Epimetheus Versus Prometheus
Pro-me-theus,
este o imagine mentală, conferită mintalului care:
·
are o gândire
atentă și este previzibil, în ordine și detaliu, fiind autonom;
·
se consideră critic și
analitic, ajutând la de-toxi-fiere și la vindecarea trupească și cea
socială;
·
dă expresie
sentimentului, fiind permanent, în slujba sufletului;
·
transformă negativul și
pozitivul, prin prezență;
·
alungă bolile
închipuite, negarea și indecizia, prin intuiția iluziilor, fricilor,
fanteziilor și tuturor intoxicărilor, personale sau alte altora;
·
acționează, pin
vocație, având puterea de a și de a primi în parteneriate angajate, prin
echilibru;
·
ajută, prin acceptarea
defectelor și tămăduiește cele
ascunse în spatele realității;
·
re-memorează trecutul;
·
ajută la dieta
gândului, pentru înlăturarea înșelărilor personale și sociale;
·
poate fi „tradus” prin:
pentru sufletul meu și al tău.
Epi-me-theus
este o imagine mentală, conferită mentalului care:
·
este tehnica și instrumentul predilect
pentru raționament, dualitatea materială și avantajul personal;
·
orice raționament este o fantezie,
nu ceva din realitatea obiectivă. fanteziile vizează, totdeauna, valorile,
afacerile, banii, existența celuilalt;
·
este într-o permanentă răz-gândire,
pentru amăgirea celuilalt.
·
este puterea
care dorește a avea toate acestea, prin deposedarea celuilalt, prin stabilirea
și angajarea unui parteneriat dezechilibrat;
·
se consideră merituos
și este nemilos;
·
re-memorează trecutul,
pentru a condiționa prezentul;
·
cere plată, pentru
fiecare ajutor dat;
·
acționează și schimbă,
printr-un abur, care va umili înșelător pe celălalt;
·
dorește să cucerească,
prin supunere, atacă, prin infiltrare;
·
saturează atmosfera
prin aroganță;
·
este identic cu conceptele
de karmă: dușman, trădare;
·
poate fi „tradus” prin:
darul meu (mărul otrăvit), care ți-l dau ție; te amprentez, pentru a fi sclavul
meu veșnic, pentru divinul din mine, iar eu voi fi stăpânul.
Pro-me-theus
și Epi-me-theus sunt „moneda”, cele două fețe
ale realității materiale, dintr-o ființă umană (subiectivism-obiectivism). Realitatea
materială trebuie interpretată, prin aparatul uman (om lăuntric), prin
suflet.
Interpretarea este o „re-velare” a realității obiective,
prin „strălucire” sau prin „umbră”; interpretarea fiecărui lucru,
obiect sau ființă re-velează esența identității (suflet), deținută de
forma trupului, ca entitate sau gând.
Toate
„interpret-ări-le” sunt mituri legende
sau povești, spuse omenirii pentru îmbogățirea cunoașterii, energie
aflată în ADN uman și accesată, prin asumare personală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu