”;

·        deductiv - „in-telect-u-a-liza-(a)re”, ceea ce numim „a trăi în cap”, ca parte a voinței, prin „comandă” de „potriv-ire” sau pre-zumție a celor trăite; comandă va deveni „emanație”- „proiecție” a celor interioare;

·        „prezență” este percepută ca o stare specifică a ființei de a-tenție și in-tenție, sincrone, ce va elibera efectele actelor mentale sau psihice, sub forma unei noi cunoașteri și a completării „golurilor” deținute în memorii; potențialul ființei ca „abilitate” a „științei” sau a „con-științei” unei ființe va descrie starea de prezență a ei.

Emanațiile  personale pot fi ca un gând de natură electrică, ce posedă o sarcină inclusă și o polaritate specifică sau ca o capacitate de știință sau con-știință; la nivelul trupului, emanațiile sunt re-simțite sau percepute ca o căldură sau o răceală, venite din interior sau din mediu exterior. Emanațiile centrifugate (fisiune) vor produce o colapsare a undei electromagnetice (implozie) în memoriile ființei, activând ideologia proprie (egregor) sau cunoașterea proprie sau cunoașterea umanității, ca filiație de specie. În plan mental, sarcina  (imaginea de înger sau de drac) noțiunilor aflate va fi contrariul memoriei deținute. În plan mintal, polaritatea (strălucirea sau culoarea) va fi oglinda cunoașterii aflate și va avea aceeași polaritate ca și polaritatea de existență a vieții sau a morții.

Direcțiile de acțiune ale emanațiilor impregnate sunt sincrone mental sau mintal cu  înăuntru sau înafară (în plan orizontal) cu mișcarea în jurul propriului ax de existență (în plan vertical), în sensul înainte (viitor) sau înapoi (trecut).

Emanațiile vor fi centrifugate, adică mișcate în profunzimea ființei, în cunoaștere sau centripetate, adică azvârlite în mediul de existență, sub acțiunea mișcării de existență, în jurul propriului ax, asigurând magnetismul ființei. Emanațiile centripetate (fuziune) vor fi expulzate, prin proiecții și vor materializa unda electromagnetică, prin sarcina și magnetismul inclus, în contextele materiale din mediu, necesare autocunoașterii sau cunoașterii mediului de existență. Acestea vor produce explozii, în alte ființe sau în mediul de existență. Intensitatea exploziei poate conduce la vindecări (exorcizări) sau la traume (proiecții) ale structurilor energetice ale unei ființe – mentale sau mintale, prin multiplicarea energiei străine conținute (agent vindecător sau agent patogen).

Afilierea exclusivă la unul din cei doi  egregori (ideologie sau conceptualizare – α sau Ω), în planurile mental sau mintal, va determina ceea ce numim gândirea platoniană sau aristoteliană.

Felul gândirii platoniene se va materializa ca o di-simulare (a lua două expresii sau a glisa între expresii) a unei autorități de știință, prin voalarea unei nesiguranțe și a lipsei de adăpost, prin proiecții ce vor impune sau vor forța luarea unei expresii de către alte ființe, existente în mediu.

Modalitatea de gândire a autorităților segmentate va determina, în mediul de existență, dependența altor ființe, prin impunere sau conflictul de mentalitate cu o altă ființă. Afilierea la planurile mental sau mintal și energia viață sau de moarte,  se realizează prin amestecarea și re-ordonarea, în funcție de specificul dat, a planului logic cu planul misterului, prin deținerea controlului interior, în orice context dat.

Activarea potențialului propriu, prin „tot”, se realizează prin includere și multiplicare, în habitusul interior sau în cel mintal, prin aspirația im-boldului sau im-pulsului sau prin expirație acestora, conducând la înțelegerea mesajului (cuvântului) sau a rolului în proces sau a procesului în derulare.

Aceasta este legea naturii privind existența sănătoasă (gândire - 8 etape și polaritate de existență), într-un mediu dat. Activarea prin „tot” permite deschiderea ființei la comunicarea între habitusul interior cu mediul de existență, la găsirea surselor de existență și la prelucrarea bio-informației preluate, ca hrană materială și energetică. Acest proces va permite revelarea autocunoașterii (mintal) și a cunoașterii umanității (mental), la găsirea noilor surse de existență, la dezvoltare și evoluție, în con-cord-anță (respect al polarității magnetice al inimii, cu mediul fizic. Starea de prezență este o stare de existență, numită autonomie.  

Animalele posedă starea de autonomie, prin instinct, imprimat în ADN. Omul este nevoit să-și stabilească starea de autonomie, prin existență proprie. Instinctul de umanitate se dobândește, nu este dat prin încarnare.

Deținerea și controlul stării de prezență, în orice context dat, va asigura spațiul de existență (adăpost sau siguranță) necesar exercitării puterii (umanitate), prin vocalizarea corăspunzătoare a cuvintelor, având loc impregnarea acestora cu magnetismul sănătos personal și pentru mediu. Puterea va fi exprimată prin autoritatea ființei sau prin forma de expresie a acesteia.